Povestea unei femei oarbe. Are unul dintre cele mai fascinante simțuri „neomologate” științific

Data actualizării: Data publicării:
Milina Cunning. Sursa: BBC
Milina Cunning. Sursa: BBC

Este ca un radar generat de misterioase conexiuni neuronale. I se spune „vedere oarbă” și se numără printre cele mai ciudate fenomene ale neuroștiinței cognitive.

ec0c1488b52d156a28417fd8d155c120_XL
Milina Cunning. Sursa: BBC

Oamenii de știință spun că doar o mână de persoane, dintre cele care și-au pierdut treptat vederea ori s-au născut oarbe,  au această „superputere”: subconștientul lor poate să perceapă stimulii vizuali ai împrejurimilor.

Acesta și cazul Milinei Cunning, din Wishaw, Scoția, prezentat de BBC Radio în emisiunea Omul digital.

Milina și-a pierdut vederea la 20 de ani și, treptat, a realizat că are această capacitate neuronală de cartografiere subconștineță a spațiului înconjurător. Povestea ei a trezit interesul cercetătorilor.

„Dacă ar fi să arunc o minge de ping-pong spre capul Milinei, probabil că ar ridica brațul și s-ar feri chiar înainte de a conștientiza gestul meu”, spune Jody Culham, un neurolog care a scanat creierul Milinei.

Totuși, cum se simte lumea prin această „vedere oarbă”?

„Am ajuns în spital ca persoană cu deficiențe de vedere. M-au băgat într-o comă indusă, din cauza tuturor problemelor de sănătate pe care le aveam. Și am stat în comă timp de 52 de zile. Când m-am trezit, vedere mi-era complet neagră. Nu puteam vedea nimic. Mi-au spus că, în timp ce eram în comă, am suferit un accident vascular cerebral care m-a lăsat oarbă”, spune Milina.

Cu trecerea lunilor, Milina a început să perceapă anumite schimbări în starea ei: o aluzie cromatică își făcea loc în zona vizuală primară.

„Am fost pusă în contact cu un neurolog, profesorul Gordon Dutton. Și de cum ne-am întâlnit, a știut pe loc: mi-a confirmat că am ceea ce se numește 'vedere oarbă' ”, își amintește Milina.

A urmat un test. Dutton a înșirat scaune pe coridorul unui spital și i-a cerut Milinei să pășească printre ele: „Mergeți într-un ritm normal”. Milina s-a lovit de fiecare scaun. Însă în momentul în care i s-a spus să execute pași rapizi, s-a întâmplat ceva uimitor: „Nu m-am lovit de ele nici măcar o dată. A fost pur și simplu incredibil”.

Ce anume a făcut posibil acest lucru? Profesorul Dutton a îndemnat-o pe Milina să se lase în voia instinctului și să se gândească cât mai puțin la prezența scaunelor: „În momentul acela, subconștientul meu mi-a spus cum să execut această sarcină și să evit scaunele”.

Milina poate să se orienteze prin casă fără probleme, iar dereticatul îi reușește exemplar: „Doar că nu pot vedea lucrurile. Însă știu că sunt acolo. Creierul îmi spune (...) E ciudat că, totuși, pot vedea lucrurile deși nu le văd, pentru că sunt oarbă”.

Cercetătorii susțin că „vederea oarbă” este rezultatul abilității conștiente a minții de a recunoaște date vizuale neformate, însă care, pe cât de neprelucrate ar fi, sunt destul de informative ca să permită subconștient nevăzătorilor să se adapteze cu siguranță la mediul înconjurător.

 

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri