Apele calde din adâncurile oceanelor se apropie tot mai mult de Antarctica şi riscă să topească platformele de gheaţă aflate pe dedesubt. Aşadar, situaţia este una îngrijorătoare deoarece destabilizarea acestor mase de gheaţă ar putea provoca o creştere semnificativă a nivelului mărilor la scară globală, transmite EFE, preluat de Agerpres.
Acest lucru a fost confirmat de o echipă internaţională de cercetători condusă de Universitatea din Cambridge. Aceştia au întocmit o serie de măsurători oceanice colectate de-a lungul mai multor decenii de către nave şi dispozitive plutitoare robotizate pentru a demonstra că o masă de apă caldă, numită „apă de adâncime circumpolară”, a reuşit să se extindă şi să se deplaseze către platforma continentală a Antarcticii. Rezultatele studiului au fost publicate marţi în revista Communications Earth and Environment.
Cercetătorii au reconstituit evoluţia oceanelor din ultimele patru decenii şi au confirmat pentru prima dată, pe baza unor observaţii directe, că încălzirea globală modifică curenţii Oceanului Austral într-un mod alarmant. Aceste schimbări afectează şi capacitatea oceanului de a regla carbonul şi căldura la scară planetară.
„Este de-a dreptul îngrijorător fiindcă această apă caldă se poate infiltra pe sub platformele de gheaţă ale Antarcticii, topindu-le de jos şi destabilizându-le”, a declarat Joshua Lanham, autorul principal al studiului din cadrul Departamentului de Ştiinţe ale Pământului de la Universitatea din Cambridge. El a mai precizat şi faptul că modelele climatice anticipaseră această schimbare ca urmare a încălzirii globale, însă, până în prezent, cercetătorii nu reuşiseră să confirme acest aspect prin date concrete.
Platformele de gheaţă joacă un rol important, deoarece susţin straturile de gheaţă şi gheţarii din interiorul Antarcticii, care, împreună, conţin suficientă apă dulce pentru a ridica nivelul mării cu aproximativ 58 de metri, subliniază universitatea în rezumatul studiului.
Observaţiile anterioare cu privire la Oceanul Austral (care înconjoară Antarctica) se bazau pe măsurători realizate de nave aproximativ o dată la un deceniu. Aceste date, colectate ca parte a unui program internaţional de lungă durată, ofereau informaţii detaliate despre temperatură, salinitate şi nutrienţi pe întreaga coloană de apă. Însă, din cauza unei lipse de măsurători continue, oamenii de ştiinţă tindeau să aibă mai multe incertitudini în privinţa schimbărilor pe termen lung referitoare la distribuţia căldurii.
În momentul de faţă, cercetătorii au completat măsurătorile realizate de nave cu o serie de date disponibile public, colectate de către o reţea globală de balize autonome care plutesc derivă la suprafaţa oceanului. Aceste balize, cunoscute sub numele de „Argo”, oferă în mod constant imagini instantanee ale oceanului, însă programul nu funcţionează de atât de mult timp precum navele care înregistrează secţiuni hidrografice detaliate.
„Este ca şi cum cineva ar fi pornit robinetul de apă caldă”
Prin intermediul unor tehnologii de învăţare automată, cercetătorii au preluat datele de pe „Argo” şi le-au combinat cu modele pe termen lung extrase din măsurătorile navelor pentru a construi un nou set de date care să poată surprinde lunar imagini detaliate din ultimele patru decenii. Astfel, au putut identifica în mod clar schimbările legate de apele calde.
Straturile de gheaţă sunt protejate de o masă de apă rece care împiedică topirea lor, însă acum totul indică faptul că circulaţia oceanică s-a modificat. „Este ca şi cum cineva ar fi pornit robinetul de apă caldă, iar apa s-ar încălzi”, a declarat profesoara Sarah Purkey, una dintre principalele autoare de la Instituţia Scripps de Oceanografie din cadrul Universităţii din California.
În apele îngheţate care înconjoară polii se formează mase de apă extrem de reci şi dense, care se scufundă în adâncurile oceanului. Pe măsură ce coboară, acestea absorb căldură, carbon şi nutrienţi, alimentând astfel un sistem global de curenţi oceanici.
Modelele climatice, inclusiv cele utilizate de către Grupul Interguvernamental privind Schimbările Climatice (IPCC), care consiliază ONU, arată că, pe fondul creşterii temperaturilor aerului şi al aportului de apă dulce rezultat din topirea gheţii, formarea acestor ape dense în Atlanticul de Nord este în scădere. În prezent, cercetătorii au confirmat că acest fenomen se poate observa şi în realitate, având efecte asupra modului în care carbonul, nutrienţii şi căldura sunt transportate în oceanul global.
Editor : A.C.
