Cum să trăiești decent dintr-o afacere mică
Cât de greu este să faci afaceri în România, în condițiile în care peste 80 000 de firme s-au închis anul trecut? Practic, la fiecare zece firme deschise, șase s-au radiat. Ce soluții au găsit antreprenorii pentru a merge mai departe? Cum o treime dintre companiile românești sunt deținute de persoane sub 40 de ani, vă aducem în prim-plan trei povești ale unor tineri oameni de afaceri care nu vor să plece din țară și care vor să trăiască decent dintr-o afacere mică. Și care reușesc.
Prima afacere, primele probleme
„Aici în partea dreaptă este depozit. Este un depozit micuț. Aici sunt borcănelele de nuci verzi, aici sunt borcănelele cu gemul de prune, dulceața de ardei iute și diferite materii prime, dacă mai avem nevoie. Acum o să intrăm în spațiul de producție..... Aici e camera de producție” - Mihai conduce reporterul prin universul afacerii sale. E o casă recent construită, încă nefinisată, undeva la țară...Intrăm.
Înăuntru e Alexandra și o angajată care mestecă într-o oală mare care fierbe pe foc. „Dacă e gata să o oprești, că oricum ea mai... mai forfotește, da. Eu cred că chiar o opresc”.
Mihai are 33 de ani, Alexandra are 29 de ani. În 2013 au început să producă dulceaţă. Au investit iniţial 1.000 de euro. În 2014 au vândut 300 de borcane.
„Cred că cea mai mare luptă pe care am dus-o și pe care o duc, cred eu, cei care încep, tinerii antreprenori, este lupta cu cash-flowul. Lupta cu banii, pentru că mai ales într-un domeniu de producție trebuie să investești foarte mult să produci și de exemplu cu dulcețurile sunt periode în care se fac fructele. Trebuiesc procesate. Trebuiesc cumpărate borcane, etichete, absolut tot. Și vânzările vin la...sezonier. În perioadele sărbătorilor de iarnă, de Crăciun, de Paște. Și sunt perioade în care nu sunt vânzări. Atunci e foarte foarte greu să supraviețuiești. Asta e prima provocare”, explică Mihai Zaharia, directorul firmei „Bunicel”.
Firma a început să facă profit abia după trei ani. Alexandra a rămas angajată în tot acest timp într-o corporaţie şi a susţinut financiar familia.
„Eu mă gândeam că dacă nu reușim și nu reușim, asta e, mă angajez și oarecum putem duce o viață normală. Nu e niciun capăt de țară. Deci exista o plasă de salvare”, mărturisește Mihai.
„Din fericire, am avut perioade de alternare. Când aveam eu moralul scăzut, era el în business și zicea: nu, că e ok, depășim. Și când avea el moralul scăzut, eu eram cu : o să depășim. De fapt, asta cred că ne-a și ținut până acum. Abilitatea de a depăși acum. Abilitatea noastră de a depăși problemele. Adică.. am văzut o problemă. Trebuie să existe o soluție. Să vedem unde e și care e. Chiar dacă durează mai mult. Important e să o găsim”, spune Alexandra Zaharia, administratorul firmei „Bunicel”.
Teodor Bara are 24 de ani. A terminat Facultatea de Drept, dar și-a deschis o firmă de IT în 2015. Și a obţinut 25 000 de euro din fonduri europene.
„Am venit într-adevăr și cu bani de acasă. În momentul în care am luat proiectul în 2015, ne-am obligat să avem doi angajați timp de un an. Vânzările nu au mers în direcția în care noi ne-am fi așteptat. Șocant pentru noi. Dar acolo a trebuit să venim cu bani de acasă. Trebuie să recunoaștem că a fost și un mic ajutor și din partea părinților”, povestește Teodor Bara, fondatorul firmei Neo Vision Technologie.
„Nu ne așteptam să avem probleme cu banii. Ne așteptam ca vânzările să meargă pe partea de hosting, pentru că pur și simplu ofeream un preț mai bun. Aparent nu tot timpul un preț mai bun îl face pe om să îți aleagă ție serviciile. Și aici ne-am lovit de probleme. Cu partea umană, să găsim programatori buni. Și aici ne-am lovit de o problemă”, spune Teodor Bara.
„Oamenii se temeau să lucreze cu noi, se gândeau: Ok, ăștia sunt niște copii. Nu au experiență. De ce să încredințez eu site-ul sau aplicația pe mâna lor? Până la urmă site-ul mie îmi aduce bani. Practic, dacă aș lucra cu ei, aș pierde niște bani. Le-aș da lor o sumă, nici mai departe nimic din site. Aici ne-a fost destul de greu la început. Ne-a ajutat foarte mult, după ce am terminat câteva proiecte, recomandările venite din partea clienților. Sunt foarte foarte importante. Abia ăla a fost momentul în care am realizat cât de mult contează ca o persoană să te recomande. Ca cineva să spună unei cunoștințe: lucrează cu oamenii ăștia pentru că ei fac o treabă foarte bună. În momentul în care mergeam la recomandare, omul nu-și mai punea problema oare voi sunteți capabili? Dar de ce sunteți așa tineri? Era sigur că putem să facem treabă. Și săream peste toată partea asta, ceea ce ne-a ajutat foarte mult”, a povestit Teodor.
În România sunt 1 250 000 de firme.
472.000 sunt firme deţinute de tineri între 18-39 de ani.
74% dintre firmele mici şi mijlocii se autofinanţează.
18% dintre patroni apelează la credite bancare.
Cele mai mari probleme ale firmelor:
- concurența neloială
- birocrația
- scăderea cererii interne
- fiscalitatea excesivă
- creșterea cheltuielilor salariale
Cum se ajunge de la idee la business? Urmăriți în materialul video de mai jos un interviu cu Radu Georgescu, fondator Gecad Ventures, care are câteva sfaturi pentru tinerii antreprenori:
Soluțiile oamenilor care nu cred în eşec
„Aceasta este livada cu care am început. E o livadă destul de mică, dar în 2013 ne-a ajutat foarte mult, pentru că nu am cumpărat nici un fruct. Livadă mixtă. Cu pruni majoritate, meri, peri, vișini, nuci, gutui...”, explică Mihai Zaharia.
100 de pomi, pe care, în urmă cu 17 ani, când au fost plantaţi, adolescentul Mihai trebuia să-i ude. În fiecare zi, ca să se prindă. Şi bombanea atunci, pentru ca asta i-a mâncat o vară întreagă. Astăzi, se bucură că a avut grijă de ei, că au crescut şi că l-au ajutat să deschidă prima afacere din viaţa lui, după mai mulți ani de muncă în multinaţională. A vrut să folosească resursele pe care le avea deja, livada şi o casă părăsită în Costeşti, Argeş. Plus că Alexandra, soţia, era pasionată de dulce. Aşa că ideea s-a născut rapid: căsuţa trebuia transformată într-o mică fabrică de dulceţuri.
- Cum vă dați seama că e făcut?
- Nu știu. Trebuie să ai ceva. Un fler să observi că într-adevăr.... Ne mai ajută șefa, să pricepem mai bine. Și eu cu șeful ne dăm și noi după șefa. Ce să facem, spune angajata de la firma „Bunicel”.
Şeful şi şefa, Mihai şi Alexandra, visau, la început, să facă gemuri sută la sută tradiţionale, cum se făceau odată, la ceaun, în curte. Dar s-au lovit de legislaţie. Care impune aceleaşi reguli strice şi pentru o fabrică mare, şi pentru un producător mic: totul se prepară înăuntru, într-o încăpere cu gresie şi faianţă. Altfel, nu obții aviz. Aşa că s-au adaptat din mers. Şi-au făcut linie de producţie în interior. Şi s-au reorientat de la reţetele clasice, la inovaţii.
Alexandra a mers la bibliotecă, a citit mult despre combinarea fructelor şi a inventat: gemul de prune, struguri şi anason; dulceaţa de piersici, corcoduşe şi cardamom şi dulceaţa de căpşuni, zmeură şi ghimbir.
„Avem și sâmbure de nucă în ea...(Și cât ați învârtit în ea?) Deci am băgat-o cam pe la ora 11. Și până la această oră e gata. E 1:30. Că e compoziție mai puțină. Când e compoziție mai multă se dau și orele”, explică doamna Vasilica.
Doamna Vasilica e renumită în sat pentru prăjiturile pe care le face. Şi normal. A crescut şase copii, numai cu bunătăţi făcute în casă. A fost angajată la firma lui Mihai şi a Alexandrei, în 2016, când cei doi au luat decizia să se extindă, dar nu aveau bani pentru asta. Au reuşit să facă rost de 32 000 de euro, printr-un proiect de afaceri sociale, dar proiectul îi şi obliga să creeze nişte locuri de muncă.
„O finanțare este doar o parte din soluție. În general te ajută să te dezvolți. Te ajută să treci peste o parte din momente, dar nu poate să facă business pentru tine. Eu cred că soluția la bază ar fi ca noi, antreprenorii, să fim foarte foarte atenți la produsul pe care îl facem. Adică pur și simplu să oferim calitate. Pentru că un lucru de genul ăsta, deși sună obișnuit și toată lumea o spune, e singurul lucru care îți poate să îți garanteze că oamenii vor să mai cumpere. Aici e secretul. Am o vorbă: de fapt, cel mai bun feedback e a doua comandă. Pentru că oricine poate să ia produsul să încerce. Oricine poate să ia produsul pentru că te-a văzut undeva. Deci bag bani în marketing. Poți să convingi pe cieva să îți cumpere o singură dată produsul. Dar nu faci business din asta. Și atunci poți să fii într-o capcană. Să ai foarte mulți clienți noi care încearcă, să ai vânzări, dar de fapt ei nu mai cumpără a doua oară. Și nu poți să faci un business. O să te sufoci pur și simplu”, explică Mihai Zaharia, directorul firmei „Bunicel”.
Cu această gândire cei doi tineri şi-au crescut afacerea, în patru ani, de la 300 de borcane vândute la 12 000. Cele mai multe au fost cumpărate online.
„La început nu am făcut nici un studiu. Am venit numai instinctiv și numai empiric. Produsele care se vindeau le făceam în continuare, produsele care nu se vindeau renunțam la ele. În schimb, în momentul în care a început să fie și o afacere socială, am făcut câteva studii de piață. Și chiar un studiu cu o firmă... și atunci am mai descoperit câteva chestii interesante. Unele s-au confirmat, unele nu s-au confirmat, pentru că oamenii declară ceva și fac altceva. Adică uneori e diferență între partea teoretică și partea practică. De exemplu, foarte mulți vor spune că mănâncă produse sănătoase și în schimb, dacă cineva se uită pe cifrele de la un hipermarket, vei vedea că se vând 90% dulcețuri și gemuri care costă 4 lei, 5 lei și care numai sănătoase nu sunt. Și de aici vine diferența oarecum și tuturor antreprenorilor care fac studii le trag semnalul ăsta de alarmă că există diferență între partea declarativă și între ce și-ar dori oamenii. Ei spun că fac ceva de fapt ce și-ar dori să facă”, spune Mihai Zaharia.
Croitoreasa cea vitează
În urmă cu trei luni, Aura nu ştia deloc să coasă. Nici de mână, darămite la maşină! Dar a învăţat, de voie, de nevoie, pentru că şi-a deschis un mic atelier de croitorie.
„Dacă acum am început cu fustițe simple vreau să ajung la performanța de a picta o fustă, de a realiza tot felul de modele...”, mărturisește Aura.
Spiritul antreprenorial cumva i l-au cultivat părinţii, de mică. Îi dădeau bani de câte ori le făcea un serviciu. Pentru călcatul unei cămăşi, primea de la tată 5 lei.
Prima afacere a deschis-o în 2008, la 22 de ani. O firmă de construcţii. A doua, în 2014. O firmă de ascuțit lame pentru maşini industriale. Iar după zece ani de antreprenoriat, s-a gândit că e timpul pentru ceva mai...feminin.
„Aici avem o rochiță lungă, roșie, din voal. Cu dantelă. Accesorizată în partea de sus și la mijloc...”, explică Aura.
Ca să lucrezi o astfel de rochie ai nevoie de o maşină de cusut, una de surfilat şi una de brodat. Toate costă. Aura a obţinut 40 000 de euro pentru echipamente prin programul Start Up Nation.
„Nu pot să zic că a fost complicat. Pentru că deja asta făceam, deja studiasem programul. Nu a fost greu din punctul meu de vedere să depui proiectul, să pregătești actele pentru proiect. Mai ales că lucram în domeniu. Partea grea a fost după. La aprobare. De la aprobare până în prezent a fost mai complicat. Trei luni până să pot să fac o plată din momentul în care am depus. E mult, pentru că noi avem..Eu și alții am prins un număr de luni de salarii, am prins un număr de luni de chirie. Deja am pierdut patru luni de salarii, pentru că nu puteam să fac o angajare în condițiile în care echipamentele mele veneau în ianuarie, să angajez pe cineva în septembrie de dragul de a angaja, pentru că ce echipamente să utilizeze?”, povestește Aura Necsat, fondatoarea firmei Iasenti.
Proiectul Aurei, care promitea iniţial doar lenjerii de corp, a fost unul din cele 8.400 are au primit finanţare prin programul Start Up Nation, lansat anul trecut. Adică mai puţin de jumatate din cele înscrise. Peste 19 mii (mai exact, 19.295). Programul ar trebui să continue şi în 2018. Şi dacă regulile vor rămâne aceleaşi, se pot înscrie firmele înfiinţate după ianuarie 2017, care au mai puţin de 250 de angajaţi şi o cifră de afaceri anuală neta mai mică de 50 de milioane de euro. Patronii trebuie să creeze măcar un loc de muncă, pe care să îl menţină încă doi ani, cel puţin, după implementarea proiectului.
Asta este cea mai mare problemă a fondurilor nerambursabile, la care visează toţi antreprenorii la început de drum. Că vin cu niste obligaţii pe care trebuie să le respecţi şi după ce ai terminat banii primiţi.
În loc de concluzii
Aura, Mihai şi Alexandra cred că vor reuşi să se ţină de aceste obligaţii, deşi niciunul nu vinde - şi nici nu îşi doreşte - la scară industrială. Toţi trei vor să facă produse unicat, lucrate manual, cu grijă. Şi mai e ceva, nu cred în eşec. Cred în a o lua de la capăt, a te reinventa, a trece de la construcţii la lenjerie şi de la tradiţional la nou, a căuta mereu soluţii. Îi ajută şi tinereţea şi faptul că sunt dispuşi să muncească, de multe ori mai mult decât ar face-o ca angajaţi, până la miezul nopţii sau chiar şi după.
„MERITĂ. Asta o spun tuturor. Merită, pentru că te dezvolți foarte mult tu, ca om. Chiar dacă ai probleme, problemele sunt diferite și înveți atât de multe lucruri! Și la final ai un produs care este o imagine a ta. Și asta îți aduce satisfacție”, spune Alexandra.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
