La 25 martie cotidianul britanic The Guardian publica, sub semnătura jurnalistului român Emanuel Roșu, ceea ce avea să fie ultimul interviu al regretatului antrenor. Vorbea acolo despre visul Cupei Mondiale, iar titlul preferat pentru publicare al cotidianului britanic fusese „Nu pot să plec ca un laș: Mircea Lucescu vorbește despre boală și visul său de a ajunge la Cupa Mondială la 80 de ani”
Pe pagina sa de Facebook, Emanuel Roșu povestește câte ceva despre circumstanțele sub care s-a desfășurat interviul.
„Din păcate, interviul pe care l-am făcut cu domnul Lucescu acum 3 săptămâni pentru Guardian e ultimul pe care l-a acordat vreodată. Mi-a cerut să nu scriu nimic despre suferința lui, pentru a nu direcționa discursul public către boala prin care trecea”, spune autorul. "Timp de 80 de ani am avut o viață extraordinară. Apoi, din decembrie, s-a întâmplat ce s-a întâmplat", mi-a spus.
„Refuza să se raporteze la final, cu gândul că poate duce România la Campionatul Mondial. Vedea după meciul de la Istanbul. Diagnosticele primite nu erau decât detalii pe care nu le punea în calculul timpului. În Guardian, am respectat topicurile alese alături de editor, dar discuția a fost mult mai amplă şi a ținut o oră şi jumătate”, spune Emanuel Roșu.
Roșu povestește în postarea sa de Facebook cum Mircea Lucescu, pe când era antrenor la Șahtior îl ajuta cu bani pe Angelo Niculescu. Fosta glorie a fotbalului romînesc, ajunsă la 90 de ani, se descurca greu cu facturile de la încălzire. „Nea Angelo, în loc să-ți iau un cadou...”, îi spunea Lucescu.
„Nu e singurul pentru care făcea bine fără zgomot”, preciza Roșu. „S-a dus un univers de fotbal românesc şi nu avem cum să punem pe nimeni în locul lui. Dumnezeu să-l binecuvinteze. A fost un român bun şi mândru de România”.
Setarile tale privind cookie-urile nu permit afisarea continutul din aceasta sectiune. Poti actualiza setarile modulelor coookie direct din browser sau de aici – e nevoie sa accepti cookie-urile social media
Interviul din The Guardian: „Nu pot pleca ca un laș”
Interviul a fost luat înainte de barajul cu Turcia, atunci când se punea problema dacă Mircea Lucescu ar trebui să ducă sau nu campania de calificare până la capăt, din cauza multiplelor probleme de sănătate.
„A trăit mii de meciuri ca jucător și antrenor, dar acestea ar putea fi cele mai grele dintre toate: două meciuri de baraj pentru a duce România la prima sa Cupă a Lumii din ultimii 28 de ani”, comenta autorul.
„Când medicii mi-au spus că pot continua să antrenez, m-am concentrat pe ceea ce trebuia să fac pentru România”, a declarat el pentru The Guardian într-un interviu rar. „Am vorbit cu federația și mi-au spus că nu pot găsi o soluție la această situație. Nu sunt în cea mai bună formă, așa că m-aș fi retras dacă ar fi existat o altă opțiune. Dar insist: nu pot pleca ca un laș. Trebuie să credem în șansa noastră de a ne califica.”
„Am obținut niște rezultate extraordinare când am jucat fotbalul nostru”, spune Lucescu. „Știam puțin despre ce se întâmpla în jurul nostru; veneam dintr-un regim comunist închis.
„Am ajuns la Cupa Mondială din Mexic. Erau doar 16 echipe acolo. Am încercat să arătăm stilul nostru de joc: știam să pasăm bine și ne-am folosit de asta pentru a contracara forța adversarilor noștri. După 1970, lucrurile s-au schimbat în echipa națională și ne-am pierdut identitatea.”
Mircea Lucescu a povestit și de șansa pe care a avut-o pe când avea 36 de ani, fiind aproape de a duce România la Cupa Mondială din 1986.
„Când am construit echipa națională acum mai bine de 40 de ani, am vrut ca tinerii jucători să fie dornici să joace pentru România. Le-am oferit șanse la nivel de seniori. Vreau jucători puternic motivați și care își pot controla emoțiile. Am vrut să le insuflu încredere în sine – asta duce la performanță. Anii ’80 și ’90 au fost plini de succese. Chiar dacă băieții au părăsit România după căderea comunismului pentru a juca în străinătate, au ținut mereu minte legătura dintre ei și echipa națională.”
Al doilea mandat ca selecționer al României a început la scurt timp după Campionatul European din 2024. Lucescu povestește: „Am simțit că era de datoria mea să preiau conducerea echipei. Nu era doar o responsabilitate majoră. Era datoria mea pentru tot ce mi-a oferit fotbalul românesc vreodată. Eram îndatorat. Nu a fost niciodată vorba de bani, niciodată de o altă medalie. Am suficiente trofee. Speram să ajut schimbând modul în care funcționează fotbalul românesc la nivel mental.”
„Am nevoie de jucători care vin și își pun tot sufletul pe teren. Și nu am nevoie de acei doi jucători pentru două ore sau o zi sau două. Vreau ca jucătorii echipei naționale să fie deasupra tuturor celorlalți. (…) Totul începe în creierul tău. Îți stabilești în creier condițiile pentru succes sau eșec”, explica Mircea Lucescu.
„Sper ca jucătorii mei să trateze acest meci ca pe un moment care marchează un înainte și un după. Poate defini o generație. Ar fi o realizare extraordinară să ajungem la Cupa Mondială. Nu pentru mine, ci pentru România.”
Editor : Sebastian Eduard
