Ecosistemul marin bogat şi divers al Golfului Persic, din care fac parte, deopotrivă, dugongi, ţestoase marine, corali şi mangrove, dar şi specii deja fragile, aflate în pericol de dispariţie, este ameninţat de bombele şi deversările de petrol din conflictul actual, transmite luni AFP, citată de Agerpres.
Observatorul Conflictelor şi Mediului (CEOBS) a înregistrat aproximativ 300 de incidente care implică riscuri de mediu de la începutul războiului, inclusiv atacuri asupra petrolierelor care prezintă risc de deversări de petrol.
Un factor agravant este că marea Golfului are o adâncime medie de aproximativ 50 de metri, este semi-închisă, conectată la Oceanul Indian doar prin Strâmtoarea Hormuz şi are o circulaţie a apei foarte lentă (n.r. între doi şi cinci ani), ceea ce limitează dispersarea petrolului şi a altor poluanţi.
Zona găzduieşte a doua cea mai mare populaţie de dugongi din lume, mamifere marine erbivore vulnerabile, numărând între 5.000 şi 7.500 de indivizi, precum şi aproximativ zece alte specii de mamifere marine, inclusiv balene cu cocoaşă şi rechini balenă.
În total, în aceste ape calde au fost înregistrate peste 2.000 de specii marine, inclusiv peste 500 de specii de peşti şi cinci specii de broaşte ţestoase, inclusiv broasca ţestoasă caret, aflată în pericol critic de dispariţie.
În plus, există 100 de specii de corali care, împreună cu mangrovele şi iarba marină din zonă, formează zone esenţiale de reproducere şi creştere pentru peşti şi crustacee.
„O bombă cu ceas ecologică”
Zecile de nave blocate în Golf, care transportă aproximativ 21 de miliarde de litri de petrol, constituie o „bombă cu ceas ecologică” pentru aceste ecosisteme deja slăbite de încălzirea globală şi de traficul maritim, avertizează Greenpeace.
„Acesta este un dezastru ecologic care aşteaptă să se întâmple”, spune Nina Noelle de la Greenpeace Germania.
De la 1 martie, nouă incidente care au implicat petroliere, inclusiv atacuri, au fost raportate agenţiei britanice de siguranţă maritimă UKMTO, dintre care opt au fost confirmate ulterior de Organizaţia Maritimă Internaţională. Alte trei atacuri au fost revendicate de Garda Revoluţionară Iraniană, dar nu au fost confirmate de organismele internaţionale.
Pe uscat, ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a descris luni atacurile israeliene împotriva depozitelor de petrol ale Teheranului drept „ecocid”, denunţând „contaminarea solului şi a apelor subterane”.
„Războaiele din anii 1980 şi 1990 demonstrează măsura în care ecosistemele Golfului Persic sunt expuse poluării legate de conflicte, fie că aceasta rezultă din deteriorarea instalaţiilor petroliere terestre sau offshore, fie din deversări cauzate de atacuri asupra traficului maritim”, a declarat pentru AFP Doug Weir, directorul CEOBS.
Războiul din Golf din 1991 a provocat una dintre cele mai mari deversări de petrol marine legate de un conflict armat. A fost nevoie de decenii pentru a fi curăţată: 11 milioane de barili de petrol (n.r. 1,75 miliarde de litri) au fost vărsate, contaminând 640 km de coastă saudită şi ucigând peste 30.000 de păsări marine, potrivit mai multor studii.
Impact devastator asupra coralilor: „Este un ecocid”
Impactul asupra coralilor ar trebui limitat, potrivit lui John Burt, profesor de biologie la Centrul Arab Mubadala pentru Ştiinţe Climatice şi de Mediu: „Petrolul pluteşte, aşa că dispersia sa rămâne la suprafaţă şi nu interacţionează cu adevărat cu coralii, cu excepţia zonelor mai puţin adânci. Cu toate acestea, nu acelaşi lucru se poate spune despre sistemele tidale”, cum ar fi mlaştinile sărate sau zonele mlăştinoase, care mărginesc linia de coastă şi sunt expuse la reflux şi unde „efectele pe termen mediu” ar putea fi „semnificative”, a spus el.
Păsările marine sunt deosebit de ameninţate, deoarece hidrocarburile distrug impermeabilizarea penajului lor, provocând hipotermie şi înec.
Migraţia lor ar putea fi, de asemenea, perturbată de zgomotul exploziilor şi de coloanele de fum toxic, deoarece Peninsula Arabică se află la intersecţia numeroaselor rute migratorii care leagă Europa, Asia Centrală, Africa şi Asia de Sud.
În cele din urmă, „minele marine şi alte dispozitive explozive pot provoca, de asemenea, perturbări acustice care afectează mamiferele marine şi alte animale”, ca să nu mai vorbim de „daunele provocate de explozii structurilor subacvatice naturale, cum ar fi recifele”, subliniază Doug Weir.
În 2003 şi 2020, două studii publicate în Nature şi în revista Royal Society au stabilit o legătură între utilizarea sonarului militar de medie frecvenţă şi eşuarea cetaceelor.
Citește și: ANALIZĂ Atacuri, represalii și uzură militară: cum schimbă conflictul SUA-Israel-Iran echilibrul de securitate în estul Mediteranei
Editor : C.A.
