Digicult. Propaganda și fascinația pentru putere
Propaganda nu înseamnă doar festivităţi bine organizate pe stadioane, în spaţiul mediatic sau pe reţelele sociale. Ci îşi face loc şi la scară mică. Există un parfum dedicat lui Putin şi „Putini” de ciocolată în mărime naturală. Iar în Krasnoiarsk, Siberia, într-o cafenea cu specific politic, clienţii patrioţi îşi pot face poze cu liderul rus, varianta de carton. Mai mult, la toaletă, hârtia igienică este imprimată... cu imaginea fostului preşedinte american Barack Obama.
Cristian Pârvulescu, politolog: Propaganda prinde. Dar la cine prinde? Prinde în general la cei care sunt mai puţin educaţi şi care sunt dispuşi să accepte din motive sociale sau economice să intre într-un astfel de angrenaj din care va fi foarte greu să iasă.
„Cultura fricii” generează siguranţa cetăţenilor, scria autorul portughez Rui Zink în romanul-parabolă „Instalarea fricii”. Într-o societate condusă de maşinăria infernală a propagandei, omul de rând este învăţat, cu forţa, să-şi reprime gândirea şi să-şi iubească liderii politici, fie ei şi dictatori.
Rui Zink, scriitor: Problema este că în zilele noastre în societatea actuală frica face prea mult parte din vieţile noastre. Este copleşitoare.
Gabriel Diaconu, psihiatru: Frica este de incertitudine de fapt. Şi atunci frica polatizează incertitudinea înspre o imagine acre este un instantaneu, poate el să fie de natură panicardă sau poate să fie de natură absolutamente supusă în care adopţi liderul ca exponent al propriilor tale deziderate.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
