Cu o rachetă nouă, o capsulă nouă și un echipaj cu experiență, Artemis II își propune să demonstreze că NASA poate trimite oameni la distanță lunară și să-i aducă acasă în siguranță.
Ultima dată când SUA au trimis astronauți pe Lună a fost în misiunea Apollo 17 în 1972. Mai bine de o jumătate de secol mai târziu, NASA se pregătește să facă acest lucru din nou. Artemis II, prima misiune cu echipaj uman a agenției din era Artemis, va trimite patru astronauți într-un circuit de 10 zile în jurul Lunii pentru a demonstra că noua sa rachetă și capsulă a echipajului pot transporta oameni la distanțe lunare și îi pot readuce în siguranță pe Pământ, potrivit Observer.
NASA a stabilit data preliminară de lansare pentru 6 martie, după o „repetiție generală” reușită – un test critic înainte de lansare, în care racheta este alimentată cu combustibil și se parcurge secvența de numărătoare inversă, potrivit BBC. Totuși, situația este în dinamică și se poate schimba de la o zi la alta.
A fost a doua încercare a echipei Artemis de a efectua un test la Centrul Spațial Kennedy din Florida.
NASA viza o lansare la începutul lunii februarie, dar după o scurgere de hidrogen lichid în timpul testelor în stadiu avansat, agenția vizează acum oportunități de lansare nu mai devreme de luna martie, cu ferestre suplimentare în aprilie, dacă este necesar.
Echipajul - Reid Wiseman, Victor Glover, Christina Koch și astronautul Jeremy Hansen al Agenției Spațiale Canadiene - va decola de la Centrul Spațial Kennedy din Florida, în interiorul capsulei Orion a NASA, aflată pe Sistemul de Lansare Spațială, racheta lunară grea a agenției.
Aceștia vor decola de la Complexul de Lansare 39B, una dintre cele mai cunoscute platforme ale centrului Kennedy, care a susținut anterior misiunile Apollo 10, precum și misiunile cu echipaj uman Skylab și Apollo-Soyuz. Alături, Complexul de Lansare 39A - folosit în timpul erei Apollo și mai târziu de nava spațială - este acum utilizat pentru misiunile regulate SpaceX Crew Dragon ale NASA către Stația Spațială Internațională.
Wiseman va comanda misiunea, Glover fiind pilot, iar Koch și Hansen specialiști în misiune. Toți patru sunt aviatori veterani, iar trei au zburat deja în spațiu: Wiseman a fost anterior astronaut NASA și fost șef al Biroului de Astronauți. Glover a zburat în misiunea Crew-1 a SpaceX către Stația Spațială Internațională, iar Koch a petrecut 328 de zile pe orbită, pe atunci cel mai lung zbor spațial individual al unei femei. Hansen, colonel în Forțele Aeriene Regale Canadiene și astronaut al Agenției Spațiale Canadiene, este pe cale să devină primul canadian care călătorește la distanță lunară. Cu Koch și Glover la bord, Artemis II va marca, de asemenea, prima dată când o femeie și o persoană de culoare zboară într-o misiune lunară.
Programul Artemis
Artemis — misiune numită după sora geamănă a lui Apollo din mitologia greacă, ca o aluzie la era Apollo — este planul NASA de a trimite astronauți înapoi pe Lună și de a pune bazele unei explorări mai susținute a spațiului îndepărtat. Impulsul modern al programului a început în timpul primului mandat al președintelui Donald Trump. La sfârșitul anului 2017, Casa Albă a ordonat NASA, condusă pe atunci de administratorul Charles Bolden, să trimită oameni înapoi pe Lună ca o rampă de lansare către misiuni cu rază mai lungă de acțiune, iar agenția și-a consolidat curând eforturile lunare sub egida Artemis. Programul este condus acum de administratorul NASA Jared Isaacman, un antreprenor fintech și astronaut privat.
Finanțarea din partea Congresului este cea care menține programul multianual în mișcare. Biroul Inspectorului General al NASA a estimat că costurile totale ale campaniei Artemis vor fi de aproximativ 93 de miliarde de dolari până în anul fiscal 2025. Pentru anul fiscal 2026, legislatorii au aprobat 24,4 miliarde de dolari pentru NASA, inclusiv 7,8 miliarde de dolari pentru explorare - constând din 2,3 miliarde de dolari pentru Sistemul de Lansare Spațială, aproximativ 1,4 miliarde de dolari pentru capsula echipajului Orion și aproximativ 2 miliarde de dolari pentru programul Sistemului de Aterizare Umană.
NASA a testat ultima dată sistemul rachetă-capsulă în timpul misiunii Artemis I, o misiune fără echipaj uman efectuată la sfârșitul anului 2022, care a demonstrat că nava spațială poate călători până la distanțe lunare și se poate întoarce în siguranță. Artemis II va urma o traiectorie similară, dar cu astronauți la bord, pentru a demonstra că partea „umană” a sistemului funcționează conform așteptărilor - suportul vital, comunicațiile și procedurile utilizate de echipaj și controlorii de zbor de la lansare până la recuperare.
Cel mai critic test al misiunii vine la final. Întoarcerea de pe Lună necesită intrarea în atmosfera Pământului mult mai rapid decât o misiune tipică cu echipaj uman pe orbita joasă a Pământului. Orion trebuie să supraviețuiască căldurii și stresului extrem în timpul reintrării înainte de a-și desfășura parașutele pentru o coborâre și recuperare controlate.
Programul este conceput să avanseze în etape. Artemis I a validat profilul de zbor de bază fără astronauți. Artemis II îl repetă cu un echipaj. Artemis III este planificată ca prima aselenizare cu echipaj din era Artemis și este în prezent prevăzută cel mai devreme în 2028. Artemis IV și V sunt destinate să susțină șederi mai lungi și infrastructură suplimentară, cu o implicare comercială crescândă pe măsură ce misiunile devin mai complexe.
Cea mai mare rachetă construită vreodată
Toate aceste planuri se bazează pe racheta din centrul programului: Sistemul de Lansare Spațială. SLS este vehiculul super-greu al NASA pentru misiuni în spațiu. În configurația sa actuală „Blocul 1” are o înălțime de aproximativ 100 de metri, produce o forță de tracțiune de aproximativ 3,7 milioane de kilograme la decolare - cu aproximativ 15% mai mare decât racheta Saturn V utilizată în timpul misiunii Apollo - și poate trimite aproximativ 27 de tone metrice pe Lună.
SLS este construit pentru zboruri rare, dar puternice, în spațiul cosmic, plasându-l într-o categorie diferită de rachetele concepute pentru călătorii regulate pe orbita Pământului.
Noul sistem Starship al SpaceX este conceput să fie mai mare pe hârtie. Starship are o înălțime de aproximativ 112 metri, este destinat să genereze o forță de tracțiune de aproximativ 7 milioane de kilograme la decolare și este dezvoltat cu o sarcină utilă țintă de până la aproximativ 150 de tone metrice pe orbită într-o configurație complet reutilizabilă. Este încă în curs de dezvoltare și testare.
Înainte ca Artemis II să poată zbura, NASA trebuie să finalizeze procesarea finală de lansare și verificările de încredere asupra vehiculului complet integrat. La începutul lunii februarie, agenția a efectuat un test complet de încărcare cu propulsor - o rulare de alimentare completă utilizată pentru a valida sistemele de la sol și procedurile de numărătoare inversă. O scurgere de hidrogen lichid, însă, a întrerupt încercarea înainte ca echipele să poată finaliza secvența completă. NASA a declarat că repară și retestează hardware-ul afectat și revizuiește datele din test, în timp ce lucrează la o oportunitate de lansare nu mai devreme de luna martie.
Aselenizarea
Pentru coborârea finală pe suprafața Lunii, NASA se bazează pe furnizori comerciali, în loc să-și construiască propriul modul de aselenizare. Agenția a selectat SpaceX în 2021 pentru primul contract de Sistem de Aterizare Umană, evaluat la 2,89 miliarde de dolari, și a adăugat Blue Origin în 2023 în cadrul unui contract de 3,4 miliarde de dolari pentru Artemis V. NASA a declarat că a doua atribuire a fost menită să introducă concurența și să ofere o opțiune de rezervă pentru o capacitate pe care nu o dezvoltă intern.
Ambele module de aselenizare sunt încă în curs de dezvoltare. NASA a declarat că SpaceX trebuie să finalizeze demonstrații majore - cum ar fi testarea operațiunilor cheie ale navelor spațiale pe orbită și efectuarea unei aselenizări fără echipaj - înainte ca astronauții să se poată baza pe sistem.
Blue Origin, la rândul său, a declarat că își prioritizează programul lunar și a întrerupt zborurile de turism spațial New Shepard pentru a concentra resursele, cu o misiune demonstrativă robotică „Blue Moon” planificată ca parte a acestui efort.
Programul Artemis se desfășoară pe fondul unor ambiții lunare reînnoite în alte părți. China a declarat că își propune să trimită astronauți pe Lună până în 2030, iar misiunile robotice recente - inclusiv aselenizarea Chandrayaan-3 a Indiei în 2023 - au subliniat cât de aglomerată și competitivă a devenit explorarea lunară.
Editor : Ș.R.
