Un nou tip de identificare pentru oameni. E mai sigur decât amprenta digitală sau recunoașterea facială
Brățările de autentificare prin intermediul bătăilor inimii nu mai sunt, de ceva timp, un secret. Acest tip de identificare este tot mai folosit, fiind considerat mai sigur decât amprenta sau recunoașterea facială. Bătăile inimii noastre sunt unice, dar și problemele etice ridicate de această nouă tehnologie sunt uriașe.
Bătăile inimii pot releva identitatea, asemenea unei amprente
Inimile noastre bat diferit: și asta la propriu. Suficient cât să ne diferențieze și să dezvăluie informații confidențiale despre noi.
Bătăile inimii, ca și amprentele și chipurile, sunt unice. Undele distinctive generate de dilatațiile și de contracțiile inimii diferă de la persoană la alta. Asta înseamnă că pulsul poate deveni o informație biometrică – adică o caracteristică fiziologică unică ce poate fi folosită pentru identificarea unei persoane.
Unii oameni de știință sunt chiar de părere că o bătaie de inimă ar putea fi mai eficientă decât amprenta pe care azi o folosim pentru deblocarea telefoanelor. Deja există start-up-uri care fabrică monitoare cardiace neinvazive ce pot detecta somnolența la volan sau autentifică userii la intrarea în facilități de înaltă securitate. Aceste monitoare ar putea înlocui, în cele din urmă, scanerele de amprente din smartphone-uri sau pe cele de acces.
Dar identificarea prin bătaia inimii vine cu propriile îngrijorări în ceea ce privește intimitatea și datele personale. Pulsul este, până la urmă, un indicator al stării emoționale și al sănătății. Potențialul de a profita de pe urma datelor biometrice ale organismului nostru, care se actualizează în fiecare secundă, este greu de ignorat.
Cum funcționează identificarea prin folosirea bătăilor de inimă
Folosirea bătăii inimii pentru identificarea unei persoane e relativ simplă. Pulsul este reglat de celule care trimit impulsuri constante de electricitate ce spun mușchilor inimii să se dilate și să se contracte, pompând sânge în corp. Aceste impulsuri generează unde electrice măsurate de o electrocardiogramă.
Dacă folosim aceeași parolă sau amprentă ca să accesăm aplicații sigure, o bătaie de inmă ar putea trimite o parolă la fiecare secundă.
Astăzi, tehnologia a avansat până în punctul în care scanerele portabile EKG pot funcționa și în afara cabinetelor medicale. Într-o cercetare publicată în martie, cercetători din Germania au demonstrat că pot monitoriza oamenii din afara laboratorului folosind cititoare EKG. Ei au fost în stare să identifice persoane doar în baza bătăilor inimii, deși tehnologia a avut o rată a erorii între 10% și 20%.
Nymi, o companie din Toronto, face o brățară EKG pentru accesul în clădiri cu nivele înalte de securitate. Device-ul oferă autentificare continuă pentru angajații care o poartă.
Tehnologia CardioID, de pildă, poate obține date doar înregistrând pulsul din degetele unei persoane. Scopul ei este să monitorizeze dacă șoferii adorm la volan și să-i alerteze. În viitor, ar putea fi folosită ca să detecteze nivelul de alcool în sânge.
Până și bătăile inimii pot fi amenințate de hackeri
Însă există o problemă: până și bătăile inimii pot fi amenințate de hackeri. Dacă atacatorul a obținut acces la datele dale EKG, le-ar putea folosi ca să păcălească un device de monitorizare a inimii.
Însă acest tip de instrumente biometrice vor deveni din ce în ce mai greu de spart. Chiar și acum, semnalele EKG sunt mai sigure în comparație cu amprentele, fețele sau irisul ochilor.
Deocamdată, monitoarele EKG au câteva probleme de rezolvat – chiar și cele mai bune au o rată de eroare de cel puțin 1% și n-au prea fost testate în lumea reală.
Problemele etice ale bătăilor de inimă
În afară de provocările tehnologice, folosirea bătăilor inimii ca date biometrice aduce cu sine probleme legale și etice pe care amprentele nu le suscită. O înregistrare EKG ar putea conține informații sensibile depre emoțiile și sănătatea unei persoane. Un angajator sau o companie privată le-ar putea folosi în scopuri discriminatorii. De pildă, ar putea profita de boala de inimă a unui angajat ca să-l concedieze. În plus, spre deosebire de parole, datele biometrice nu pot fi schimbate. Odată ce le folosești, rămân legate pe vecie de identitatea ta.
O modalitate de-a face aceste date mai sigure ar fi să le modifici înainte ca ele să fie înmagazinate. În acest fel, dacă datele tale EKG sunt sparte, ele nu pot fi legate de alte înregistrări ce aparțin altor baze de date și identitatea ți-ar fi protejată.
În acest moment, viitorul identificării biometrice prin intermediul bătăilor inimii este încă neclar. Ar putea deveni parte cotidiană a sistemelor de autentificare ce ne-ar permite accesul în mașini sau în clădiri de birouri. Sau ar putea fi folosite în situații mai specifice, acolo unde riscurile lipsei de confidențialitate ar fi mai mici decât nevoia de securitate. Sau ar putea deveni date biometrice complementare care se pot adaugă amprentei sau scanerelor faciale. La urma urmei, inimile noastre sunt doar una dintre caracteristicile care ne fac unici.
Editare web: Luana Păvălucă
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
