Sari la conținut

Marea trezire a inteligenței artificiale

Cum a folosit Google inteligența artificială pentru a transforma Google Translate într-unul dintre cele mai populare servicii și cum evoluția mașinilor poate ajunge să reinventeze calculul în sine fac subiectele unui articol publicat de New York Times.

google search

Profesorul Jun Rekimoto de la Universitatea din Tokyo a observat într-o zi cât de mult s-a îmbunătățit serviciul de traducere Google și a decis să facă un test. El a publicat pe blogul lui un paragraf din Hemingway și un alt text cu același pasaj din Hemingway, dar tradus de Google Translate din japoneză în engleză, subliniază Gideon Lewis-Kraus în articolul său.

Rezultatul a fost evident: textele erau aproape identice. Mulți dintre cititorii blogului, inclusiv nativi englezi nu și-au dat seama care dintre cele două paragrafe este din Hemingway.

Acest test a atras atenția multor jurnaliști, antreprenori și agenți de publicitate. Și-au dat seama că asistă la o evoluție incredibilă a inteligenței artificiale – atunci când mașina poate învăța.

Google Translate a debutat în 2006 și de atunci a devenit unul dintre cele mai de nădejde servicii Google. Peste 500 de milioane de oameni îl folosesc lunar și în jur de 140 de miliarde de cuvinte sunt traduse zilnic. Cu timpul au fost adăugate tot mai multe cuvinte și a fost îmbunătățit, dar recent Translate s-a transformat în inteligență artificială.

Lansarea a inclus traducerile între engleză și spaniolă, franceză, portugheză, germană, chineză, japoneză, coreeană și turcă. Următoarele limbi urmează să fie introduse la nivelul de i.a, iar scopul Google este de 8 pe lună, până la sfârșitul anului viitor. Google a dezvoltat, de asemenea, un departament, Google Brain, în urmă cu cinci ani, care și-a propus să învețe „flexibilitatea umană”.

Alte companii precum - Facebook, Apple, Amazon, Microsoft și chinezii de la Baidu lucrează la dezvoltarea a.i. Miza nu este doar o altă inovație, ci controlul asupra a ceea ce reprezintă întreaga platformă de calcule: inteligența artificială.

Inteligența artificială, definită în cel mai simplu mod, este o mașină care se comportă într-un mod care ar putea fi considerat inteligent, dacă ar fi vorba de un om. Mai amplu, inteligența artificială vizează studiul și designul agenților inteligenți, sisteme care percep mediul înconjurător și maximizează șansele propiului succes prin comportament. Sistemul respectiv este capabil să învețe, cu sau chiar fără ajutoare externe, cu scopul de a se îmbunătăți permanent.

Dezvoltarea inteligenței artificiale a întâmpinat de-a lungul timpul mai multe obstacole, inițial timpul de operare era foarte mare. Altă problemă a fost că se aplica doar în științele exacte, unde există reguli și definiții clare: matematică, șah. Traducerea, însă, este un domeniu în care a.i. Nu a fost de succes până acum, întrucât cuvintele nu pot fi reduse la definiția lor din dicționar și pentru că tind să aibă atâtea excepții, precum reguli.

S-au încercat diferite abordări de-a lungul timpului, cum ar fi prespectiva divergentă, în care computerele învățau de jos în sus (din date) decât de sus în jos (din reguli).

Creierul uman, până la urmă, este format din mai multe „widget-uri”, numite neuroni, care ori transmit încărcătura electrică la alți neuroni, ori nu. Neuronii individuali sunt mai puțin importanți decât variile conexiuni care se creează între ei. Această structură, în simplitatea ei, a permis creierului să se adapteze în diferite circumstanțe, cum ar fi situațiile în care informația primită este incompletă sau lipsește de tot. Creierul poate acumula o cantitate enormă de cunoștințe într-un mod foarte eficient, poate izola paternurile distinte, dar se poate ocupa și de ambiguitate.

Studiul creierului și modului în care funcționează este vital pentru dezvoltarea inteligenței artificiale, lucru demonstrat de multe ori în ultimele decenii.

Atitudinea vizavi de a.i. a fost mai degrabă evoluționistă decât creaționistă. Dacă dorim un mecanism flexibil, dorim unul care să se adapteze mediului înconjurător. Dacă dorim ceva adaptabil la mediu, nu dorim să începem prin îndoctrinarea acestuia cu regulile de la șah. Ne-am dori să începem cu abilitățile de bază – percepția senzorială și controlul miscării- în speranța că acestea vor ajuta la dezvoltarea de competețe.

O altă provocare în dezvoltarea inteligenței artificiale a fost recunoașterea imaginilor, ceea ce presupune ca sistemul respectiv să reușească să învețe, să recunoască mai întâi marginile, după care cercuri, apoi fețe.

Google Translate încearcă actualizarea perfomanței seriviilor sale, nu doar la pentru traducerile pe termen scurt, dar și pentru dezvoltarea foarte probabilă și schimbarea limbajului. Google estimează că aproximativ 50% din internet este în engleză, limbă cunoscută de probabil 20% din populația lumii.

Inteligența artificială nu are ca scop construirea unei minți, ci mai degrabă este despre îmbunănătățirea uneltelor care rezolvă probleme. Cel mai important este ce reușește să facă acea mașină.

Un alt aspect care se pune în discuție este posibilitatea ca după ce aceste sisteme vor deveni mult mai complexe, multe locuri de muncă ar dispărea. Un exemplu este în domeniul medical, cel al radiologului. O astfel de persoană este foarte pregătită și foarte bine plătită.

În ultimul an, s-a demonstrat nu doar că mașina ar putea detecta mult mai repede și mai usor exisța unei tumori, dar și că mașina ar prevedea un astfel de diagnostic din rezultatele patologice ale pacientului. Un alt exemplu de loc de muncă amenințat de evoluția inteligenței artificale este inclusiv programatorul.

Pe aceeași temă