Momentul de glorie al României la Olimpiada de Iarnă: medalie de bronz la bob, în 1968

Cîrstoiu: Mandatul meu e pe masa coaliției

Panică în Paris după ce o persoană a amenințat că va arunca în aer consulatul iranian

Ambasadorul Israelului: Sancțiunile care vin spre Iran nu sunt suficiente. Trebuie să acționăm mai puternic pentru a preveni războiul

Adrian Cioroianu, despre atacul de vineri: Acest episod e închis, dar înfruntarea care există de zeci de ani va continua

Un avion de luptă s-a prăbușit în Rusia după ce a atacat cu rachete teritoriul ucrainean. Imagini cu aeronava cuprinsă de flăcări

Nicolae Ciucă, la Jurnalul de Seară

Un preot vrea să trimită fetele abuzate la închisoare

Kelemen: Nu e vorba de România când candidează Iohannis la NATO. Rutte e cel mai cinic politician din Europa

Ciolacu negociază vânzarea de acțiuni TAROM la companii din Qatar și EAU

Ion Panţuru, omul de care se leagă cea mai mare performanţă a României la Jocurile Olimpice de Iarnă, este copleşit de amintiri în aceste zile. Odată cu deschiderea competiţiei de la Soci, gândul îi zboară fără să vrea la medalia de bronz pe care a câştigat-o la Grenoble, alături de partenerul său, Nicolae Neagoe, în proba de bob. Se întâmpla în 1968.

„Tinerii care ne reprezintă acolo să aducă una la fel sau, poate, cine știe?, poate una mai strălucitoare”, spune Ion Panţuru.

În cel mai frumos moment al carierei, soţia i-a fost alături, deşi îi despărţeau două mii de kilometri. Chiar dacă au trecut mai bine de 40 de ani, Elena Panţuru îşi aminteşte perfect acea noapte de februarie, în care soţul ei a adus României prima şi singura medalie la Jocurile Olimpice de Iarnă.

Am asistat la concursul de la Greonoble noaptea la două. Am avut emoții, mai ales cand au dat în direct coborârea lui Panțuru, și era pe locul întâi, am avut emoții”, își amintește soția sportivului, Elena Panţuru.

Aurul s-a transformat însă în bronz cu puţin timp înainte de finalul cursei, când bobul în care se aflau Panţuru şi Neagoe a fost depăşit de echipajele Italiei şi Germaniei. La mijloc a fost însă şi un pic de ghinion.

„Era propus pentru medalia de argint, pentru că a avut același timp cu un alt concurent”, adaugă Elena Panţuru.

Pentru Ion Panţuru, prima dragoste în materie de sport a fost fotbalul, însă o simplă joacă, în pauza de iarnă, i-a schimbat destinul.

A fost nevoie de o singură coborâre cu bobul pe pârtie ca să devină, dintr-un fotbalist de Divizia C, un component al lotulul naţional al României pentru Jocurile de Iarnă. Alegerea nu i-a aparţinut însă.

„Ministerul Sportului de atunci mi-a luat dreptul de a mai juca fotbal”, își amintește Ion Panţuru.

La 46 de ani de la momentul în care Ion Panţuru şi Nicolae Neagoe ascultau imnul României de pe podiumul olimpic, cei opt membri ai echipei româneşti de bob au şansa să recreeze momentul la Soci.

Oricât şi-ar dori acest lucru, Ion Panţuru rămâne însă pesimist: „25 de ani am clădit, am clădit și, după aceea, toti cei care au venit după au stricat”.