Cum se tratează cancerul în Italia? Lucia s-a vindecat după ce i se dăduseră numai 10 la sută șanse de supraviețuire

Carla Tănasie | Sergiu Balaban Data actualizării: Data publicării:
lucia - cpr
Lucia Istrate, pacient care s-a tratat de o formă gravă de leucemie în Italia Foto: captură TV

În România, bolnavii de cancer trăiesc dacă au noroc sau dacă au bani. Nimeni nu se preocupă serios de sănătatea lor, iar de sănătatea emoțională a unui pacient care trece printr-o astfel de traumă nimănui nu-i pasă. În Italia, pacienților bolnavi de cancer nu doar că li se asigură toate tratamentele, dar medicii au grijă și de sufletul lor. Continuăm, la „Pacient în România”, comparația dintre sistemele de sănătate din România și Italia și între îngrijirile pe care le oferă bolnavilor de cancer.

„În condițiile în care am muncit 40 de ani, am plătit la stat și pensia îmi permite să plătesc în continuare asigurarea de sănătate, mă gândesc dacă statul îmi permite, ca timp, să fac aceste analize de verificare sau îmi voi permite eu, pe bani proprii”.

Este prima întrebare a tuturor pacienților diagnosticați cu cancer, în România. Ca şi cum nu ar fi suficient că luptă cu o boală cruntă, bolnavii mai au o luptă de dus: trebuie să se descurce singuri să-şi prelungească viața. Teoretic, există un Plan Național de Combatere a Cancerului. Practic, nu prea. Rămâne doar pe hârtie.

- Ce se întâmplă cu programul ăsta? vrea să știe reporterul.

- Nu știu, spune Florinel Bădulescu, președintele Comisiei de Oncologie din cadrul Ministerului Sănătății.  Sunt șase mari capitole care trebuie rezolvateprevenţie, diagnostic, tratament, psihoncologia...

România: Trăiește cel care are noroc și bani

Realitatea este însă alta și nu e scrisă în niciun document. România nu are medicamente să își trateze bolnavii de cancer, nu are aparatură și de multe ori nu are nici măcar medici care să lucreze împreună pentru însănătoșirea bolnavului.

Cătălin Costovici, medic oncolog: „Stăm foarte prost la medicamentele ieftine. Pentru că medicamentele ieftine sunt baza multor tratamente. Și din punctul de vedere al aparaturii, sunt insuficiente aparatele de înaltă performanță imagistică. Nu mai vorbim de radioterapie!” 

În aceste condiții, pacienții își numără zilele. Degeaba cotizează la stat, pentru că statul le trântește ușa în față atunci când îi cer ajutorul.

Cezar Irimia, pacient: „În România trăiește cel care are noroc să prindă radioterapie atunci când este indicată. Trăiește cel care are bani să meargă și să facă aceste tratamente în străinătate, trăiește cel care are bani să și facă investigațiile”.

Sau cel care mai are putere să-şi ceară în instanţă dreptul la viață.

Dan Cimpoeru, avocat: „Până în prezent, avem 59 de procese, aproape 300 de pacienți. În majoritatea cazurilor, instanța de judecată ne-a dat câștig. Noi am chemat în judecată statul român pentru întârzierile repetate în ceea ce privește legislația privind evaluarea și includerea pe lista de medicamente a medicamentelor compensate. Acesta, practic, este unul din motivele pe care noi le arătăm judecătorului, că practic statul nu își îndeplinește obligațiile ce țin de drepturile omului”.

Italia: Vindecată, după ce i se dăduseră numai 10 la sută șanse de supraviețuire

În timp ce în România pacienții se luptă cu statul să le asigure dreptul la viață și am ajuns pe primul loc din Europa la mortalitate, în Italia rata de supraviețuire a acestor pacienți este în creștere.

Sergiu Balaban, corespondent Digi24 în Italia: „Autoritățile din Italia au început să lucreze la o terapie care le permite să vindece pacienți care în trecut erau clasificați drept incurabili. Pentru dezvoltarea proiectului și pentru ca fiecare cetățean să poată beneficia de aceste tratamente, Ministerul Sănătății a alocat 60 milioane de euro”.

Lucia Istrate are 41 de ani și în 2015 a fost diagnosticată cu leucemie. A ajuns la spitalul San Raffaele din Italia cu şanse mici de supravieţuire: 90% dintre celule erau bolnave! A intrat într-un program cu terapii, consiliere psihologică, a beneficiat de proteze, totul gratuit. Este unul dintre pacienții vindecați.

„În primul și în primul rînd, ei pun în centrul atenției starea de spirit a pacientului, ceea ce este extraordinar. Au făcut orice ca să-mi smulgă un zâmbet chiar și în momentul ăla. Îti pun la dispoziție psihologi, terapie prin muzică, preoți. Un alt aspect foarte important este generozitatea cu care își transmit cunoștințele de o generație la alta medicii”, povestește Lucia.

România: „Ce cauți, domnule? Lasă că ne pricepem noi!”

Cătălin Costovici, medic oncolog: „În România, foarte rar și cu totul excepțional avem echipe operatorii, adică să existe o echipă, de exemplu o problemă serioasă în care sunt chirurgi cardiovasculari, un chirurg generalist, un urolog, apropo de patologie. Nu am văzut decât vag și rar să fie 3-4 specialiști în aceeași sală de operații, să conlucreze. Întotdeauna, dacă vine un chirurg dintr-un spital și se face operația într-un alt spital, întotdeauna se zice: Ce cauți, domnule? Lasă, că ne pricepem noi...” 

Italia: Bolnavul de cancer are nevoie să nu fie lăsat singur

În Italia, îngrijirea bolnavului de cancer e completă. Nu e tratat doar trupul. Sufletul şi psihicul celui care suferă sunt la fel de importante. Lucia a beneficiat în spital chiar și de un curs în care pacientele asupra cărora tratamentul a lăsat urme sunt învățate cum să arate bine.

„Nu voiam să particip la cursul ăla, mi-au cerut de vreo trei ori... Peruca asta mă sufocă! Nu-i nimic, nu-ți pune perucă, hai să te învățăm noi, îți pui turban, vrei să-l pui așa... Și am participat până la urmă, de gura lor, convinsă fiind că o să mă plictisesc la maximum... În schimb, m-am distrat extraordinar de mult. Aveau fotograf profesionist, make-up artist...”, povestește Lucia Istrate, pacientă tratată de cancer în Italia. 

„Suferința și singurătatea sunt cei mai buni aliați ai morții și mai ales ai morții anticipate. Bolnavul de cancer are nevoie să nu fie lăsat singur, are nevoie de terapii potrivite. Să ai grijă de un bolnav până la moarte nu este o încăpățânare, ci o demnitate a vieții acelei persoane. Să-i pui o perfuzie înseamnă să-i oferi o consolare persoanei, pentru asta este nevoie de profesioniști”, spune Rafaela Pannuti, reprezentanta unei fundaţii care ajută bolnavii de cancer din Italia.

Editare web: Luana Păvălucă

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri