Video Exclusiv România, gazda uneia dintre cele mai dure competiții mondiale: „Ce este Hawaii pentru surferi este România pentru motocicliştii enduro”

Este perioada Olimpiadei şi deci un moment potrivit să ne amintim că sportul înseamnă o varietate de activităţi, care mai de care mai complexe şi mai solicitante. Orice întrecere sportivă este, de fapt, o luptă cu limitele tale, abia apoi devine important locul pe care îl ocupi în clasament. România este, de 18 ani, pe harta internaţională a raliurilor de motociclism enduro, pentru că aici se organizează una dintre cele mai dure competiţii de acest fel din lume, Romaniacs. Cel responsabil de această performanţă este Martin Freinademetz, un sportiv austriac, dublu campion mondial la snowboard. În cursa din acest an s-a înscris pentru prima oară şi un diplomat, Gerd Bommer. De ce este important acest raliu pentru România şi care sunt legăturile dintre diplomaţie şi enduro încercăm să aflăm stând de vorbă chiar cu cei doi protagoniști.

Ciucă, despre renunțarea la Cîrstoiu: Era clar că nu există nicio speranță

Burduja: Să ne concentrăm pe viitor. Orice zi pe care o pierdem în aceste cancanuri – ce a fost, cine a fost – este o zi pierdută

Romașcanu: Niciodată să nu spui niciodată. Am avut un doctor bun candidat, dar n-a putut să ducă lupta

Nicușor Dan: „Bătălia se dă în continuare între mine și Piedone”

Gaz periculos depistat în școli și grădinițe din 16 județe. E considerat unul dintre factorii de risc pentru cancerul pulmonar

Ce spun bucureștenii despre retragerea lui Cîrstoiu

Un tren a luat foc în mers în Canada

Claudiu Manda și Rareș Bogdan, în topul absenților din Parlamentul European

România vrea să cumpere vehicule militare din Coreea de Sud

Deși suntem în pandemie, anul acesta la Romaniacs sunt aşteptaţi peste 400 de sportivi din toată lumea. În mod normal, perioada de derulare a Romaniacs înseamnă lipsă de locuri de cazare în Sibiu şi împrejurimi. Concursul este atât de apreciat pentru că terenul pe care se desfăşoară este cu adevărat solicitant, dar şi pentru condiţiile impecabile de siguranţă în care se desfăşoară. Organizatorul, Martin Freinademetz, este, la rândul său, un sportiv de performanţă, fost dublu campion mondial la snowboard.

De ce organizează un austriac un concurs de enduro în România?

Cristina Cileacu: Filmăm pentru o emisiune diplomatică cu un cetăţean austriac, care organizează şi produce în România, cea mai cunoscută competiţie de enduro, 18 ediţii până acum. De ce în România?

Martin Freinademetz, organizator Romaniacs: Soţia mea s-a născut aici, la Sibiu, apoi a emigrat în Germania, acolo ne-am cunoscut. A venit odată în vizită la bunicii ei, mi-a spus că pădurea este foarte frumoasă şi poate fi perfectă pentru enduro. Aşa că am venit aici, am văzut zona şi pur şi simplu m-am îndrăgostit de această ţară, de sălbăticia naturii, de toate posibilităţile pe care puteam să le avem aici şi am început să organizăm tururi off-road, cu vehicule 4x4, enduro, dar într-unul din aceste tururi a apărut ideea de a organiza o competiţie specială, ceva unic, care nu se mai organizase nicăieri în Europa. Am mers la partenerul meu pe termen lung, Red Bull, care a fost sponsorul meu de când făceam snowboarding, şi am început să organizăm Romaniacs şi oamenii au iubit competiţia din prima zi. Este minunat aici, natura este atât de plăcută, populaţia este atât de prietenoasă, de fapt acesta este motivul pentru care am putut să convingem atât de mulţi oameni să vină aici şi să intre în competiţie. Avem peste 50 de naţiuni care se întrec aici în fiecare an, vin de pe toată planeta şi asta este de asemenea o promovare foarte bună pentru România, pentru că toate aceste poveşti pozitive merg în afara graniţelor, oamenii înţeleg că te poţi simţi bine în România, este o ţară bună pentru turism şi ne ajută şi pe noi să facem ce ne place cel mai mult: enduro şi România are şi un profit bun pentru că vin mulţi turişti în ţară şi îşi cheltuiesc banii aici.

Cea mai dură competiție de enduro din Europa. „Eu mereu compar România cu Hawaii”

Cristina Cileacu: Aceasta este cea mai dură competiţie de enduro din Europa sau cel puţin aşa scrie pe spatele tricoului tău. De ce vin oamenii aici, de ce aleg această competiţie foarte dură?

Martin Freinademetz: Conceptul nostru de competiţie este întrecerea pe distanţe lungi şi este ceva unic. Bineînţeles, mai sunt astfel de competiţii, precum raliul Dakar, unde te întreci pe distanţe foarte lungi şi de aceea este foarte provocator, dar şi foarte plăcut, pentru că poţi să vezi atât de multe tipuri de relief şi atât de multă natură. La Romaniacs avem cam 150 de kilometri pe zi, care te duc prin toată ţara, pe munţi şi prin văi, iar asta este ceva unic. Multe alte competiţii din alte ţări sunt pe distanţe mai scurte sau pe circuite şi te întreci pe un circuit de 30-50 de km. Aici, în România, fiecare metru pe care se întrec este nou, este virgin pentru competitori şi acesta este avantajul special pe care îl avem şi pentru care oamenii vin.

Cristina Cileacu: Este dificil să organizezi o astfel de competiţie în România?

Martin Freinademetz: A devenit din ce în ce mai dificil, bineînţeles. România s-a dezvoltat, nu era încă în Uniunea Europeană atunci când am început noi să organizăm competiţia. În prezent sunt mai multe reguli, la început dura cam o lună să obţinem toate permisele, acum este nevoie cam de un an să avem toate permisele semnate. Asta este, suntem încă în situaţia în care putem să organizăm totul 100% conform legii şi asta este ceva cu dublu câştig: pentru noi să facem cursa, pentru autorităţile române să aibă ceva senzaţional aici în România, pentru că eu mereu compar România cu Hawaii, ce este Hawaii pentru surferi este România pentru motocicliştii enduro şi cred că asta este ceva nemaipomenit de promovat.

„Avem cizme de protecție pentru mușcăturile câinilor ciobănești, se întâmplă destul de des”

Cristina Cileacu: Dar de ce enduro?

Martin Freinademetz: Cred că enduro este unul dintre sporturile care se potriveşte foarte bine cu România, pentru că ţara este mare şi nu prea populată, nu prea sunt alte activităţi turistice precum căţărarea sau mountain biking, care nu se potrivesc prea bine cu sporturile enduro, din cauza zgomotului şi uneori motociclismul are şi un miros specific. Dar cum am spus, ţara este foarte mare, este spaţiu, ne înţelegem foarte bine cu fermierii şi cu ciobanii. De asemenea, un alt punct important pentru motociclismul enduro este faptul că eşti protejat şi când eşti atacat de un câine ciobănesc, lucru care se întâmplă destul de des, pentru că apar pe munte, nu ai vrea să fii pe o bicicletă de munte, pentru că te vor muşca de picior. Dacă un câine ciobănesc mușcă un motociclist, nu prea se întâmplă nimic, pentru că avem cizme de protecţie şi practic, enduro este ceva care se potriveşte foarte bine cu România şi munţii ei.

Cristina Cileacu: Din momentul în care am vrut să vin să filmez această competiţie anul acesta, atât eu, cât şi Cătălin, colegul meu cameraman, am avut de completat online câteva formulare Covid şi aşa mai departe. Cum este să organizezi o astfel de competiţie în vremuri de pandemie, pentru că încă le trăim?

Martin Freinademetz: Pandemia face lucrurile mai dificile, este ceva clar, toată lumea ştie asta. Dar facem lucrurile să se întâmple. Ne uităm la ce avem de făcut pentru a primi permisiunea să organizăm competiţia, şi avem câteva circumstanţe de care trebuie să ne ocupăm. Şi...

Cristina Cileacu: ...pur şi simplu le faceţi.

Martin Freinademetz: Exact, le facem şi ne asigurăm că toată lumea face ce trebuie făcut, avem toate verificările, distanţa fizică şi trebuie să continuăm să ne trăim vieţile şi să ieşim din pandemie.

De ce enduro nu este un sport periculos, în ciuda aparențelor

Cristina Cileacu: Şi dacă tot vorbim despre siguranţă, aţi avut accidente, probleme, pentru că este un sport dur şi se pot întâmpla anumite lucruri?

Martin Freinademetz: Bineînţeles că avem şi accidente, dar din fericire n-am prea avut accidentări dificile, iar din cele care să pună în pericol viaţa cuiva n-am avut niciodată. Chiar dacă sportul nostru este foarte solicitant şi provocator, şi viteza este destul de redusă. Deci, când cazi la 50-60 de km/oră, este posibil să-ţi rupi braţul, dar nu mori. Comparativ cu alte sporturi de viteză, dacă o să cazi când ai 150 km/oră, atunci circumstanţele sunt total diferite. Deci sportul nostru este foarte dificil, pentru că relieful este foarte dificil, dar nu este periculos, pentru că viteza este redusă.

Cristina Cileacu: Filmăm acest interviu pentru „Paşaport diplomatic”, pentru că invitatul nostru este un diplomat, deci ultima mea întrebare este cine poate deveni un competitor enduro?

Martin Freinademetz: Aproape oricine poate să înveţe să facă motociclism enduro, bineînţeles durează puţin să te obişnuieşti, dar dacă ai mai făcut motociclism poţi învăţa mai repede. Dar toată lumea poate învăţa să facă enduro şi dacă te duci pe munte, atunci trebuie să devii mai bun. Va fi greu, vei transpira mult, o să înjuri, dar o să fii mulţumit când înveţi şi o să devii mai bun şi la Romaniacs nu avem doar o singură clasă de competiţie, unde amatorii şi profesioniştii să concureze unii împotriva altora. Avem cinci clase diferite şi pentru cei cu mai puţină experienţă, care pot începe în clasa Atom, iar cei mai buni din lume se pot întrece la clasa Aur. Diferenţa din teren este una uriaşă.

Legătura dintre diplomaţie şi enduro

Care este legătura dintre diplomaţie şi un raliu de enduro? Aflăm răspunsurile de la singurul diplomat înscris în cursă, care este austriac, la fel ca organizatorul competiţiei şi care sprijină diplomatic un eveniment ce pune România pe harta competiţională mondială a motocrossului.

Cristina Cileacu: Gerd Boomer, ești pentru a treia oară invitat la „Paşaport diplomatic” şi de câte ori filmăm cu tine, ne duci într-un loc nou, dar de data aceasta avem un decor special. Ce este cu motocicleta de lângă tine şi cu costumul?

Gerd Bommer, diplomat austriac: Unul dintre prietenii mei buni este Martin Freinademetz, organizatorul Red Bull Romaniacs, care într-o zi m-a invitat în pădure să încerc enduro şi mi-a plăcut. Mi-am luat astfel şi permisul de condus motociclete, apoi am început să fac din ce în ce mai mult. Anul trecut, competiţia Romaniacs a fost în octombrie şi au fost eforturi uriaşe de organizare. A fost singura competiţie sportivă organizată în România anul trecut, din cauza Covid, şi aşa s-a născut această idee între mine şi Martin că anul acesta voi participa şi eu la Romaniacs.

Cristina Cileacu: M-am uitat pe siteul competiţiei şi am văzut că eşti numărul 804 înscris în competiţie, scrie pe toată motocicleta ta, dar mai scria şi faptul că ţi-ai luat permisul de motociclete luna aceasta?

Gerd Bommer: OMG (oh, dumnezeule!)

Cristina Cileacu: OMG, exact.

Gerd Bommer: Ai văzut şi asta.

Cristina Cileacu: Trebuie să mă informez. Deci?

Gerd Bommer: Din punct de vedere legal este permis, dacă faci enduro în afara drumurilor publice, poţi conduce şi fără permis de conducere. Bineînţeles, ai nevoie de el pentru competiţie, aşa că mi-am luat permisul de motocicletă în România, deci am categoria românească, din 5 iulie 2021, astăzi este 26 iulie 2021 şi iau parte la Romaniacs cu un permis de conducere valid.

Cristina Cileacu: Ce au în comun diplomaţia şi enduro?

Gerd Bommer: După cum ştii deja, eu, ca persoană, am nevoie puţin de o contrapondere la ceea ce fac zilnic, întâlnirile cu atât de mulţi oameni, participarea la atât de multe evenimente, mereu în oraşe mari, deci trebuie să fiu în natură. Aceasta este una dintre metodele de a pătrunde adânc în natură, de a petrece timp acolo. Aşa cum ştii din programul competiţiei şi am vorbit şi cu Martin, a avut o idee glorioasă anul acesta, nu doar să facă cea mai dură competiţie de enduro din lume, în acest an va avea o fază maraton, cu un bivuac în munţi şi toţi vom dormi pe munte, pe undeva, şi abia aştept asta, este genul meu de activitate.

Competiţia care promovează România în lume

Cristina Cileacu: L-am întrebat pe Martin, dar te întreb şi pe tine, din moment ce tu stai în România de ceva timp. Aşa cum ai spus, întâlneşti mulţi oameni, călătoreşti peste tot. Cum ajută România această competiţie, în mod special? Cum o face cunoscută sau care sunt beneficiile pentru ţară, nu doar pentru organizatori?

Gerd Bommer: Sunt de fapt două beneficii foarte puternice. Unul este beneficiul economic pentru Sibiu şi regiunea din jur, adică mulţi bani care intră de la competitori şi cei care vin să vadă Sibiul şi să-şi cheltuie banii aici, acesta este unul dintre beneficii. Celălalt beneficiu şi despre asta vorbesc foarte des la Bucureşti, ar trebui să profitaţi de această ocazie, ca România, ca să profitaţi de acest eveniment care este difuzat în 150 de ţări, în toată lumea, sunt mii de ore de acoperire de televiziune, dar şi restul de acoperire media, reţele de socializare, este o ocazie să faceţi România să fie cunoscută mai bine, ca destinaţie, ca frumuseţe, peisaje, ştii că filmează mult cu drone, acolo unde se poate şi se poate vedea minunatul peisaj al României. Iar pentru turismul din ţară aceasta este o şansă uriaşă să fie promovat, cred că ar avea chiar un impact economic mai mare. Sunt aici pentru a treia oară la această competiţie, este prima oară când particip ca motociclist.

Cristina Cileacu: Îţi ţin pumnii.

Gerd Bommer: Da. În germană spunem „Rupe-ţi gâtul şi picioarele”. N-ar trebui să spunem asta aici.

Cristina Cileacu: N-ar trebui.

Gerd Bommer: Spunem „noroc” şi asta este.

Sportivi celebri reuniţi în România

Cristina Cileacu: Este mai sigur, noroc. Oamenii pe care i-ai întâlnit, din ce regiuni de pe glob sunt?

Gerd Bommer: Motocicliştii pe care i-am întâlnit până acum la Romaniacs, pentru că într-un fel îi şi ajut cu autorităţile şi instituţiile, au fost de pildă Sandra Gomez, singura femeie participant la Romaniacs, până acum, care a terminat clasa Aur, adică vorbesc despre un rezultat absolut remarcabil. Am mai întâlnit şi alţi motociclişti, din Ucraina, din toată Europa, din Australia, SUA, de peste tot. Este un eveniment foarte mare, cu motociclişti din 56 de ţări şi chiar este o metodă prin care România să arate lumii cât de frumoasă este. Avem un superstar care participă, este austriac şi este o vedetă reală, a câştigat de 8 ori Cupa Mondială la schi, Marcel Hirscher. Şi-a încheiat cariera anul trecut, şi-a dedicat primii 25 de ani din viaţă total schiatului, dar a balansat mereu cu enduro. Este bineînţeles un motociclist foarte bun, din ce înţeleg s-a și autoprovocat, pentru că s-a înregistrat la clasa Argint, deci o să aibă parte de „multă distracţie”, sper să nu-şi regrete decizia.

Arta de a rămâne în echilibru

Cristina Cileacu: Dacă vorbim despre diplomaţie şi enduro, în cazul tău, care este mai dificilă?

Gerd Bommer: Este o provocare complet diferită, dar şi enduro este o provocare unde ai nevoie să-ţi foloseşti mintea, trebuie să conduci cu cap, ne-au avertizat că mâine, la primul stadiu, când vom începe probele, trebuie să urcăm câţiva metri, avem apoi o coborâre uriaşă după, deci trebuie să gândeşti cum conduci, trebuie să fii atent, dar în principiu este o provocare fizică, dar şi una tehnică, pe care o reprezintă motocicleta. Diplomaţia este mai mult o provocare intelectuală, pentru că noi practic suntem cei care fac legăturile care susţin companiile austriece aici, în România. Este o provocare total diferită pe care o avem, pentru că aici pot fi nişte provocări cu ministerele şi autorităţile, dar în general este o muncă minunată şi lucrăm bine cu guvernul aici, deci totul merge bine pentru companiile austriece de aici.

Cristina Cileacu: Enduro este foarte dificil şi fiind pe un teren aşa dificil, se lasă cu vânătăi şi alte tipuri de accidente. Ai păţit ceva până acum?

Gerd Bommer: Am colectat, în ultimele 6-7 luni, un genunchi răsucit, unul foarte lovit, vânătăi, nici nu le mai număr, umerii afectaţi, mi s-a dislocat un disc, când eram singur în pădure, dar în final am ajuns la un osteopat foarte bun, pe care îl salut. Deci da, sunt accidentări mici, care fac parte din procesul de învăţare, dar pe măsură ce devin mai bun, văd pe pielea mea, căzăturile sunt tot mai puţine. Nu concurez pentru victorie sau ceva de genul, concurez pentru mine, asta înseamnă că voi avea o viteză proprie şi aşa va fi mai simplu.

Cristina Cileacu: Deci scopul final este să termini cursa?

Gerd Bommer: Să termin este singurul scop pe care îl am. Spre asta mă îndrept sâmbătă, ultima zi de competiţie, iar luni revin la birou şi mă concentrez la diplomaţie.

Cristina Cileacu: Să nu-ţi „rupi picioarele”, doar noroc în cursă!

Gerd Bommer: Mulţumesc că m-ai invitat din nou la emisiune, este întotdeauna o plăcere.

Un superstar al schiului alege enduro în România

Marcel Hirscher este de 8 ori campion mondial la schi slalom şi are trei medalii olimpice în palmares, pentru acelaşi sport. A venit şi el la Sibiu, să îşi testeze limitele în competiţia de enduro şi vorbit în exclusivitate pentru „Paşaport diplomatic”.

Gerd Bommer: Sunt bucuros că sunt aici cu tine, Marcel Hirscher, schior austriac, campion mondial la schi de 8 ori. Deci ai fost schior profesional, care a fost motivaţia ta să schimbi sportul şi să treci la hard enduro?

Marcel Hirscher: Aveam mult timp liber de când m-am retras din compeţiţii (n.r. de schi) şi aveam nevoie de o motivaţie nouă. A venit oarecum natural, pentru că m-am antrenat atât de mult cu Matthias Walkner, un austriac care a câştigat raliul Dakar, deci un campion. Am decis să ne antrenăm pentru competiţia Erzberg Rodeo, din Austria, dar nu s-a ţinut anul acesta din cauza Covid, aşa că am spus, ok, sunt pregătit, sunt gata să intru în cursă, deci am venit aici, la Romaniacs.

Gerd Bommer: Este ceva ce ai putut lua de la schiatul profesionist şi îl poţi folosi în hard enduro, mă refer la pregătirile pe care le faci?

Marcel Hirscher: Nu prea. Întrecerile de schi sunt undeva la un minut jumătate, iar apoi cursa se termină. Aici trebuie să îţi foloseşti energia şi atenţia la fiecare curbă şi este ceva complet diferit.

Gerd Bommer: Ce aşteptări ai de la această cursă?

Marcel Hirscher: Va fi greu, va fi murdar, plin de praf, în orice caz, va fi o provocare, va fi o experienţă dură, dar cred că dacă o să văd linia de sosire sâmbătă chiar o să fiu bucuros şi super-fericit.

Gerd Bommer: Îți urez succes.

Marcel Hirscher: Mulţumesc.

Gerd Bommer: Mulţumesc şi ne vedem pe pistă!