S-a deschis Şcoala de Ştiinţă de la Măgurele. Cine are cele mai mari şanse să ajungă acolo
La Măgurele, acolo unde este cel mai puternic laser din lume, îşi dau întâlnire toţi elevii care vor să devină cercetători! Pentru ei s-a deschis Şcoala de Ştiinţă şi Tehnologie în cadrul căreia proiectele lor prin viaţă!
În România se află cel mai puternic laser din lume şi aproximativ 15.000 de cercetători. Un număr insuficient, spun autorităţile, pentru potenţialul pe care îl are ţara noastră. Noua generaţie de oameni de ştiinţă îşi doreşte să răstoarne statisticile.
40 de copii care viseaza să devină cercetători au fost selectaţi să participe la Şcoala de Ştiinţă şi Tehnologie de la Măgurele, acolo unde au intrat în laboratoarele Institutului şi au lucrat la propriile proiecte.
Paul Bricman: „Şcoala asta de vară de ştiinţă şi tehnologie ne lasă pe noi să folosim, să intrăm în contact cu tehnologii, cu lucruri cu care n-am avea ocazia nicicând altcândva s-o facem”.
Viorela Stoian: „Am învăţat despre acceleratoarele de particule, despre lasere şi, desigur, am avut şi o parte de branding personal şi marketing pentru cariera pe care o vom urma”.
Andrei Radu Florin, fizician şi mentor la Şcoala de Vară: „Majoritatea sunt olimpici internaţional, majoritatea sunt elevi cu experienţă la diferite concursuri naţionale sau internaţionale, vin cu soluţii creative, nu întotdeauna este necesar să le spunem noi ce trebuie să facă”.
Paul are 17 ani şi marea lui pasiune este domeniul IT. Fascinaţia pentru jocuri video l-a făcut să-şi dorească să le programeze chiar el, iar mai târziu a vrut să introducă şi fizica în ecuaţie. Aşa a ajuns să aplice pentru proiectul Şcoala de Vară de la Măgurele.
Paul Bricman: „Probabil se vede în spatele meu un accelerator de particule, iar eu cu colegul meu de echipă avem un task să creăm o interfaţă pentru acesta pe care s-o controlăm şi să observăm anumite aspecte ale funcţionării lui”.
Andrei Radu Florin, fizician şi mentor la Şcoala de Vară de la Măgurele: „Eu îl văd mai mult ca un început de automatizare în cadrul liniei de analiză cu fascicul de acceleraţie din cadrul acceleratorului nostru, un proiect de mai mare amploare pe care noi urmează să-l cizelăm şi să-l upgradăm, să-l realizăm complet ulterior”.
Viorela începe clasa a XII-a şi se pregăteşte deja pentru admiterea la facultate. Vrea să studieze Ingineria Aerospaţială la Politehnică şi iubeşte fizica, o materie care, aparent, nu atrage foarte multe fete. Greşit, spune tânăra.
Viorela Stoian: "În clasa mea toate fetele sunt olimpice naţionale la fizică, chiar sunt trei la număr, şi la matematică, mai bune decât băieţii, aş putea spune. (...) Peste tot când merg văd peisaje şi văd "ah, acolo execut un lucru mecanic. Uitaţi câţi fotoni şi electroni sunt acolo!”.
Dragoş Tătaru: „Toate aceste studii făcute în Europa, în special, arată că fetele se îndreaptă mai puţin către zona STEM, iar noi am avut bucuria să avem trei fete care au mers spre inginerie”.
Tocmai pentru că îi place să descopere în jurul ei noţiunile din manualele de fizică, Viorela a aplicat pentru proiectul capsulei de lansare la mari altitudini. Echipa sa şi-a propus să determine, prin instrumente proprii, valori precum presiunea, temperatura şi altitudinea.
Viorela Stoian: „Vom realiza o capsulă, ca o cutie, un cub pot să spun (...) Va avea nişte senzori puşi înauntru care ne vor transmite nouă, celor de jos, nişte date despre temperatură, presiune, altitudine şi multe alte... gps, desigur, ca să o localizeze. Toate astea vor fi asamblate, vor fi lipite pe pereţii acestei capsule, şi alimentate la baterii”.
Copiii au avut de ales, printre altele, între teme de cercetare din domeniile fizicii nucleare, ştiinţelor spaţiale sau inteligenţei artificiale. Disciplinele i-au fascinat pe elevi, însă majoritatea nu se studiază în şcoala românească. Asta şi pentru că, de cele mai multe ori, dotările lipsesc.
Dragoş Tătaru, cercetător la Institutul de Fizica Pământului: „Noi am încercat să integrăm noţiuni care se transmit la discipline precum fizica (...) şi începem să le conectăm cu alte noţiuni de genul structura pământului, care se predă la geografie.
Vorbim despre lucruri poate care nu le-au fost suficient explicate cât să-i atragă şi să fie considerate oportunităţi pentru cariere sau pentru mai departe”.
Interacţiunea dintre fascicul şi proba pe care o măsori o observi cu ajutorul unor detectori. Fie că foloseşti detectori de radiaţii X, fie că foloseşti detectori de radiaţii gama sau detector de particule încărcate.
Paul Bricman: „E extrem de important ce înveţi tu pe cont propriu şi ce construieşti cu ce ai învăţat şi la ce foloseşte asta. Dacă te bazezi strict pe ce ai învăţat la şcoală nu cred, personal, că o să ajungi prea departe”.
Dragoş Tătaru, cercetător la Institutul de Fizica Pământului: „Iar şcoala propriu zisă ar trebui să înţeleagă - şcoala în special prin prisma profesorilor şi a managerilor de şcoli, a directorilor de şcoli, că de mult această conectare şi deschidere către alţi actori care ar putea să aducă o valoare adăugată elevilor şi şcolii, ar trebui să o facă”.
Viorela şi Paul sunt doar doi dintre liceenii români pasionaţi de ştiinţele exacte care ar vrea să facă o carieră În domeniul cercetării. Amândoi sunt, însă, atraşi de oportunităţile pe care le au în străinătate şi şi-ar dori ca, mai târziu, să fie chiar ei mentorii ce pregătesc noile generaţii de oameni de ştiinţă.
Paul Bricman: „Pe termen scurt, ca universitate recunosc că mă atrag foarte mult anumite instituţii din străinătate şi aplic la unele în Marea Britanie şi Statele Unite şi sper să am ocazia”.
Viorela Stoian: „Voi sta în România deocamdată, cariera mea sper să fie reuşită aici. Dacă nu, este adevărat că dacă mi se oferă posibilitatea voi pleca, dar sigur mă voi întoarce la un moment dat.”
Paul Bricman: „Nu există oarecum spaţiu în interiorul şcolii să te dezvolţi pe propria cale, să îţi dai seama la ce eşti tu bun. Şi ar trebui cumva combinat învăţământul tradiţional cu elemente extraşcolare ca să intre în contact elevul cu lumea reală, până la urmă”.
Strategia Naţională de Cercetare, Dezvoltare şi Inovare 2014-2020 arată că "România nu are destui cercetători" şi că în ţara noastră "lipseşte masa critică de resurse umane pentru dezvoltarea unor domenii promiţătoare". Cu toate acestea, la ultima rectificare bugetară, bugetul Ministerului Cercetării a fost redus drastic, cu 122 de milioane de lei.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
