Cum se explică succesul Facebook și ce model de afacere propune

Data actualizării: Data publicării:
mark zuckerberg
Facebook face angajări în Europa. Foto: Facebook

„Acum șase ani, când am început să filmez 2.0, încă foloseam Yahoo Messenger pentru a vorbi cu prietenii şi aveam aproximativ 20 de contacte pe Facebook. Toată treaba asta cu social media era atât de puţin răspândită şi de nouă, încât la vremea respectivă am şi făcut un reportaj în care explicăm pe înţelesul tuturor ce este această idee năstruşnică numită social media”, spune Flavia Negoescu, realizatorul emisiunii de tehnologie „2.0” de la Digi24.
Șase ani mai târziu, peste 9,6 milioane de români, adică aproape jumătate din populaţia României care poate folosi un gadget conectat la internet, are cont pe Facebook şi peste 8 milioane de români îşi verifică zilnic contul de pe site-ul de socializare. Cu peste 2 miliarde de utilizatori activi lunar, Facebook nu mai este de mult doar un site de socializare, o simplă platformă digitală sau un instrument simpatic prin care vezi în ce vacanţe pleacă foştii tăi colegi de liceu, ci o realitate paralelă, un spaţiu în care informaţia este globalizată şi nu în ultimul rând un factor uriaş de influenţă al opiniilor, dorinţelor şi personalităţilor noastre.


De aceea, emisiunea „2.0” își propune să exploreze istoria uriaşei platforme de socializare şi motivele pentru care Facebook s-a transformat într-un imperiu, în timp ce alte platforme de socializare au căzut în uitare.

În 2003 Mark Zuckerberg avea 19 ani şi urma cursurile prestigioasei universităţi americane Harvard. Tânărul era pasionat de calculatoare şi psihologie şi unul dintre proiectele sale din anul întâi s-a numit CourseMatch şi era un site ce le permitea studenţilor să selecteze cursurile la care voiau să mergă în funcţie de alegerile altor colegi şi apoi să se organizeze în grupuri de studii. Platforma a avut succes în rândul colegilor lui Zuckerberg, aşa că tânărul s-a hotărât să continue să exploreze modul în care oamenii pot interacţiona între ei în mediul online.

Aşa că a creat Facemash, o platforma ce le permitea studenţilor să fie arbitrii unui concurs de frumuseţe online la care participau colegii lor de facultate. La început, site-ul le prezenţa vizitatorilor patru fotografii: doi băieţi şi două fete, iar utilizatorii erau rugaţi să voteze cu persoană care li se părea cea mai atrăgătoare.

Un an mai târziu, în 2004, împreună cu un grup de studenţi mai mari, Zuckerberg a început un nou proiect care îşi propunea să fie un fel de site de socializare pentru studenţii şi alumni Harvard, dar în secret Zuckerberg a început să dezvolte un produs concurent numit la momentul respectiv Thefacebook, care avea ambiţii mult mai mari decât cel al colegilor lui.

Numele platformei de socializare a fost inspirat de platforma online pentru studenţi a şcolii pregătitoare Philip Exter la care Zuckerberg studiase în urmă cu doi ani şi căreia elevii îi spuneau The Facebook, cartea cu fețe. Acesta însuma fotografiile studenţilor care trecuseră pragul instituţiei de învăţământ şi le permitea acestora să adauge o scurtă descriere a activităţii lor în cadrul şcolii. Era similar albumului de fotografii pe care îl primim cu toţii la absolvirea liceului şi era menit să îi ajute pe studenţi să se conecteze mai uşor între ei.

Zuckerberg a lansat site-ul în 2004 din camera sa de cămin de la Harvard, iar platforma era disponibilă iniţial doar pentru studenţii din cadrul universităţii. Prima investiţie substanţială, în valoare de jumătate de milion de dolari, a venit câteva luni mai târziu din partea cunoscutului investitor şi filantrop american Peter Thiel. Zuckerberg a decis să renunţe la şcoală şi împreună cu un grup de prieteni s-a mutat în California pentru a-şi dezvolta afacerea.

În mai 2005 firma de investiţii americane Accel Partners a investit 13 milioane de dolari în Facebook şi au început să apară zvonuri despre vânzarea platformei către unul dintre jucătorii mai mari. Zuckerberg a cumpărat domeniul facebook.com în august pentru suma de 200.000 de dolari şi până la sfârşitul anului compania a lansat o versiune a platformei destinată liceenilor şi a introdus functia de photo sharing şi tag friends.

Deşi compania Yahoo! i-a oferit la momentul respectiv lui Zuckerberg 1 miliard de dolari pentru afacerea sa, acesta, în ciuda dezaprobării colegilor săi, a decis că nu vrea să o vândă. În 2006 Facebook a ajuns şi în universităţile din Marea Britanie, iar în următorii trei ani după introducerea butonului de like, a unei noi interfeţe şi a primei versiuni de FriendFeed, Facebook a început să scoată profit.

Cu multe update-uri, redesign-uri şi feature-uri noi mai târziu, Mark Zuckerberg a ajuns al cincilea cel mai bogat om din lume, iar Facebook cea mai mare platformă de socializare de pe glob şi una dintre cele mai de succes companii ale tuturor timpurilor.

Oamenii și comunicarea

Ideea Facebook nu a fost nicidecum un originală. De altfel, eforturile oamenilor pentru a comunica între ei indiferent de distanţa la care se află unul de celălalt îşi au originile în antichitate.

Prima formă de serviciu poştal datează din 550 înainte de Hristos, iar oamenii au folosit solii, porumbeii, bufniţele sau tot felul de alte mijloace de transport ingenioase pentru a-şi transmite scrisori unii altora pe tot parcursul istoriei. Telegraful, telefonul, poşta pneumatică, cea care folosea tuburi cu aer şi capsule, şi mai târziu internetul, au fost inventate pentru a satisface această nevoie de comunicare şi informare a oamenilor.

Facebook nu a fost nici măcar prima platforma de socializare online.

Primul site de social media care s-a bucurat de o recunoaştere globală a fost SixDegrees, o platforma creată în 1997 care le permitea utilizatorilor să îşi editeze un profil şi să se împrietenească cu alţi utilizatori. Funcţiile de bază ale acestei platforme erau aproape identice cu orice alt site de socializare din istorie: aveai un profil, cu o descriere şi puteai lista pe profilul respectiv rudele şi cunoştinţele tale care erau automat invitate să între în contact cu tine. Platforma se baza pe principiul celor 6 grade de separaţie care susţine că orice doi oameni din lume se află la 6 sau mai puţini paşi distanţă unul de celelalt urmând principiul "prietenul prietenului meu".

La începutul anilor 2000, după creşterea în popularitate a blogurilor şi a interesului pentru conţinutul generat de utilizatori, platformele de socializare au început să răsară că ciupercile după ploaie. Site-uri precum MySpace, LinkedIn, Flickr, Friendster sau Hi5 se adresau aceleiaşi nevoi a utilizatorilor de a-şi face prieteni în mediul virtual, de a se conecta între ei şi de a se face cunoscuţi, de a-şi exprimă identitatea către un public cât mai larg.

În 2005 când Hi5 avea peste 98 de milioane de utilizatori, Facebook era un start-up pornit cu 40 de dolari dintr-o camera de cămin. Aşa că întrebarea este cum a reuşit Facebook să acapareze întreaga piaţă în timp ce, rând pe rând, toate celelalte platforme de socializare au căzut în uitare?

Modelul de business al Facebook

În primul rând, este vorba despre leadership şi despre viziune. Majoritatea businessurilor de succes au început din garajul părinţilor cu doi tineri studenţi şi o idee. Iar una dintre diferenţele principale dintre cele care au reuşit şi cele care s-au pierdut pe drum a fost leadership-ul şi viziunea. Majoritatea liderilor marilor companii precum Steve Jobs, Bill Gates, Larry Page sau Mark Zuckerberg au fost adesea portretizaţi ca excentrici și monumental de încăpăţânaţi. Şi poate că vi se pare uşor de la un punct încolo să ai încredere în tine şi în ideea ta, însă atunci când poţi să îţi vinzi afacerea pe care ai început-o cu doi ani în urmă cu 40 de dolari pentru un miliard de dolari către una dintre cele mai mari companii din online sau să continui să pariezi pe tine şi să speri că lumea va avea încredere în ideea ta, majoritatea dintre noi ar vinde-o. Zuckerberg nu a făcut-o, în ciuda numeroaselor oferte pe care le-a primit în primii ani de la lansare şi în ciuda tuturor prietenilor şi colegilor săi care i-au spus că este nebun. Şi probabil că dintr-un anumit punct de vedere al definiţiei termenului este, dar acest gen de nebunie este şi ea utilă în anumite circumstanţe.

Mai mult decât atât, viziunea înseamnă că atunci când Zuckerberg s-a decis să facă un site de socializare şi să îl transforme într-un business, obiectivul lui nu a fost să îi meargă bine şi să scoată nişte profit, ci a fost să schimbe modul în care comunica oamenii şi şi-a folosit cunoștințele şi pasiunea pentru psihologie să perfecţioneze serviciile oferite de platformă, chiar dacă nu exista o presiune exterioară de ordin financiar care să îl oblige să facă asta. Dacă obiectivul lui ar fi fost unul lipsit de ambiţie şi concentrat doar pe aspectul financiar, ar fi făcut la fel ca majoritatea site-urilor de socializare de la momentul respectiv: s-ar fi mulţumit cu popularitatea câştigată, ar fi schimbat culoarea la nişte butoane şi numărul de poze pe care le puteau urca utilizatorii online şi s-ar fi aşezat relaxat pe spate privind cum curg banii.

Pe lângă viziune am menţionat şi importanța leadership-ului. Asta înseamnă că Zuckerberg a ales în loc să se înconjoare de oameni care îi dădeau dreptate pur şi simplu pentru că el era "şeful" sau să păstreze lângă el angajaţi care deşi îi erau prieteni erau o verigă slabă, a ales să construiască Facebook alături de cei mai puternici şi profesionişti oameni din industrie precum Sheryl Sandberg, Mike Ebersman sau Ellio Schrange.

Un alt lucru care a transformat Facebook-ul într-un succes fără precedent pe piaţa site-urilor de social media a fost disponibilitatea companiei de a se adapta la cerinţele utilizatorilor, dar şi mai important, la cele ale companiilor şi advertiserilor. În aproape orice situație de viaţă ne găsim în situaţia în care suntem forțați să facem compromisuri şi a fugi de ele abordând o atitudine extremă este adesea calea greşită.

De la un anumit punct, Facebook s-a confruntat cu alegerea dintre satisfacţia utilizatorilor care nu îşi doreau în mod evident mesaje sponsorizate şi reclame pe newsfeedurile lor şi dorinţa companiilor, esenţiale din punct de vedere financiar pentru modelul de business, de a-şi vinde şi promova produsele pe Facebook. Probabil va gândiţi că decizia Facebook de a decide în favoarea advertiserilor a fost în mod evident capitalistă şi egoistă, însă adevărul este că fără o sursă de venit acest serviciu care ne oferă atât de multe funcţii care ne plac nu ar putea exista.

Au mai existat iniţiative de social media care să fie pe modelul non-profit sau cu taxă de participare, însă toate site-urile care au atentat acest lucru precum Ffffound sau Ello au avut o viaţă extrem de scurtă în piaţă, indiferent de intențiile lor nobile.

Istoria Facebook este un exemplu foarte bun pentru a ilustra "arta războiului" în lumea business. Şi sunt multe practici ale companiei care au ridicat dezbateri de ordin etic. Un exemplu în acest sens ar fi experimentele pe care compania le-a făcut asupra psihicului utilizatorilor alterând intenţionat conţinutul care apărea în news feed-ul oamenilor cu scopul de a determina dacă ştirile vesele şi mesajele pozitive îi fac pe oameni să fie mai optimişti sau dimpotrivă, mesajele sumbre şi apocaliptice creează o societate depresivă. Şi chiar dacă este condamnabil faptul că nu şi-au anunţat utilizatorii de acest lucru şi au fost nevoiţi să îşi ceară scuze în mod public, adevărul este că suntem supuşi la practici de inginerie socială şi experimente psihologice în fiecare zi de companiie, de specialiştii în advertising, PR sau marketing, de politicieni şi aşa mai departe. Aşa că nu prea putem condamnăaFacebook pentru că joacă jocul.

Nu în ultimul rând, Facebook a fost şi este în continuare cea mai comprehensivă şi holistă platforma de socializare disponibilă. Şi chiar dacă multe dintre funcţiile care au apărut pe parcursul timpului au fost "împrumutate" de la alţii, adevărul este că tocmai această abordare de tip "mall" este ce a făcut platforma atât de populară. Facebook nu şi-a propus niciodată să fie un simplu serviciu de mesagerie sau apeluri ca Yahoo Messenger sau Skype, sau un site pe care să urci fotografii cum este Instagram, Flickr sau Photobucket, sau un site care să îţi permită să pui clipuri scurte şi simpatice cum este Snapchat, YouTube sau cum a fost Vine, ci şi-a propus să fie toate acestea. Şi în timp ce toate aceste iniţiative mici şi nişate şi-au restrâns din ce în ce mai mult publicul-ţintă sau au dispărut complet de pe piaţă, Facebook a privit, a adaptat, a împrumutat şi le-a oferit utilizatorilor săi câte puţin din fiecare, cu acelaşi nume de utilizator şi în aceeaşi interfaţă.

Emisiunea  de tehnologie și gadget „2.0” se difuzează în fiecare duminică, de la 11:30, la Digi24.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri