INTERVIU. Ce înseamnă pentru Europa încă 6 ani cu Putin

Data publicării:
socor

Vladimir Socor, expert în cadrul Jamestown Foundation şi unul dintre cei mai importanţi cunoscători ai politicii ruse, vorbește despre o Rusie agresivă, care joacă "la cotonogeală" în relaţiile cu restul lumii. Într-un interviu pe care i l-a acordat Alinei Matiș, Vladimir Socor atrage atenția și asupra corupţiei ca armă folosită de Kremlin în politica externă şi în încercările de destabilizare a altor state.

Alina Matiș: Se tot vorbeşte despre un război al informaţiilor, despre aşa-zişi agenţi ai haosului rusesc. Cum simţiţi dumneavoastră influenţa Rusiei în România? Cum se manifestă ea?

Vladimir Socor: România nu reprezintă o prioritate pentru proiectele agresive ale Rusiei. Rusia are alte ţinte ale reexpansiunii în momentul de faţă. Ţinta principală este, desigur, Ucraina, o ţintă secundară, dar activă, este Republica Moldova. Rusia doreşte să-şi consolideze câştigurile deja realizate în Caucazul de Sud, doreşte ca prioritate să-şi consolideze baza geopolitică, geostrategică pe care a obţinut-o în Siria, începând cu 2015 şi Rusia doreşte îndeosebi să-şi mărească influenţa politică şi economică pe care deja o deţine în Europa Occidentală, folosind armele corupţiei, armele exportului de corupţie, care merge împreună cu exportul de resurse energetice. Aceste două tipuri de exporturi sunt inseparabile în politica externă a Rusiei. În plus, avem noul fenomen, al intervenţiei directe a Rusiei în alegerile din state occidentale. Cu alte cuvinte, vechea noţiune de împărţire în sfere de influenţă nu mai este valabilă. Împărţirea în sfere de influenţă are ca bază trasarea pe hartă a unor linii concrete de demarcaţie - împărţirea între lumea liberă şi lumea neliberă, controlată de Rusia. Rusia lui Putin nu mai recunoaşte noţiunea de sfere de influenţă. Rusia lui Putin pătrunde adânc, în profunzime, în teritoriu şi instituţii, în ceea ce se numea anterior "sfera de influenţă a Occidentului". Nu mai există o linie concretă de demarcaţie. Rusia recrutează politicieni în Occident - şi nu numai în Occident, şi în alte ţări, în ţările care au devenit membre ale NATO şi ale Uniunii Europene. Rusia recrutează politicieni, Rusia achiziţionează companii în energie şi în alte sectoare, Rusia intervine direct şi indirect în alte alegeri, Rusia foloseşte războiul cibernetic pentru a manipula grupuri sociale unele împotriva celorlalte. Rusia citeşte cu multă acurateţe contradicţiile sociale care au apărut în ţările libere. Rusia nu creează aceste contradicţii, dar le exploatează.

Le citeşte cu atenţie şi le exploatează corespunzător, trecând peste orice linie de demarcaţie care ar fi putut exista anterior în termeni de sfere de influenţe. Apropo, eu nu folosesc termenul de "Federaţia Rusă" niciodată, deoarece Rusia nu este o federaţie. Rusia este guvernată printr-o piramidă a puterii, centralizată în mâinile Kremlinului. Federaţia este un simplu paravan, dar să vorbim despre Rusia ca de o federaţie şi să ne referim la ea în mod politicos ca Federaţia Rusă este o lipsă totală de sens. Rusia este o despotie. Nu e o federaţie, e o despotie cu putere centralizată. Deci în Rusia alegerile prezidenţiale, ca, de altfel, şi cele parlamentare, nu sunt alegeri competitive. Sunt alegeri regizate, cu deznodământul cunoscut dinainte. Pentru Vladimir Putin, problema care se pune nu este atât a procentajului cu care va câştiga, dar este procentajul prezenţei la vot. Pentru domnul Putin e important să creeze în exterior aparenţa unui consens politic intern în Rusia, în jurul domnului Putin ca persoană.

Alina Matiș: Şi nu există acest consens, indiferent ce e la baza lui?

Vladimir Socor: Da, acest consens este real, e un consens real, pe care domnul Putin a reuşit, prin mijloace propagandistice, unele dintre ele deosebit de primitive şi nesofisticate, altele, rafinate, moderne, prin acest mix de mijloace a reuşit să creeze un consens intern, politic foarte consistent în Rusia. Dar consensul politic are nevoie de confirmare în termeni de procentaje. Deci toată bătălia propagandistică se duce pentru o prezentare la vot peste 66%. Iar câteva candidaturi regizate tot de Kremlin, candidaturi minore, conferă aparenţa unui pluralism politic, acolo unde există de fapt monopolul puterii.

Alina Matiș: Ce înseamnă încă şase ani cu Vladimir Putin preşedinte al Rusiei - pentru Rusia, pe de-o parte, dar mai ales în plan extern?

Vladimir Socor: Presupunând că domnul Putin supravieţuieşte încă şase ani, în ceea ce priveşte sănătatea personală - că nu mai e un om tânăr -, dar presupunând că sănătatea personală continuă să fie ceea ce este, adică foarte robustă, e un om foarte robust, presupunând că-şi duce la bun sfârşit mandatul de şase ani, nu vom vedea schimbări în politica externă a Rusiei, dar vom vedea o intensificare a unor tendinţe deja existente, şi anume jocul fără reguli în politica internaţională. Rusia lui Putin a venit în ultimii doi-trei ani, cu o nouă abordare a relaţiilor interstatale, a sistemului politic internaţional. Acesta este jocul fără reguli. Îmi amintesc, din tinereţea mea în România, expresia "joacă la cotonogeală". Aşa joacă Rusia actualmente în sistemul internaţional: fără reguli. Rusia nu mai aplică regulile care existau până acum, fie în dreptul internaţional, fie reguli de comportare neoficială, dar convenite, în ceea ce priveşte respectarea graniţelor, respectarea suveranităţii naţionale, acordurile privitoare la controlul şi limitarea armamentelor, neintervenţia în treburile interne - ceea ce se chema, pe vremea când exista suveranitate naţională reală, impenetrabilitatea suveranităţii naţionale. Rusia nu mai recunoaşte aceste regului. Occidentul nu a găsit până acum răspunsul la jocul fără reguli al Rusiei.

Alina Matiș: Credeţi că există altul în afară de a juca la fel, fără reguli? E o abordare care nu prea se potriveşte stilului occidental.

Vladimir Socor: Exact, nu se potriveşte. Rusia faultează, ca să spunem aşa, faultează în permanenţă. Mesajul transmis de Rusia prin acest joc fără reguli e următorul: sistemul internaţional trebuie renegociat. Status quo-ul statornicit după 1991 - cu alte cuvinte, rezultatele înfrângerii Rusiei în Războiul Rece, trebuie revizuite, pentru a se ajunge la o nouă reglementare internaţională. Acesta este jocul Kremlinului. Bineînţeles, în ipoteza, care mie mi se pare neprobabilă, a unei noi reglementări convenite cu Rusia pe bază de egalitate, atunci Rusia va începe imediat să violeze noile reguli. Este un joc fără sfârşit. Cea mai recentă măsură a Rusiei pentru a semnaliza că jocul nu mai are reguli este asasinarea unui fost agent de spionare a Rusiei în Marea Britanie. Kremlinul a introdus în politica internă a Rusiei o noţiune nouă, fără precedent, cu precedent numai în perioada lui Stalin: noţiunea de trădători naţionali. Un agent de spionaj care schimbă tabăra în Occident, trece de partea Occidentului, cum este cel asasinat în Marea Britanie, este un trădător naţional.

Alina Matiș: Vă referiţi la tentativa de asasinare a lui Serghei Skripal şi a fiicei lui sau la celălalt caz, că a mai fost un caz, încă neclar? Deci la Serghei Skripal ne referim. De ce, care a fost calculul Rusiei aici?

Vladimir Socor: Calculul Rusiei a fost unul dublu. De a demonstra tuturor agenţilor de spionaj ruşi din Occident că nu pot să întoarcă armele fără a risca să fie asasinaţi. Deci ei sunt nişte "trădători naţionali", riscă să fie asasinaţi. Este exact aşa cum a procedat Stalin, în anii '30, când l-a asasinat pe Troţki, a asasinat mai mulţi agenţi de spionaj, mulţi agenţi de spionaj! Pe vremea aceea, ei erau declaraţi trădători ai poporului sau duşmani ai poporului. Acum, avem aceeaşi categorie, de fapt, sunt numiţi "trădători naţionali". Pe vremea aceea, principiul luptei de clasă informa politica externă a Uniunii Sovietice. Acum, principiul nu mai este cel al luptei de clasă, este cel al naţionalismului rusesc, cunoscut, de asemenea, sub numele de "lumea rusă". Agenţii de spionaj de acum trădează Maica Rusie.

Alina Matiș: Avem în faţă încă şase ani măcar, dacă nu va recurge la încă un artificiu, încă şase ani cu Vladimir Putin la conducerea Rusiei, şase ani în care spuneţi că ne putem aştepta să continue sau să se intensifice acest joc fără reguli al Moscovei: ce se va întâmpla cu Republica Moldova şi cu Balcanii, zone care au, măcar declarativ, încă mai au aspiraţii proeuropene?

Vladimir Socor: Uniunea Europeană a făcut un gest de importanţă strategică foarte mare, deschizând Balcanilor de Vest perspectiva de a adera la UE ca membri ai Uniunii. E o motivaţie decisivă pentru statele respective să treacă la reformele necesare în plan intern. Această motivaţie a operat foarte eficient în cazul României, al Bulgariei şi al statelor din Gruparea de la Vişegrad, care anume datorită motivaţiei prezentate de UE, datorită perspectivei de a deveni membri deplini ai UE au reuşit să facă reformele necesare în plan intern. Motivaţia aceasta a fost, iată, oferită Balcanilor de Vest. Ea nu este oferită Ucrainei şi Republicii Moldova şi, din aceată cauză, motivaţia aceasta lipseşte şi va continua să aibă efecte negative pe plan intern, în Ucraina şi în Republica Moldova. În Republica Moldova, guvernarea nu are această motivaţie. Pentru guvernare, introducerea reformelor cerute de Uniunea Europeană, necesare pentru integrarea europeană, ar însemna renunţarea la putere pentru actuala putere din Republica Moldova. În Republica Moldova, nu avem o oligarhie. Oligarhia, prin definiţie, este un sistem de grup. În Republica Moldova, este un singur jucător, domnul Plahotniuc, care împarte sistemul politic cu Partidul Socialiştilor al domnului Igor Dodon, în baza unui parteneriat politic, parteneriat politic pe care îl vedem în acţiune la fiecare pas.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri