Pompei, în schimb, rămâne, prin definiţie, primul mare dezastru natural al omenirii, din seria celor care ne privesc direct, de care ne simţim aproape: pentru că ele s-au repetat sau se pot repeta oricând în orizontul nostru de aşteptare.
De un cutremur serios, noi, românii, am avut parte în fiecare generaţie, în ultimii 70 de ani. În 1940, în 1977. I-ar cam veni rândul următorului! Nu vrem să vorbim prea mult de asta, e normal. Chiar cu oraşe mai bine făcute, şi tot ne-am teme pentru ele şi vieţile noastre, în cazul unei zguduiri în sus şi-n jos şi de la dreapta în stânga sau invers, ca în l977, pe fundalul filmului bulgăresc de neuitat, pentru că era difuzat tocmai atunci de unica televiziune română a momentului.
Mai e ceva cu Pompei şi Herculaneum, cele două oraşe din preajma Vezuviului, complet distruse de erupţia vulcanului. Catastrofa lor legendară are loc la începutul erei noastre, în anul 79 după Hristos. În zilele de 24 si 25 august. Aici memoria nu mai bâjbâie, ca în cazul cutarei catastrofe care a răpus civilizaţia mayaşă, să zicem. Apoi, cu adevărat unic în seria traumelor la care natura a supus omenirea este, la Pompei, păstrarea aproape intactă, într-un costum de cenuşă mulat pe corp, a oamenilor suprinşi atunci în poziţiile vieţii obişnuite, muncind, dormind sau iubind.
Azi, te poţi preumbla pe aleile fostului mare oraş Pompei, de lângă Napoli, cu viziunea de neocolit a Vezuviului ucigaș şi vezi case, străzi, băi, ateliere şi chiar bordeluri, presărate din când în când cu foşti oameni, bărbaţi, femei, copii a căror expresie în clipa morţii a fost imortalizată.
A rămas mereu întrebarea: cum de aceste corpuri au fost îngheţate în timp? În definitiv, au existat atâtea alte accidente pe Pământ, fără nicio urmă? Bunăoară, ultimul caz, dispariţia avionului malaezian cu sute de oameni la bord!
Filmul documentar al BBC despre Pompei, realizat în 2013 şi tocmai redifuzat în Marea Britanie cu o lună în urmă, prezentat de vedeta academică a Canalului BBC1, dr. Margaret Mountfond, a avut acces, pentru prima oară, la întreaga colecţie de mumii conservate natural de la Pompei.
Specialiştii le-au investigat, sub ochii noştri, în film, cu cele mai moderne metode de citire dedesubtul carcasei de cenuşă răcită. Aflăm astfel ce-au păţit cu adevărat acei oameni, la Pompei şi Herculaneum, în august 79, era noastră? Cine erau şi de ce au rămas aşa până azi?
Filmul risipeşte anumite legende ale morţilor de la Pompei, dar, pe de altă parte, le întăreşte misterul. De-abia acum îi cunoaştem personal, cum s-ar spune, mai mult noi pe ei decât invers. O şansă neaşteptată. Şi a lor, dincolo de moarte, nu doar a noastră, încă înaintea ei.
Iată a comentat filmul documentar Emil Hurezeanu împreună cu profesorul Zoe Petre, specialistă în antichitatea greco-romană: