Lumea a intrat într-o eră de „faliment global al apei”, avertizează Organizația Națiunilor Unite, într-un raport care arată că resursele se epuizează mai rapid decât pot fi regenerate de natură, pe fondul supraexploatării, poluării și schimbărilor climatice. Potrivit documentului, numeroase sisteme hidrice au depășit deja un „punct fără întoarcere”, iar efectele sunt vizibile la nivel global, de la retragerea lacurilor și dispariția zonelor umede până la declinul pânzelor freatice folosite pentru apă potabilă și irigații, relatează AFP și Agerpres.
„Faliment global al apei”
„Termenii «stres hidric» şi «criză a apei» nu mai sunt suficienţi pentru a descrie noile realităţi mondiale”, se arată în raportul Institutului Universităţii Naţiunilor Unite pentru Apă, Mediu şi Sănătate.
Aceşti termeni au fost „formulaţi ca avertismente referitoare la un viitor încă evitabil”, însă de atunci lumea a intrat într-o „nouă fază”, iar numeroase sisteme hidrice s-au degradat iremediabil, necesitând o nouă clasificare, au subliniat cercetătorii.
Pentru a descrie noua situaţie, raportul propune termenul de „faliment hidric”, o situaţie în care consumul de apă pe termen lung depăşeşte reînnoirea resurselor şi dăunează naturii atât de grav, încât nivelurile anterioare nu pot fi restabilite în mod rezonabil.
Acest fenomen se traduce prin retragerea marilor lacuri şi prin creşterea numărului de cursuri majore de apă care ajung să nu se mai verse în mare în anumite perioade ale anului.
Zonele umede dispar, la rândul lor, pe scară largă. Aproximativ 410 milioane de hectare – aproape cât suprafaţa Uniunii Europene – au dispărut în ultimii 50 de ani.
„Punct fără întoarcere”
Un alt semn al acestei penurii hidrice: aproximativ 70% din principalele pânze freatice utilizate pentru apa potabilă şi irigaţii se confruntă cu un declin pe termen lung.
Crizele de tip „Ziua Zero”, când cererea de apă depăşeşte resursele disponibile, obligând populaţia să închidă robinetele şi să raţionalizeze strict consumul de apă, devin din ce în ce mai frecvente în oraşe.
Schimbările climatice agravează problema, antrenând topirea a peste 30% din masa glaciară mondială după 1970 şi diminuarea cantităţilor de apă provenite din topirea sezonieră a zăpezii, de care depind sute de milioane de persoane.
Consecinţele sunt vizibile pe fiecare continent locuit, chiar dacă nu toate ţările sunt afectate, la nivel individual, de o penurie de apă, a explicat pentru AFP Kaveh Madani, specialist în ştiinţe ale mediului şi autor al raportului.
„Dar acest lucru ne avertizează asupra faptului că multe sisteme din întreaga lume se află în situaţie de faliment” şi că este necesară o revizuire a politicilor, a afirmat directorul institutului, considerat „laboratorul de idei pe tema apei” al ONU, aflat la originea acestui raport.
„Să recunoaştem această realitate dură acum, înainte de a provoca daune ireversibile”, a adăugat el.
Raportul, care se bazează pe date şi statistici existente şi pe o versiune verificată în regim peer-review, „scoate în evidenţă o realitate dură: criza globală a apei a ajuns la un punct fără întoarcere”, a declarat Tim Wainwright, director general al organizaţiei neguvernamentale WaterAid.
Unii oameni de ştiinţă, care nu au fost implicaţi în acest raport, au salutat atenţia acordată problemei apei, însă au avertizat că situaţia variază considerabil de la o regiune la alta, iar o declaraţie globală generală ar putea umbri unele progrese realizate la nivel local.
Editor : Ș.A.
