Construirea a mii de baraje, începând din 1835, a cauzat oscilația polilor Pământului, sugerează o nouă cercetare, citată de Live Science. Oamenii de știință au descoperit că barajele mari conțin atât de multă apă, încât redistribuie masa în jurul Globului, schimbând poziția scoarței terestre în raport cu mantaua, stratul mijlociu al planetei noastre.
Mantaua Pământului este lipicioasă, iar scoarța formează un înveliș solid, care poate aluneca pe deasupra ei. Potrivit cercetătorilor, greutatea care determină deplasarea scoarței în raport cu mantaua determină și deplasarea polilor Pământului.
„Orice mișcare de masă în interiorul Pământului sau la suprafața acestuia modifică orientarea axei de rotație în raport cu scoarța”, au scris cercetătorii în studiul, publicat pe 23 mai, în revista Geophysical Research Letters.
Oamenii de știință știau deja că activitățile umane, care deplasează volume enorme de apă, pot declanșa această așa-numită „rătăcire polară”.
Un studiu publicat în martie a arătat că topirea dramatică a gheții din cauza schimbărilor climatice ar putea deplasa polii cu 27 de metri până la sfârșitul acestui secol. Iar un studiu din 2023 a concluzionat că extracția apelor subterane între 1993 și 2010 a cauzat o deviere polară de 80 de centimetri.
Citește și Diana Buzoianu: La Apele Române, investițiile la baraje și diguri „nu sunt avansate aproape cu nimic”
Pentru noul studiu, cercetătorii au examinat impactul a 6.862 de baraje, construite pe întreaga planetă, asupra polilor Pământului, între 1835 și 2011. Echipa a utilizat o bază de date a barajelor deja publicată, care a dezvăluit anterior că volumul de apă reținut de acestea - un volum care ar putea umple de două ori Marele Canion - a dus la o scădere de 23 de milimetri a nivelului global al mărilor.
Stocarea apei în spatele barajelor a făcut ca polii Pământului să se deplaseze pe o distanță totală de 1,1 metri pe parcursul perioadei de studiu, au constatat autorii noii cercetări.
„Pe măsură ce prindem apa în spatele barajelor, nu numai că o eliminăm pe cea din oceane, ducând astfel la o scădere globală a nivelului mării, dar redistribuim și masa într-un mod diferit în întreaga lume”, a declarat într-o declarație autorul principal al studiului, Natasha Valencic, studentă absolventă în geologie, geofizică și științe planetare la Universitatea Harvard.
Cum apare fenomenul de „rătăcire polară”
Rezultatele, care s-au bazat pe calcule computerizate și modelare, au arătat două faze distincte de „rătăcire polară” în cadrul perioadei de studiu.
Prima, din 1835 până în 1954, reflectă construcția de baraje pe scară largă în America de Nord și Europa. Acest lucru a făcut ca Polul Nord să migreze cu 20 de centimetri mai aproape de meridianul 103 est - o linie imaginară care trece de la nord, la sud prin Rusia, Mongolia și China.
A doua etapă, din 1954 până în 2011, reflectă construcția de baraje în Africa de Est și Asia. Aceste baraje au adăugat masă în părțile opuse ale globului față de America de Nord și Europa, ceea ce a dus la o deplasare de 57 de centimetri a locației Polului Nord către meridianul 117 vest, care trece prin vestul Americii de Nord și Pacificul de Sud.
În timp ce locația polilor are un impact relativ mic asupra proceselor terestre, impactul barajelor asupra nivelului mării este semnificativ, a spus Valencic. „Nu vom intra într-o nouă eră glaciară, deoarece polul s-a deplasat cu aproximativ un metru în total, dar acest lucru are implicații asupra nivelului mării”, a spus ea.
Rezultatele sugerează că oamenii de știință ar trebui să ia în considerare barajele în proiecțiile lor privind creșterea nivelului mării, deoarece acestea blochează foarte multă apă care ajunge în oceane.
Nivelul global al mărilor a crescut cu 12 până la 17 cm, în timpul secolului al XX-lea. Aproximativ un sfert din această cantitate de apă se află în spatele barajelor, ceea ce înseamnă că, în funcție de locul în care vă aflați în lume, barajele vor influența nivelul mărilor, a declarat Valencic.
Editor : C.A.
