Cine sunt cei doi torționari deconspirați de IICCMER

Data publicării:
iicccmer2
Gheorghe Boștină, strungar în fier ajuns torționar 

Generalul maior în rezervă Gheorghe Boștină s-a născut la data de 6 aprilie 1930 în comuna Ciuperceni din județul Gorj. A fost încadrat în MAI ca fiind strungar în fier.

El a fost elev la școala primară din localitatea în care s-a născut între septembrie 1937 și iunie 1944, iar între octombrie 1944 și iunie 1948 a intrat ucenic la Pirotehnica Armatei (fosta uzină Sadu din Târgu Jiu), urmând, în paralel, școala profesională de ucenici până în 1950. 

În decembrie 1950 a fost încorporat în regimentul 7 artilerie din Buzău, mai apoi fiind mutat în cadrul unităților MAI. În octombrie 1951 a fost trimis la școala militară de ofițeri din Câmpina, după doi ani terminând cu gradul de locotenent. Timp de doi ani și șase luni a lucrat ca locțiitor politic la Regimentul de securitate București, potrivit IICCMER. În martie 1956 a devenit membru de partid și a fost decorat cu medalia „Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orânduirii de stat”.

Potrivit IICCMER, în iulie 1957 a fost promovat locțiitor politic al Penitenciarului Galați și în februarie 1960 a fost numit locțiitor politic al Formațiunii 0957 Ostrov. 

De asemenea, în 1960 a urmat cursul de propagandiști de pe lângă Școala superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu”, lucrând la aceeași formațiune.

În 1964, Gheorghe Boștină a devenit șeful secției politice a brigăzii de pază Constanța

„A îndeplinit funcțiile de secretar al Comitetului de partid din aparatul central al Ministerului de Interne începând cu data de 12 aprilie 1978, membru în Biroul Consiliului Politic din MI (din februarie 1979), instructor la CC al PCR (din august 1974); șef de Secție la Direcția Informații Externe – UM 0544 București din DSS (din 1979), șef al Inspectoratului județean Constanța al MI (din 1979), membru în CJ Constanţa al PCR şi în Biroul CJ Constanţa al PCR (1979 – 1984), deputat în Consiliul popular al județului Constanța”, precizează IICCMER.

Între 25 decembrie 1989 și 1990 a îndeplinit funcția de șef al Direcției Generale a Penitenciarelor. Prin Decretul 23 din 28 decembrie 1989 colonelul Boștină D. Gheorghe este înaintat la gradul de general maior.

Supraviețuitori de la Colonia de Muncă Ostrov au povestit istoricilor că au fost supuși la condiții de muncă greu de suportat, condițiile din camerele de detenție erau mizerabile, au fost înfometați și supuși la presiune psihică. IICCMER spune că 100 de oameni au murit pe când Gheorghe Boștină era locțiitorul Penitenciarului Galați și coloniei de muncă de la Ostrov

„Dar când era timp de persecuţie, ne persecuta pe toţi. Atuncea îţi căuta motive când veneai de la muncă, de la câmp, şi te băteau. Te oprea în poartă şi-ţi dădea 10, 15, 20, 30, după cum apreciau ei... Erau situaţii când ţi-era sete şi n-aveai de unde să bei, că nu veniseră ăştia cu putinile de apă, şi trebuia să bei apă din lac. Şi erau mormoloci, broaşte, şerpi, tot ce vrei... Dădeai apa aşa la o parte, şi erai bucuros că ai găsit-o... Şi uite, că nu ne-am îmbolnăvit...”, a mărturisit Ovidiu Orceag, condamnat la cinci ani de muncă silnică. 

„E, da’ dacă nu făceai trei metri două sute, şi brigadierul nu era’ deştept, te oprea în poartă la colonie... Se făcea un cordon de militari, trei, patru, zece, sau câţi erau, venea doctoru’, şi ăla care bătea. Şi-ţi dădea zece, cinşpe, douăzeci, douăşcinci la fund cu un fier de şase... Cam aşa ceva, sau poate mai gros... Fii atent! Te punea jos, punea picioarele aşa, şi unu’ pe gât... Şi-ţi dădea cum era el de cuviincios, cum avea în el credinţă... Fieru’ nu face sânge, pătrunde în interior... îţi rupe muşchiu’, da’ nu plesneşte pielea să facă sânge... Şi nu lase urme...Au murit! Io am înmormântat un preot din partea Ardealului... I-am făcut un sicriu de stuf, i l-am împletit, că aşa era acolo, cu stuf... Şi i-am pus un bolovan mare ca ăsta la cap... Acolo în general bătrânii mureau, şi mai ales iarna mureau mulţi... Tineretu’ a mai rezistat”, a adăugat Nicolae Munteanu, condamnat la 15 ani de închisoare. 

IICCMER: Marian Petrescu, responsabil de moartea a 104 deținuți politic

Marian Petrescu, fost comandant al unor colonii de muncă şi penitenciare în timpul regimului comunist, este responsabil, potrivit IICCMER, de aplicarea unui regim de detenţie care a dus la decesul a 104 de deţinuţi politic;

Coloneul în rezervă Marian Petrescu s-a născut la 12 noiembrie 1931 în București. Profesia de bază cu care a fost încadrat în MAI a fost cea de mecanic ajustor.  

Marian Petrescu a fost încorporat în decembrie 1950 şi trimis la Şcoala Militară Ofiţeri Radna Nr. 2, iar din ianuarie 1951 a fost selecţionat pentru Şcoala de ofiţeri MAI Câmpina. După absolvire, în august 1952, a primit gradul de locotenent şi a fost repartizat la Regimentul 1 A.L.A. (fostul Centru de Instrucţie al Apărării Locale Antiaeriene).

În 1954 este avansat locotenent major şi promovat în funcţia de şef secţie şi regim la Direcția Generală a Penitenciarelor și Coloniilor de Muncă. Între aprilie şi octombrie 1954 a ocupat funcţia de locţiitor al şefului Serviciului Pază şi Regim din Direcţia Închisori şi Penitenciare (UM 0618 Bucureşti).

Începând cu luna octombrie 1956 este numit comandant al Coloniei de Muncă Roznov/formaţiunea 0692 până la 1 martie 1957, și a îndeplinit pe rând, funcţiile de comandant la Colonia de Muncă Bârcea Mare/formaţiunea 0691 (1 martie 1957-1 aprilie 1958), comandant la Colonia de Muncă Berteşti/formaţiunea 0935 (1 mai 1958-1 februarie 1959), comandant la Penitenciarul Galaţi (1 februarie 1959-1 decembrie 1966); şef al Serviciului Pază şi Regim din Direcţia Pază şi Regim a DGPCM/DGP (1 decembrie 1966-1 august 1972), comandant la Penitenciarul de Minori Bucureşti (1 august 1972-1 august 1973), comandant al Penitenciarului Ilfov (1 august 1973-1 august 1977), locţiitor al comandantului pentru pază şi regim la Penitenciarul Bucureşti (1 august 1977-1979).

Marian Petrescu a fost recompensat de-a lungul vieții sale cu mai multe decorații: medalia „În Serviciul Patriei Socialiste”, clasa I (1963); medalia „A XX-a aniversare a Zilei Forţelor Armate ale RPR” (1964); medalia „A XX-a aniversare a eliberării Patriei de sub jugul fascist” (1964); medalia „Pentru servicii deosebite aduse în apărarea orânduirii sociale şi de stat” (1967); medalia „A XXV-a aniversare a eliberării Patriei de sub jugul fascist” (1969); medalia „A 50-a aniversare a înfiinţării PCR” (1971); medalia „25 de ani de la proclamarea Republicii” (1972); medalia „30 de ani de la eliberarea României de sub dominaţia fascistă” (1974), Ordinul „Pentru Servicii Deosebite Aduse în Apărarea Orânduirii Sociale şi de Stat” (1964); Ordinul „Meritul Militar”, clasa a III-a (1967) şi clasa a II-a (1972).

Deținuții politic în viață și-au amintit de condițiile din penitenciarele în care au fost ținuți pe când erau conduse de Marian Petrescu. 

Şi am stat la Galaţi... Pe mine m-a ţinut singur în celulă. Anchetă, bătaie. [...] Ne ţinea în celulă... Când ne ducea la anchetă ne puneau ochelari cu care nu vedeam... Eu... a’ văzut că văd, şi îmi punea două perechi. Zicea: Păi cum, te joci cu baba oarba?! Ne duceau la anchetă şi vroiau să spui ce doreau ei... Da’ eu nu am răspuns cu nimic... Mi-au dat dantura jos... Bătaie... În anchetă ne-au zăpăcit cu bătaia... Nu puteam să-mi ţin maxilaru... rămâneam cu gura aşa... Mi-o îndreptam! Aşa bătaie luam... Păi vreo două săptămâni am fost bătuţi în continuu... Şi de două ori pe zi te scotea la anchetă să recunoşti ce vroiau ei. Veneau... deschideau vizeta: Cutare. Îţi dădea ochelarii şi te duceai cu el. Şi acolo: Spune, care-i treaba!? Ce a făcut cutare? Întreba de alţii... Şi eu: Nu ştiu. Eu l-am luat pe nu ştiu în braţe şi nu am spus nimic... nu am recunoscut nimic chiar dacă ştiam, da’ n-am recunoscut nimic. Şi dăi bătaie... Îmi dădea câte un pumn, aşa, şi rămâneam cu falca umflată... după care o dădeam la loc... Cu pumnii tare ne băteau... Până la proces, cât am stat în anchetă... am luat bătaie...”, a spus Vasile Neculeiță Teofil, condamnat la 15 ani muncă silnică şi 5 ani degradare civică.

Potrivit evidenței populației, atât Gheorghe Boștină cât și Marian Petrescu trăiesc. IICCMER a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (PÎCCJ) pentru a începe urmărirea penală pentru crime împotriva umanității în cazul celor doi.

IICCMER spune că măsurile luate de ei, respectiv înfometarea deținuților, bătăile aplicate, presiunea psihică, condițiile mizere din camerele de detenție, condițiile dure de muncă și privarea de asistență medicală au dus la moartea a 204 persoane.  

Istoricii de la IICCMER a atașat la dosar 45 de relatări ale unor persoane care au fost martori la evenimentele de atunci. 

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri