Dealurile Herefordshire din Marea Britanie s-au bucurat de un soare strălucitor weekendul trecut. Cerul era fără nori, condiții care anunțau un cer întunecat precum cărbunele, presărat cu stele strălucitoare, meteoriți și planete, relatează The Guardian.
Dar nu a fost să fie. Cerul nopții nu era atât de negru, cu un gri închis, cu doar câteva stele sclipind pe acest fundal. Calea Lactee – care odată ar fi strălucit pe cer – era absentă. Apropierea verii dezvăluie un blestem al timpurilor moderne: poluarea luminoasă.
În prezent, utilizarea pe scară largă a LED-uri și a altor sisteme exterioare moderne luminează puternic cerul nopții, potrivit oamenilor de știință. Utilizarea fără discernământ a iluminatului stradal, a reclamelor și a terenurilor de sport iluminate ne împiedică acum să observăm stelele.
Calea Lactee nu mai este vizibilă pentru o treime din umanitate, potrivit unui studiu din 2016 întocmit de astronomi, iar poluarea luminoasă s-a agravat considerabil de atunci. În ritmul actual, se estimează că în 20 de ani, majoritatea constelațiilor vor deveni de neobservat. Pierderea, din punct de vedere cultural și științific, va fi dramatică.
„Cerul nopții face parte din mediul nostru și ar fi o privare majoră dacă următoarea generație nu ar putea să-l vadă niciodată, așa cum ar fi dacă nu ar vedea niciodată un cuib de pasăre”, a spus Martin Rees, astronom regal. „Nu trebuie să fii astronom ca să-ți pese de asta. Nu sunt ornitolog, dar dacă nu ar exista păsări cântătoare în grădina mea, m-aș simți sărăcit”.
Rees este unul dintre fondatorii unui grup parlamentar care a întocmit recent un raport prin care se solicită o serie de măsuri pentru a contracara poluarea luminoasă. Raportul include propuneri de numire a unui ministru pentru cerul întunecat, crearea unei comisii și stabilirea unor standarde stricte pentru intensitatea și direcția luminii.
Este propusă, de asemenea, introducerea unui pachet de reguli în vederea controlului luminii, care să prevadă și sancțiuni pentru nerespectare.
Cercetările efectuate de fizicianul Christopher Kyba, de la Centrul German de Geoștiințe, au dezvăluit că poluarea luminoasă crește în prezent cu circa 10% pe an, și, într-o generație s-ar ajunge ca doar cele mai strălucitoare stele să mai fie vizibile pe cerul nopții. Un copil născut într-o vreme în care sunt vizibile 250 de stele, în 18 ani ar putea să mai vadă doar aproximativ 100.
Imaginea unui cer de noapte străbătut de o Cale Lactee strălucitoare a devenit o splendoare a unei alte epoci, a spus Kyba pentru Observer. „Cu câteva generații în urmă, oamenii observau în mod regulat această apariție strălucitoare a cosmosului – dar ceea ce era înainte universal, este acum extrem de rar”. Cu toate acestea, adoptarea unor modificări în utilizarea iluminatului public ar putea aduce o îmbunătățire considerabilă, a susținut Kyba. Aceste măsuri ar include asigurarea că luminile exterioare sunt amplasate cu grijă, îndreptate în jos, au limite de intensitate și nu sunt predominant albastru-alb, ci au și componente roșii și portocalii.
„Măsuri de genul acesta ar avea un impact enorm”, a adăugat el.
Problema este că poluarea luminoasă încă nu este percepută de public ca fiind o amenințare. După cum a spus profesorul Oscar Corcho, de la Universidad Politécnica din Madrid: „Consecințele negative ale poluării luminoase sunt la fel de necunoscute de către populație precum cele ale fumatului în anii 80”.
Cu toate acestea, acum este nevoie urgentă de acțiune. Pe lângă impactul său în astronomie și cultural, poluarea luminoasă are consecințe ecologice grave. Țestoasele marine și păsările migratoare sunt ghidate de lumina Lunii. Poluarea luminoasă le dezorientează și le face să se rătăcească. Insectele, o sursă cheie de hrană pentru păsări și alte animale, sunt atrase de lumina artificială și sunt imediat ucise la contactul cu sursa.
Cazul împotriva poluării luminoase merge mai departe. Emisiile LED-urilor sunt lipsite aproape în întregime de lumină roșie, sau aproape infraroșie, a spus profesorul Robert Fosbury, de la Institutul de Oftalmologie de la University College London (UCL). „Devenim înfometați de lumină roșie și infraroșie și asta are implicații grave”, a spus el. „Când lumina roșiatică strălucește asupra corpului nostru, stimulează mecanismele, inclusiv cele care descompun nivelurile ridicate de zahăr din sânge, sau stimulează producția de melatonină. De la introducerea luminii fluorescente și a LED-urilor, acea parte a spectrului a fost eliminată din lumina artificială și cred că joacă un rol în valurile de obezitate și creștere a cazurilor de diabet pe care le vedem astăzi”.
Cercetătorii UCL se pregătesc să instaleze lămpi cu infraroșu suplimentare în spitale și unități de terapie intensivă pentru a vedea dacă acestea au un efect asupra recuperării pacienților, care altfel ar fi lipsiți de lumina din această parte a spectrului.
„Va fi nevoie de un efort uriaș pentru a schimba fața planetei și a transforma LED-urile în iluminare mai prietenoasă”, a spus Fosbury. Va fi o treabă grea, dar trebuie să o facem, pentru că are un efect foarte dăunător asupra sănătății umane”.
Editor : Liviu Cojan
