Sari la conținut

VIDEO. Povestea singurătății de film a Liubovei, bătrâna care patinează pe cel mai vechi lac din lume

Când se așterne iarna peste Siberia, odată cu ea vine și singurătatea. Și odată cu singurătatea, vine și vremea patinelor Liubovei Morekhodova.

Liubova are 76 de ani, așteaptă lună de lună pensia, iar patinele ei au fost fabricate în 1943. Este foarte mândră de longevitatea patinelor ei sovietice, arhaice, fără gheată, care se leagă de gleznă cu niște sfori.

Acum, Liubova trăiește singură într-un timp paralel, pe malul celui mai vechi lac din lume, format în urmă 25-30 de milioane de ani.

Lacul Baikal, supranumit de triburile de buriați Lacul Lumilor, bijuteria lacustră a Siberiei, deține o cincime din apa dulce la nivel mondial și o biodiversitatea naturală impresionantă – peste 3.600 de specii de viețuitoare și plante.

Uneori, în acest paradis aspru, Liubova primește vizita fiului ei. În rest, zilele bătrânei se scurg identic, ca un minutar, între reverii și vicisitudini, alături de animalele ei din ogradă.

„Stau singură în bucătărie și privesc. Mă simt fericită. Și apoi mă gândesc: dacă cineva ar sta lângă mine, ar spune – «Câtă frumusețe, o incredibilă frumusețe!»”, povestește Liubova într-un videoreportaj realizat de RFE/RL.

Aici a fost locul copilăriei ei. Viața Liubovei a făcut un lung ocol, apoi a adus-o înapoi: s-a întors pe ținuturile natale în 2011, după ce a părăsit, ca proaspătă pensionară, fabrica din Irkutsk, cel mai mare oraș siberian, unde a lucrat de când se știe.

„Am tot ce îmi trebuie. Aș fi putut să plec după moartea soțului. Dar nu am vrut. Știu că viața este dură aici. Tata și mama au muncit pe brânci. Cum să părăsesc totul? Cum să fac așa ceva?”.

Ori de câte ori vacile ei o iau haihui pe lacul înghețat bocnă, Liubova își înnoadă sforile patinelor și, calmă, cu o mână dusă grațios la spate, pornește în căutarea lor. 

Văzută prin ochiul dronei, glisând pe gheața Baikalului cu priceperea unei Liudmila Pakhomova, celebra patinatoare olimpică, Liubova pare o adevărată țarină a pustietății.

Sub lamele patinelor ei, lacul măsoară o adâncime maximă de 1.642 de metri, iar în apa lui tulbure trăiește un pește local cu un nume predestinat parcă solitudinii ascetice a Liubovei: peștele Omul (Coregonus autumnalis migratorius).