Nivelul de acidificare a oceanelor a depăşit limita compatibilă cu ecosistemele stabile şi durabile, a anunţat miercuri Institutul de Cercetare Climatică din Potsdam (PIK), care monitorizează aceste măsurători. Șapte dintre cele nouă „limite planetare” au fost depăşite, arată datele institutului.
Conceptul de „limite planetare” a fost definit în 2009 de aproximativ 30 de cercetători într-un articol intitulat „Un spaţiu sigur de funcţionare pentru umanitate”. La acea vreme, ei estimau că omenirea „depăşise cel puţin trei limite planetare”.
De atunci, rapoartele anuale ale Institutului de Cercetare Climatică din Potsdam (PIK) au arătat o deteriorare continuă.
Raportul din 2025 indică faptul că limita „acidificării oceanelor” tocmai a fost depăşită.
„Oceanul este pe cale să se acidifice, ameninţând viaţa marină şi făcându-ne să intrăm în era unor condiţii periculoase, cu o tendinţă ca acestea să se agraveze în continuare”, au scris cercetătorii în studiu, potrivit AFP, preluată de Agerpres.
Aciditatea, raportată la aragonit
Deşi aciditatea se măsoară cu ajutorul pH-ului, referinţa pentru această limită este concentraţia de aragonit, un mineral indispensabil pentru viaţa coralilor şi a animalelor marine cu cochilie. Cu cât oceanul este mai acid, cu atât aragonitul se dezintegrează mai repede.
Limita a fost stabilită la 80% din concentraţia din era preindustrială. Iar oceanele au coborât sub acest nivel.
„PH-ul la suprafaţa oceanului a scăzut deja cu aproximativ 0,1 de la începutul erei industriale. Aceasta echivalează cu o creştere a acidităţii cu 30%-40%”, au subliniat oamenii de ştiinţă.
„Această schimbare ameninţă organismele care formează cochilii sau schelete din carbonat de calciu, precum coralii, moluştele şi speciile cruciale de plancton. Dispariţia progresivă a acestor organisme poate perturba lanţul trofic”, au declarat ei cu îngrijorare.
Cele 9 „limite planetare”
Principala cauză a acidificării oceanelor este absorbţia dioxidului de carbon (CO2) emis în urma arderii combustibililor fosili.
În afară de acidificarea oceanelor, celelalte şase limite deja depăşite se referă la:
- schimbările climatice (CO2 în atmosferă),
- integritatea biosferei (dispariţia unor specii şi acapararea resurselor de către omenire),
- utilizarea solurilor (defrişări),
- ciclul apei dulci (zone afectate de secetă şi inundaţii),
- ciclurile biogeochimice (adăugarea de îngrăşăminte şi pesticide)
- introducerea de entităţi noi în biosferă (plastice şi alte produse chimice industriale).
Cele două „limite planetare” care nu au fost încă depăşite sunt aerosolii din atmosferă (poluarea aerului) şi nivelul de ozon din stratosferă.
Editor : B.P.
