2015 a fost anul care a testat cu adevărat unitatea Europei în faţa unui dezastru umanitar. Peste un milion de oameni au ajuns pe bătrânul continent după ce au fugit din calea războaielor din Orientul Mijlociu. A fost cea mai mare migraţie umană de după al Doilea Război Mondial. În calea refugiaţilor spre Europa de Vest au apărut garduri de sârmă ghimpată, frontiere apărate cu gaze lacrimogene, dar şi lideri europeni care le-au întins o mână. Sirieni, afghani, irakieni sau africani, migranţii au pus la îndoială funcţionalitatea spaţiului Schengen, dar şi unitatea popoarelor europene într-o cauză comună.

Embed:

 

Prima oprire pentru refugiaţii care au pornit spre Europa a fost Insula Lesbos, din Grecia. Odată ajunşi pe ţărmul european, oamenii s-au lăsat pradă emoţiilor.

În fiecare zi, mii de persoane traversau marea, de pe coasta Turciei, îngrămădite în bărci fragile. Din această cauză, aproape că nu era zi în care să nu existe victime.

Refugiat: „Am scăpat de moarte şi de tot ce ne făcea să suferim. Nimic nu era bine. Vrem doar să fim în siguranţă. Asta e tot. ”

Refugiată din Siria: „Distrugere. Războiul ne-a alungat pe toţi. Toţi au plecat. Anul trecut, fratele meu a fost ucis.”

Operaţiunile de salvare s-au derulat aproape fără întrerupere, iar la ele au participat şi câţiva piloţi români.

Lucian Lupescu, pilot: „Am început să căutăm în flir, după căldură. Nicio șansă. Până la urmă am reușit să vedem ceva în apă care părea să fie ceva care se misca.”

Cei care au supravieţuit erau adunaţi pe insulă unde aşteptau un ajutor al autorităţilor elene pentru a-şi continua drumul.

Fergal Keane, corespondent BBC: „E ora trei dimineaţa, iar acesta e momentul pe care mulţi dintre cei de aici, peste 2.500 de oameni, îl aşteaptă. Li se va permite să urce în feribot în câteva clipe. Mulţi dintre ei aşteaptă de câteva zile. Acesta este un moment important din călătoria lor.”

Ca să plece mai departe, refugiaţii plăteau 60 de euro pentru un bilet până în portul Pireu. De acolo, erau, din nou, pe cont propriu. Următorul obiectiv - sa traverseze Grecia şi să treacă în Macedonia. Neputincioşi în faţa valului uriaş de oameni, macedonenii au încercat iniţial să îi împiedice pe refugiaţi să le intre în ţară.

Violenţele au atras atenţia întregii Europe, iar Macedonia a schimbat strategia şi a permis accesul prin punctul de trecere improvizat între Idomeni şi Gevgelja. Mii de oameni s-au aşezat pe calea ferată care făcea legătura dintre Grecia şi Macedonia, aşteptând permisiunea să meargă mai departe.

Voluntar ONU: „Oamenii aceştia nu sunt doar în mişcare, oamenii aceştia sunt pe fugă. Sunt mii de oameni care fug. Tranzitează Turcia, intră în Grecia. Aleargă spre Macedonia, apoi spre Serbia şi Ungaria.”

Katada, refugiat sirian, 27 ani, programator: „Nimic nu mă poate opri. Voi continua să merg. Nu am de gând să mă opresc. Măcar unul dintre aceşti oameni care vor să ne împiedice să intrăm în Ungaria să meargă în Siria şi să vadă cum e viaţa acolo.”

La Gevgelja, macedonenii au improvizat o tabără în care imigranţii erau înregistraţi, amprentaţi şi unde primeau îngriji medicale. De acolo urmau să plece cu trenul spre Serbia. Sub un soare arzător şi în orele lungi de aşteptare ieşeau la iveală poveşti cumplite despre drumul parcurs până atunci.

Refugiat sirian: „Pe drumul din Turcia spre Grecia mi-au aruncat copilul cel mic în mare. Mi-au spus că dacă vreau să-l salvez să mă arunc şi eu în apă. Aşa că am sărit, l-am prins şi m-am întors în barcă.”

Bărbatul din imagini a fugit cu soţia şi cei doi copii din Homs, Siria. A fost obligat să ia o decizie pe care niciun părinte nu ar trebui să o ia - şi-a lăsat băiatul de cinci ani să plece singur către Suedia unde îl aşteaptă bunicii. Doar pentru el au fost bani.

„Acum două săptămâni l-am trimis acolo printr-o reţea de traficanţi de persoane. ”

De altfel, cei mai mulţi au recunoscut că au dat chiar şi 50.000 de euro călăuzelor pentru a-i duce în Europa de Vest. Numai că, aproape la fel de mulţi au fost abandonaţi pe drum. Aşa că erau din nou pe cont propriu. Adunaţi în grupuri de câte o sută de persoane, refugiaţii aşteptau unul din cele două trenuri care plecau zilnic din Gevgelja.

Adrian Cojocaru, trimis special Digi24 în Macedonia: „Iata momentul cel mai asteptat. Trenul care îi aduce în Serbia a ajuns în tabără. Sute de oameni vor pleca de aici pentru a-și continua drumul spre vestul Europei.”

Pe măsură ce înaintau, refugiaţii aveau din ce în ce mai puţine resurse, aşa că apa şi mâncare erau deja o mare problemă. După ce au traversat Serbia fără probleme, au ajuns la Roeske, la graniţa cu Ungaria.

Bărbat din Afganistan: „Am mâncat frunze din copaci. Sunt din Afganistan. În ţara noastră sunt o mulţime de probleme. Sunt schimburi de focuri, sunt talibani.”

Femeie din Siria: „Aţi traversat marea cu balonul? Da! E foarte greu! A fost ca un drum spre moarte. Ai călătorit cu familia? Da, cu soţul şi cu mama.”

Yezan, migrant din Siria: „Prin Macedonia am făcut patru zile. Am mers prin ploaie, fără să dormim, fără să mâncăm, a fost frig. Mâncarea o raţionalizăm, o păstrăm. Mâncăm o singură masă pe zi."

Ţară nouă, violenţe noi. Alertată de valul uriaş de oameni, Ungaria a decis să îşi închidă graniţa cu Serbia şi a construit de-a lungul ei un gard de sârmă ghimpată menit să îi ţină pe refugiaţi departe.

Dan Codre, corespondent Digi24: „Deși gardul este foarte tăios mulți migranți încearcă să îl sară sau să treacă pe dedesubt. Forțele de ordine care controlează zona sunt copleșite în foarte multe locuri. Migranții pun haine pe gard și încearcă să intre în țară prin locuri nepermise.”

Adunaţi în jurul punctului de trecere de la Roeske, refugiaţii au refuzat amprentarea şi au forţat graniţa. Poliţiştii au intervenit imediat cu gaze lacrimogene.

Au fost două zile de foc în care Ungaria a fost arătată cu degetul pentru modul în care a acţionat.

În cele din urmă, maghiarii i-au convins să accepte înregistrarea şi amprentarea, iar refugiaţii au pornit spre Budapesta. În scurt timp, gara Keleti a devenit o imensă tabără, unde mii de oameni aşteptau trenurile spre Austria.

Balazs Barabas, corespondent Digi24 în Ungaria: „Ei vin din 64 de ţări din toată lumea, printre care Tanzania, Burundi, Yemen şi bineînţeles, Siria, Pakistan, Afganistan şi, mai nou, Bangladesh.”

Impresionaţi de drama celor care fugeau de război, zeci de voluntari au venit să le aducă apă, haine şi alimente.

Teresa Petrovski, voluntară din Germania: „Vor şosete, pături şi mâncare, în special fructe şi lactate precum iaurt. Nu vor decât să-şi salveze viaţa, să aibă o viaţă mai bună. ”

Trenurile nu s-au mai urnit, însă, pe direcţia Budapesta-Viena, aşa că refugiaţii au plecat cu autocarele sau cu maşini private spre Croaţia. Maghiarii avea de gând să îi oprească din nou.

Bianca Suciu, trimis special Digi24 în Ungaria: „Trupele militare verifică în continuu graniţa cu Croaţia. Este un semn pentru refugiați că nu mai trebuie să treacă pe aici.”

Blocaţi din toate părţile, refugiaţii au încercat o nouă rută: din Serbia direct în Croaţia. Au ajuns la Şid.

Adrian Cojocaru, trimis special Digi24 în Serbia: „Sârbii au închis punctul de trecere de la Şid. Imigranţii îşi continuă drumul printr-un punct de trecere improvizat, oricine trece prin altă parte este considerat imigrant ilegal. ”

Între timp, liderii europeni căutau soluţii. Criticile erau îndreptate asupra Germaniei, ţară care declarase prin vocea Angelei Merkel că vrea să primească până la 800.000 de refugiaţi.

Angela Merkel, cancelarul Germaniei: „Suntem o ţară atractivă, mă refer la renumele pe care îl avem. Și cred că este un lucru bun. Acesta este şi motivul pentru care mulţi oameni, este şi normal, să primească ajutor la noi. Vreau să spun foarte clar, vrem să-i ajutăm pe cei care au nevoie de protecţie.

Poziţia Germaniei era atacată însă de ţările prin care trecea valul de migranţi.

Zoran Milanovic, premierul Croaţiei: „Croaţia, aşa cum am mai spus, nu va fi transformată în centrul de refugiaţi al Europei. Ar fi, cu siguranţă, un lucru convenabil pentru unele ţări din nord.”

Jean-Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene: „Nu mi-am imaginat niciodată că ţările care au aderat la Uniunea Europeană după tranziţia din centrul şi estul Europei vor face un pas înapoi tocmai când este nevoie acută de solidaritate. Este inacceptabil! Inacceptabil!”

Angela Merkel, cancelarul Germaniei: „Acesta este un test prin care Europa trebuie să demonstreze că este un continent al valorilor, un continent al solidarităţii, de aceea spun că este un test.”

Exodul spre vest a dus şi la drame greu de imaginat. Un camion cu zeci de trupuri a fost descoperit pe o autostradă din Austria.

Hans Peter Doskozil, şeful poliţiei din Burgenland: „Am găsit 20, 30, 40 poate chiar 50 de oameni în camion care erau deja morţi. Existau semne evidente de descompunere. Este o faptă îngrozitoare, care nu s-a mai întâmplat de zeci de ani în Burgenland.”

Poliţiştii au aflat că maşina, înmatriculată în Ungaria, fusese abandonată, cu tot cu oameni, de o călăuză.

Johanna Mikl-Leitner, ministrul austriac de Interne: „Călăuzele sunt nişte infractori, că nu sunt nişte oameni miloşi care ajută refugiaţi, nu sunt interesate de binele refugiaţilor, ca aceştia să ajungă într-un loc sigur, ci doar să facă profit.”

Nici măcar astfel de pericole nu i-au oprit însă pe migranţi din drum. Pe drumul lor spre Germania au dat peste o nouă baricadă. Slovenia a închis graniţa cu Croaţia, iar mii de refugiaţi au forţat frontiera din localitatea Harmica.

În cele din urmă şi slovenii le-au pus la dispoziţie autocare. Oamenii s-au călcat în picioare de teamă că nu vor avea suficiente locuri.

Autobuzele se vor întoarce, nicio familie nu va fi despărţită, în regulă? Cu toţii veţi fi preluaţi de autobuze!”

În cele din urmă, rând pe rând, ţările prin care au trecut refugiaţii i-au lăsat să îşi continue drumul spre tărâmul făgăduinţei: Europa de Vest.

Într-un singur an, pe bătrânul continent au ajuns aproape un milion de refugiaţi şi imigranţi, declanşând una dintre cele mai mari migraţii umane de după al doilea război modial.

 

 

 

 

Urmăreşte Digi24.ro şi pe FACEBOOK şi TWITTER!

COMENTEAZA!