Foto Nava spațială care ar putea trimite omenirea într-o călătorie de 250 de ani spre necunoscut. Ce ar presupune „sociocrația” de la bord
Dacă oamenii vor călători vreodată spre o altă stea, misiunea va dura probabil mai multe vieți. Generații vor trăi și vor muri fără să pună vreodată piciorul pe o planetă din alt sistem solar, cunoscând doar nava spațială pe care s-au născut, scrie The Times.
O competiție globală a dezvăluit cum ar putea arăta acele medii vaste și autonome - completate cu motoare de fuziune, gravitație artificială și sisteme sociale concepute pentru a menține pacea în timpul unei călătorii de secole.
Concursul de design Project Hyperion, lansat anul trecut, a invitat echipe de oameni de știință, ingineri, arhitecți și teoreticieni sociali să dezvolte planuri detaliate pentru o „navă generațională”, o navă autonomă capabilă să transporte aproximativ 1.000 de persoane într-o călătorie dus, de 250 de ani.
Participanții puteau folosi doar tehnologii existente sau pe cele considerate a avea șanse plauzibile de a apărea în viitorul apropiat, inclusiv fuziunea nucleară, sursa de energie care alimentează Soarele.
Călătoriile cu viteze mai mari decât cea a luminii nu erau permise. Nici sistemele care ar ține echipajul în stare de animație suspendată. În schimb, aceste nave ar fi construite pentru o călătorie prelungită prin vid.
Aproape 100 de propuneri au fost evaluate de un juriu de experți care a inclus și oameni de știință de la NASA. Aceștia au evaluat nu doar motoarele și carena, ci și șansele ca locuitorii unei nave să se sfâșie între ei.
Câștigătorul a fost Chrysalis, un cilindru lung de 58 de kilometriu care seamănă mai degrabă cu un pix abandonat de un școlar ceresc. O mare parte a structurii este un rezervor masiv de combustibil care conține heliu-3 și deuteriu. Acestea ar alimenta un sistem de propulsie prin fuziune directă - un sistem de propulsie încă neinventat, care ar extrage energie dintr-o reacție de fuziune controlată.
În interior ar fi ascunse o serie de cilindri concentrici, care s-ar roti pentru a genera gravitație artificială. Pereții interiori ar găzdui locuințele, fermele și infrastructura comunitară necesară pentru susținerea vieții.
Judecătorii au lăudat detaliile meticuloase ale planurilor, care includeau o explicație a modului în care locuitorii săi urmau să fie evaluați psihologic printr-un proces de verificare de zeci de ani, petrecut trăind în baze izolate din Antarctica.
La bord, aceștia ar trăi într-o așa-numită „sociocrație”, o modalitate de a conduce grupuri în care vocea fiecăruia este auzită, deciziile sunt luate prin acord, mai degrabă decât prin vot, iar oamenii se organizează în echipe mici, conectate, care lucrează împreună. Fiecare locuitor ar avea voie să aibă copii, nu neapărat cu aceiași parteneri, pentru a menține populația stabilă.
Locul al doilea a fost acordat WFP Extreme, care seamănă cu două roți panoramice de 500 de metri lățime, unite.
Pe locul trei s-a clasat Systema Stellare Proximum. Acest design are din nou secțiuni care s-ar roti pentru a genera gravitație. Acestea ar fi încorporate în interiorul unui asteroid gol. Având forma unei meduze, roca i-ar proteja pe locuitori de radiațiile periculoase care pulsează prin spațiu.
Rămâne însă întrebarea dacă 250 de ani ar fi suficienți pentru a ajunge undeva interesant. Cel mai apropiat sistem stelar de Pământ, Alpha Centauri, se află la puțin peste patru ani-lumină distanță, aproximativ 40 de trilioane de kilometri. Pentru a pune acest lucru în perspectivă, dacă o navă spațială ar călători cu viteza misiunilor Apollo pe Lună, i-ar lua aproape 118.000 de ani să ajungă acolo – mai mult decât a fost prezentă specia noastră în Europa. Pentru Voyager 1, cea mai îndepărtată navă spațială a noastră, ar dura aproape 80.000 de ani. Deocamdată, călătoria pe distanțe atât de vaste rămâne ferm în domeniul science fiction-ului.
Chiar și așa, Dr. Andreas Hein, director executiv al Inițiativei pentru Studii Interstelare, care a organizat concursul, a descris ideile ca fiind valoroase. Concursul a făcut „parte a unui exercițiu mai amplu de a explora dacă omenirea poate călători spre stele într-o zi”, a spus el.
„Acesta imaginează cum o civilizație ar putea trăi, învăța și evolua într-un mediu cu resurse extrem de limitate și ar putea oferi, de asemenea, perspective valoroase asupra viitorului nostru pe Pământ.”
Citește și:
O „super-Terra” a fost descoperită în zona locuibilă a unei stele care se aseamănă cu Soarele
Editor : Ș.R.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
