SPORTURI INEDITE. Sunt plini de mușchi și își ascut topoarele

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 25 aprilie

Aterizare cu emoții: Un Boeing 747 al Lufthansa țopăie pe pistă înainte ca piloții să decidă ridicarea în aer a aeronavei

România, criticată dur de SUA: Tolerează violurile, violența domestică și corupția la nivel înalt

Val de fraude pe internet. Avertismentul Poliției Române: Au apărut „pachete infracţionale” online. Datele noastre sunt marfă pe net

Reportaj Digi24 lângă Coreea de Nord. Zona demilitarizată e împânzită de militari, mine antipersonal și tuneluri subterane

Praful saharian sufocă România

Accident grav în București

Două românce primesc 100.000 de euro despăgubiri după ce sora lor a murit în Italia

Digistoria – cele mai importante evenimente petrecute pe 24 aprilie

În România, în ultimii şase ani, tăiatul lemnelor a devenit, la propriu, sport naţional. Nu este vorba despre defrişări, ci despre întreceri sportive, inedite, la care participă zeci de români. Scopul concurenţilor este să taie, contracronometru, cât mai mulţi buşteni.

Botond Nagy este antrenorul echipei naționale a tăietorilor de lemne. „E un sport bărbătesc. E un sport diferit faţă de ceea ce a văzut lumea până acum”, spune el.

„O formă de descărcare, o adrenalină mare, e ceva inedit!” – așa îl caracterizează Dan Petrescu, campionul naţional.

„Pe lângă forţa fizică, care trebuie să te ajute, e şi multă tehnică. Fiecare mişcare e gândită cu precizie milimetrică, zicem noi, ca în artele marţiale", spune Ioana Ghinet, coordonator Stihl Timbersports România.

Primele concursuri de acest gen au apărut în secolul trecut în Noua Zeelandă şi în Australia. Pădurarii din cele două ţări aveau obiceiul ca, la sfârşitul programului de lucru, să organizeze concursuri, pe bani, în urma cărora să taie cât mai mulţi buşteni, într-un timp cât mai scurt.

În anul 1985, aceaste întreceri au fost omologate ca sport, în SUA, sub denumirea de „Stihl Timbersports”, iar în anul 2001 s-au extins şi în Europa. În prezent, sunt mii de sportivi, amatori şi profesionişti, în întreaga lume.

În ţările unde acest sport se practică mai de demult, există deja categoria şi pentru fete.

În România, acest sport a fost importat în anul 2008, în contextul în care tot mai mulţi români urmăreau, la televizor, campionatele internaţionale de profil.

„Audiențele erau mari, asta ne-a încurajat să investim și în România în promovarea lui astfel că în 2010 am organizat primul campionat național”, explică Ioana Ghinet.

Sport al bărbaților, promovat de o femeie

În prezent, în ţara noastră există două cluburi sportive ale tăietorilor de lemne, la Arad şi în Bihor, în care sunt înscrişi zeci de atleţi. Persoana care a promovează acest sport dur este...o femeie: Ioana Ghinet.

„Din păcate mulți au venit, s-au tot perindat pe la aceste cluburi nu pentru că nu ar iubi Stihl Timbersports, dar e nevoie de timp şi antrenamentfără de care nu poți să faci acea performanță", spune ea.

În anul 2010, sportivii români au înființat echipa națională a tăietorilor de lemne. Selecționata este compusă din cinci atleţi, toţi campioni la concursurile organizate în țară. Deşi tânără şi neexperimentată,echipa tăietorilor de lemne a României are ambiţii mari.

„Sunt 24 de ţări participante la campionatul mondial. Până acum ne situăm pe locul 15 ca lot național. Noi vrem să ajungem în primii 12, să fim în prima parte a clasamentului", spune antrenorul Botond Nagy.

Botond Nagy este antrenorul şi căpitanul lotului naţional. A câștigat titlul de campion al României în anii 2009 şi 2011, iar în 2012, a obținut cea mai bună clasare a unui tăietor de lemne român la o întrecere externă: locul 15 la campionatul mondial din Olanda.

„Am văzut acest sport la televizor şi de acolo am început să îl urmăresc, să pun întrebări, unde pot să găsesc, unde pot să învăţ acest sport. Am încercat acasă şi tot aşa...”, povestește el.

A început să practice acest sport în anul 2008, chiar la el acasă. Lemnele pe care le tăia, le vindea, iar cu banii obţinuţi cumpăra alţi buşteni, necesari pentru continuarea antrenamentelor. Ce simte când zbrobeşte buştenii? „În momentul când tai lemn simt eu un exerciţiu fizic foarte greu. Dar când termin tăietura aia vine satisfacţia şi mai ales dacă mă uit pe cronometru şi într-adevăr e un timp bun, atunci satisfacţia e deplină!", explică Botond Nagy.

Sportivii echipei naţionale aparţin tuturor categoriilor sociale: constructori, pompieri, administratori de firme şi manageri IT. Deşi diferiţi, au ceva in comun: mânuiesc topoarele ca nimeni alţii. Cea mai mare calitate a lor? „Calitatea lor provine de la iubirea de lemn, de la păduri, avem destule, har Domnului, în România...", spune Botond Nagy.

„Noi românii ne pricepem, natura ne ajută și talentul, cu munca stăm mai prost în sensul că, ziceam, trebuie să își rupă din timpul de la job sau mă rog din timpul liber să se antreneze, aici e un pic problema", adaugă Ioana Ghinet.

Antrenamentele

Rivalele echipei naţionale a României sunt aceleaşi ca şi la fotbal: Ungaria, Italia, Franţa, Austria, dar şi țările nordice, Norvegia, Danemarca şi Suedia. Deşi este un sport periculos, competitorii dau dovadă de fair-play. Spre deosebire de fotbal, sportivii din diferite ţări se antrenează împreună şi se ajută, cu sfaturi sau cu echipamente.

„În viața de zi cu zi suntem prieteni și prieteni chiar foarte buni, de familie, vin la noi, mergem la ei, prăjim slănină, facem chestii care ei nu fac acasă la ei, într-adevăr e o familie”, detaliază Botond Nagy.

Sportivii au nevoie de echipament special pentru a preveni accidentările, dar și pentru a obține cei mai buni timpi la tăiatul lemnelor.

De exemplu, un joagăr costă undeva în jur de 1800 de euro. Poate să ajungă şi la 2000. Un topor de competiţie este 600-800de euro. Unul de antrenament, 200 de euro.

„Dar există şi posibilitatea sponsorizării”, arată Ioana Ghinet.

Baza de antrenament a echipei naţionale este în oraşul Săcuieni, din judeţul Bihor. Reporterii „Din|interior” au filmat un antrenament al lotului naţional. Antrenamentul începe, la primele ore ale dimineţii, cu o şedinţa tactică.

„Vă rog seriozitate, mare atenţie la protecţie, toată lumea să aibă protecţia pusă. La ora 1 pranz, diseară distracţie, dacă o să mai aveţi puteri”, le spune Botond Nagy elevilor săi.

Urmează exerciţiile fizice, necesare pentru încălzire.

Buştenii şi uneltele de tăiat, adică toporul, joagărul şi motoferăstrăul, sunt pregătite de Arnold Rei, tehnicianul lotului naţional. Trunchiurile de copaci sunt fixate cu suporţi metalici, pentru a preveni desprinderea în timpul tăierii şi pentru a evita accidentările.

„Noi la antrenament şi la concurs şi la tot ce depinde de scenă suntem ca şi fraţi. Deci ne gândim toți la fel. Eu dacă dau cu ochii pe ceva, el deja ştie ce trebuie să facă", explică Arnold Rei.

După încălzire, urmează cele patru probe de tăiat lemne.

Botond Nagy explică: „Deci patru probe sub formă de ștafetă. Unul începe, termină, urmează următorul și așa mai departe. Patru probe, tăierea cu motofierăstraul, tăierea orizontală, tăierea cu joagărul manual şi tăierea verticală".

Au plantat mai mult decât au tăiat

Lemnul folosit la antrenament este plop, iar sportivii lotului naţional îl obţin în urma unui parteneriat cu Romsilva.

„Clubul nostru a şi plantat şi în România am făcut mai multe ieşiri înmpreună unde am plantat două hectare, deci am plantat mult mai mult decât am tăiat", dă asigurări Botond Nagy.

Mai nou, antrenamentele au devenit atractive chiar şi pentru...copii, semn că aşchia nu sare departe de trunchi.

Pentru promovarea acestui sport, membrii lotului naţional organizează, frecvent, demonstraţii în principalele oraşe ale ţării.

În străinătate, sportul tăietorilor de lemne este foarte popular. În SUA, printre practicanţi se regăsesc şi...fotomodele.

Forţă, precizie, şi mai presus de toate pasiune. Deşi sunt abia la inceput în acest sport, tăietorii de lemne din România nu taie frunză la câini. Din contră. Se antrenează în fiecare zi pentru a deveni campioni mondiali.