NASA va reutiliza componentele dezvoltate pentru stația spațială Gateway, proiect abandonat la începutul acestui an, în cadrul unor noi misiuni destinate construirii unei baze la polul sud al Lunii. Agenția americană încearcă astfel să accelereze programul Artemis, în contextul intensificării cursei spațiale cu China, potrivit Space.com și Agerpres.
Compania Northrop Grumman reutilizează componente hardware şi tehnologii dezvoltate pentru modulul Habitation and Logistics Outpost (HALO), pe care le va integra într-o nouă serie de misiuni Lunar Infrastructure Demo (LID). HALO fusese conceput iniţial ca modul de locuit pentru staţia spaţială Gateway a NASA, care urma să orbiteze Luna. Proiectul Gateway a fost însă anulat după ce agenţia a restructurat arhitectura programului Artemis, la începutul acestui an.
În loc să renunţe complet la modulul neterminat, Northrop Grumman va adapta componentele electrice şi mecanice ale HALO pentru a sprijini dezvoltarea tehnologiilor necesare unei baze selenare capabile să reziste nopţii extrem de reci, care durează săptămâni întregi la polul sud al Lunii, şi să asigure, în acelaşi timp, găzduirea astronauţilor pe termen lung.
Unul dintre motivele pentru care NASA a renunţat la Gateway a fost nevoia de a accelera programul. Pe măsură ce viziunea agenţiei privind Artemis şi revenirea astronauţilor pe suprafaţa selenară a evoluat, planurile Chinei de a trimite primii taikonauţi pe Lună au avansat constant. Aceste ambiţii şi progresele continue ale programului selenar chinez au declanşat o nouă cursă spaţială, în care SUA şi NASA sunt hotărâte să îşi menţină poziţia de lider.
În martie, administratorul NASA, Jared Isaacman, a anunţat o reorganizare a programului Artemis, menită să permită o abordare graduală a dezvoltării tehnologiilor necesare următoarei aselenizări cu echipaj uman şi să facă posibilă realizarea acesteia în cel mai scurt timp.
Potrivit actualului calendar, prima aselenizare cu astronauţi din cadrul programului Artemis va avea loc odată cu misiunea Artemis 4, programată pentru sfârşitul anului 2028. Înainte de aceasta, NASA intenţionează să desfăşoare peste 20 de misiuni fără echipaj uman pe Lună, pentru a pune bazele infrastructurii necesare revenirii astronauţilor. În loc să lase modulul HALO să ruginească într-un depozit, Northrop Grumman îşi intensifică eforturile pentru atingerea acestui obiectiv.
„Pentru a ajuta NASA să avanseze mai rapid (...), interfeţele de alimentare cu energie, transfer de date şi componentele mecanice ale HALO îi vor permite agenţiei să accelereze lucrările şi să înceapă mai devreme colectarea datelor reale”, a transmis compania într-un comunicat de presă din 4 august.
Northrop Grumman a anunţat trei misiuni LID pentru „reutilizarea tehnologiilor derivate din HALO, cu scopul de a dezvolta rapid sistemele energetice, termice, autonome, de comunicaţii şi de sarcină utilă care vor ajunge pe suprafaţa selenară”. Acestea vor ajuta NASA să colecteze date pentru a proteja mai bine roboţii şi echipajele în timpul perioadelor îndelungate petrecute în apropierea polului sud al Lunii, unde agenţia intenţionează să construiască baza Artemis. Nici compania şi nici NASA nu au prezentat un calendar pentru aceste misiuni.
NASA vizează în mod special polul sud al Lunii datorită rezervelor abundente de gheaţă detectate de oamenii de ştiinţă în această regiune selenară. Dacă sunt valorificate corespunzător, aceste rezerve pot avea diferite utilizări care să permită o prezenţă durabilă pe suprafaţa Lunii – obiectivul final al programului Artemis –, inclusiv obţinerea apei potabile, protejarea împotriva radiaţiilor şi producerea combustibilului pentru rachete.
NASA consideră că depăşirea obstacolelor tehnologice asociate „utilizării resurselor in situ” (ISRU), respectiv capacitatea de a folosi materialele disponibile local pentru susţinerea supravieţuirii, reprezintă standardul de aur al zborurilor spaţiale şi va deschide calea către explorarea pe termen lung a cosmosului de către omenire. Producerea combustibilului în afara Pământului, de exemplu, ar permite creşterea substanţială a distanţei pe care o poate parcurge o misiune spaţială, deoarece aproape 95% din masa unei rachete la lansare este reprezentată de combustibil. Astfel, posibilitatea realimentării în spaţiu ar elimina povara lansării pe orbită a unei nave cu rezervoarele pline şi le-ar permite sateliţilor şi navelor cu echipaj uman să ajungă mult mai departe în Sistemul Solar decât o permit actualele sisteme de lansare.
Editor : Ș.A.
