Cât de mult a pierdut România, ca bani şi faimă, după ce hotelurile de pe litoral, deţinute de stat, au fost privatizate? Mari oameni de afaceri au cumpărat hotelurile în care înainte de 1989 aveai nevoie de bani şi relaţii pentru a te caza, însă astăzi, în 2014, staţiunile care altă dată atrăgeau şi un milion de străini sunt abandonate. Povestea lor, într-un nou episod al campaniei România Furată.

Embed:

Hotelurile Pajura, Vulturul sau vilele Marius din Venus, Meteor, Narcis sau aqua-parcul Cleopatra din Saturn, complexurile Maramureș, Banat sau Oltenia din Olimp erau, acum 25 de ani, unele dintre cele mai râvnite destinații turistice ale fiecărui român. An de an, bătălia pentru un loc pe litoralul românesc se dădea încă din iarnă, când partidul şi sindicatul întocmeau liste de așteptare.

200 de familii veneau în fecare săptămână, cu bilete, la complexul Pajura. Situat la două minute de mers pe jos de plajă, era unul dintre cele mai vânate locuri de pe litoral.

Din hotel a mai rămas doar faima. Timpul a încremenit în loc: recepția este neschimbată de 25 de ani; canapelele și fotoliile tocite de pe hol așteaptă încă turiști, iar restaurantul a fost dezafectat. Doar câteva mese și scaune aruncate mai arată că în acele încăperi au fost cândva turişti care mâncau în serii, pe bonuri, un mic dejun cu ceai şi gem şi un prânz cu bucăţele microscopice de carne, pierdute prin sosul îngroşat cu făină. Piscina exterioară mai există și ea. Doar cu numele.

Pajura este pe lunga listă a hotelurilor de pe litoral care așteaptă să fie redeschise. Sau dărâmate. Majoritatea sunt situate în zona de sud a tărmului românesc al Mării Negre.

În 2014, statisticile oficiale arată că 25 din cele 200 de hoteluri construite în perioada 1960-1989 sunt închise, iar alte patru au rămas fără dreptul de a mai găzdui turiști pentru că sunt atât de degradate încât nu mai intră în nicio clasificare.

Din top face parte şi destinaţia preferată a odraslelor comuniste, în anii '80: Neptun - Olimp. Șapte clădiri în paragină, printre care şi faimoasele Panoramic şi Amfiteatru. Stațiunile Saturn şi Jupiter au şi ele, împreună, opt hoteluri abandonate.

Însă cel mai mare dezastru e la Venus. Aici, 10 hoteluri sunt în conservare, cu lacăt pe ele. Asta înseamnă că peste 2.000 de locuri de cazare nu mai există.

Hotelul Cocorul avea 200 de camere. Turiștii nu au mai intrat în clădire din anul 2007. Ușile au fost ferecate, iar perdele trase, astfel încât privirile curioșilor să fie ținute la distanță.

Clădirea aparține societății Turism Hoteluri și Restaurante - THR, unul dintre cei mai mari investitori în hotelurile de pe litoral. THR a preluat de la stat, începând din anii '90, 43 de hoteluri de pe litoral. Pe 20 dintre acestea le-a vândut, iar majoritatea celor rămase sunt în paragină. Principalul acționar al THR este Societatea de Investiții Financiare Transilvania.

SIF-ul este unul din proprietarii semnificativi ai litoralului. Are undeva peste 20 si ceva de proprietăți hoteliere pe care nu reușește să le gestioneze, să le pună în valoare”, spune Dumitru Filip, directorul Departamentului Turism al Primăriei Mangalia.

Aceasta a fost situația și la Pajura și Cocorul. După ce mai bine de 15 ani nu a investit niciun ban în ele, iar turiștii au început să le evite, THR le-a scos la vânzare în 2004. Valoarea celor două imobile ar fi fost atunci de aproape 6 milioane de euro. Însă, de 10 ani, nimeni nu vrea sa le cumpere.

La câțiva metri distanță, tot în Venus, THR Marea Neagră deține o serie de vile care au cunoscut şi vremuri mai bune. Vremuri în care aveau geamuri, uși și mobilă.

Dacă înainte de 1989 aveai nevoie de relații și bani pentru a te caza într-o vilă de pe malul mării, după privatizare aceste imobile au fost abandonate și jefuite. Hoții nu au plecat până nu au smuls prizele din pereți.

Noi modernizăm în fiecare an. Nu e așa de tragic cum ne prezintă colegii dumneavoastră. Sunt hoteluri care nu funcționează, în conservare de ani buni, 5 ani. Sunt scoase la vânzare și nu s-au vândut. A scăzut și piața imobiliară foarte mult. Sunt puse pe site la vânzare, cereri foarte foarte puține, au venit, au văzut și au plecat”, spune Dumitru Hagi, directorul THR.

La Olimp, hotelurile abandonate sunt chiar pe malul mării. În trecut aveau autoserviri, restaurante cu muzică live şi shopuri în dolari. Turiştii străini, veniţi din ţările fostului bloc sovietic sau din nordul Europei, aveau prioritate în clădirile cu piscine sau terase cu vedere la mare, iar pentru ei mâncarea se găsea.

Serviciul Român de Informații deține trei hoteluri turn în Olimp, care funcționau până în anul 2012 cu circuit închis, doar pentru angajați și familiile lor. Acum, o foaie ruptă dintr-o agendă, pe care scrie „ÎNCHIS”, îi lămurește pe turiști că recepția nu mai funcționează. Nici piscina, dușurile sau bazinul pentru copii.

Locul de masă al agenţior secreţi e acum un morman de moloz. Hotelul a fost închis odată cu criza, atunci când toate instituțiile de stat au fost obligate să taie din cheltuieli.

Nici Neptun nu o duce mai bine. Încă de la intrarea în stațiune, turiștii sunt întâmpinați de schelete de clădiri. În 2014, locul nu mai seamănă deloc cu stațiunea din vederile pe care turiștii le trimiteau rudelor, înainte de Revoluție.

Am foarte bine în minte tabloul anului 1989, vara, Neptun, atunci când în stațiune nu prea ajungea picior de român. Stațiunea era plinp de turiști străini, foarte mulți nordici”, spune Corina Martin, vicepreședintele ANAT.

Cum numărul clădirilor abandonate din sudul litoralului creștea de la an la an, în 2012, Primăria Mangalia a introdus o taxă pe ruină de 400 de lei pe zi, care trebuia plătită de toți cei care țin hotelurile închise și nu le modernizează.

Taxa pe ruină a fost o încercare a administrației locale în așa fel încât agenții economici să își pună la punct hotelurile pe care le au în proprietate. Dar ca urmare a demersului făcut, a întâlnirii cu instanța și cu judecata judecătorilor, am ajuns în situația (...) că ea nu a mai putut să fie aplicată datorită faptului că a fost anulată de o hotărâre judecatorească”, spune Dumitru Filip.

Inclusiv Primăria Mangalia, cea care a inițiat taxa pe ruină, deține un hotel care e închis de ani buni. Pereții sunt scorojiți, peste tot sunt bucăți de moloz.

Hotelul Egreta din Olimp avea 150 camere. El a ajuns în proprietatea administrației locale imediat după 1989. Ca un paradox, acolo ar fi trebuit să meargă în concediu chiar angajații primăriei Mangalia. În plus, mai era folosit pentru artiștii care veneau să cânte pe litoral. În cei 25 de ani trecuți de la Revoluție, administratorii locali au reușit să modernizeze doar primele două etaje. Chiar și așa, hotelul rămâne închis.

Un hotel părăsit tot un hotel părăsit rămâne. Noi avem nevoie de hoteluri frumoase, cu balcoane, cu turiști în ele, bine echipat, de minim trei stele, cu servicii integrate în interior, oameni care să populeze stațiunile, ca să punem în valoare turismul în zonă”, spune Dumitru Filip.

În 1990, statul a redescoperit locaţia de gestiune: a lăsat administrarea hotelurilor pe mâna celor care lucrau în ele la momentul revoluţiei - directori, administratori, şefi de sală.

Am avut niște filozofi, au spus: hai să privatizăm managementul, în loc să privatizezi capitalul. Degeaba țipam eu la ei. De ce să investească în ceva care nu este al lui? El era acolo, trăgea/mulgea hotelul cât putea, nu investea absolut nimic. Și vrei să aduci turiști străini când nu se zugrăvise hotelul de 20 de ani, iar mobilierul era din timpul lui Gheorghe Gheorghiu Dej, nu de pe vremea lui Ceausescu. Arătau, vorba unui clasic în viață, ca dracu”, spune Dan Matei Agathon, fost minstru al Turismului.

În 2002, statul realizează că locația de gestiune nu a fost cea mai stralucită idee, așa că decide să privatizeze mare parte din hotelurile de pe litoral. 40% din cele peste 200 de hoteluri au fost vândute la licitație publică cu strigare în schimbul a 45 de milioane de euro.

„Nu a fost o idee bună, a fost o idee stralucită pentru că eu am privatizat hotelurile printr-o idee clasică: licitație publică cu strigare”, spune fostul ministru.

Au privatizat hotelurile, care au ajuns pe mâinile unora care nu au avut chef să facă turism și nici de gând nu au avut. Au luat hotelurile, le-au pus ipotecă la bănci pentru credite pe care le-au folosit pentru alte afaceri (...) iar hotelurile acelea au rămas în paragină. Nu au mai investit în ele, ajunseseră că nici măcar nu le-au deschis. Ei nu erau oameni de turism, ei erau speculanți imobiliari,”, spune un alt fost ministru al Turismului, Elena Udrea.

Statul român nu a făcut nicio afacere”, afirmă Dumitru Filip, directorul Departamentului Turism al Primăriei Mangalia.

Pe lângă THR Marea Neagră, câștigători ai licitațiilor au fost oameni de afaceri precum Ovidiu Tender, Ioan Niculae şi Frații Micula, care au cumpărat 12 hoteluri în stațiunile Mamaia și Neptun - Olimp. Cinci ani mai târziu, Ministerul Turismului scoate la vânzare și restul clădirilor.

Complexul Panoramic - Amfiteatru - Belvedere din Olimp a fost vândut, în 2007, cu peste 22 de milioane de euro, firmei Unita Turism, deținută de Josef Goschy, unul dintre cei mai mari invesitori în turism din România. Multi-milionarul a promis modernizarea ansamblului care pe vremuri aducea 12.000 turiști în fiecare vară.

„Hotelul Panoramic a avut în intenție, plecase cu oarecare curaj, undeva acum 4-5 ani, fusese lansat într-un proiect de modernizare. Din lipsă de finanțare au oprit investiția și hotelul a rămas închis”, spune Dumitru Filip.

Acum, complexul a rămas parțial fără geamuri, iar zona unde pereții stau să se prăbușească e acoperită cu o plasă verde. Piscina hotelului e goală și nici măcar firma luminoasă nu te duce cu gândul că Panoramicul a avut vreodată zile bune. Complexul totuși nu e abandonat, iar turiștii se pot caza la etajele inferioare. Unele camere au fost modernizate, iar la etajele superioare continuă şantierul.

Josef Goschy are o avere estimată la 95 de milioane de euro și este cel mai mare proprietar de hoteluri din ţară. Mai deține trei hoteluri în Mamaia, un complex în Cap Aurora, dar și imobile de două, trei și patru stele în Cluj, Brăila, Deva, Drobeta Turnu-Severin, Fântânele, Iaşi, Lacu Sărat și Tulcea. În total 17 hoteluri operate de Unita Turism.

Cele trei hoteluri sunt acum scoase la vânzare. Deși nu a investit aproape nimic, Josef Goschy cere - pentru cele 770 de camere - 30 de milioane de euro, cu aproape 8 milioane mai mult decât a plătit el.

„Așa cum a fost furată industria în foarte multe cazuri, România a fost furată pe litoral”, mai spune Elena Udrea.

A furat marea vreo 30 de metri de plajă la Mamaia”, adaugă Dan Matei Aghaton.

Din 1989 și până în 2014, România a avut 14 miniștrii care s-au ocupat, printre altele, și de turism: Mihai Lupoi, Constantin Fota, Akos Birtalan, Sorin Frunzăverde, Dan Matei Agathon, Miron Mitrea, Gheorghe Dobre, Radu Berceanu, Ovidiu Silaghi, Elena Udrea, Cristian Petrescu, Eduard Hellvig, Maria Grapini, Florin Jianu. Niciunul nu se consideră responsabil de dezastrul de pe litoral. Mai toți se plâng însă de faptul că ministerele şi dorinţele lor au fost ignorate de colegii din executiv.

Turismul era văzut așa, nu ca un domeniu al economiei din care se putea câștiga, se puteau câștiga bani la buget (...) era vazut ca o preocupare de timp liber, ca un mod de a te relaxa și distra, ceva neserios”, spune Elena Udrea.

Întotdeauna când apar restructurări, primul la care se renunță este Ministerul Turismului. Dar eu m-am obișnuit, spune și Dan Matei Aghaton.

Și totuși, se fac bani din turism

Exemplul vine de la cei care au investit în hotelurile comuniste. Hotelul Vulturul din Venus a fost vândut de cei de la THR Marea Neagră către familia Ghețeu, care a cumpărat ce mai rămăsese din imobilul evaluat la trei milioane de euro.

„Din exterior aducea a hotel. Arhitectura lui este frumoasă, deosebită, dar faptul că au ajuns în situația în care au ajuns nu arăta a fi funcțional”, spune Mariana Ghețeu, directorul hotelului.

După ce au renovat hotelul, afacerea a înflorit: rezervările pentru acest sezon estival au fost făcute încă din iarnă.

Neptun, Olimp, Saturn, Jupiter si Cap Aurora sunt denumite acum staţiuni de interes naţional. Titulatura pompoasă e însoțită de beneficii minore, precum includerea în catalogul anual al staţiunilor turistice editat de Autoritatea Națională pentru Turism, prezentarea pe site-ul oficial şi includerea în materialele de promovare editate de ANT.

Mamaia este administrată de Primăria Constanța. Un oraș mare al României, poate - se vede de altfel - administra o stațiune. Mangalia, în schimb, este lăsată să administreze șase stațiuni pe care statul le numește de interes turistic național, fără ca prin lege să le transfere anumite facilități, anumite drepturi, un anumit sprijin”, spune vicepreședintele ANAT.

Mamaia este o poveste de succes. Mamaia va fi una dintre cele mai frumoase și spectaculoase stațiuni de pe glob, de pe planetă. Când am luat eu stațiunea, toată lumea mergea undeva pe la Neptun. Aici, în Mamaia, veneau doar sindicaliști, toate hotelurile gri, era o stațiune căzută”, spune primarul din Constanța, Radu Mazăre.

Chiar dacă s-au ridicat hoteluri noi, iar o parte din cele vândute de statul român stau acum în paragină, efectul privatizărilor de pe litoral se vede în numărul celor care își fac vacanța de vară la Marea Neagră. Dacă în 1989 erau nouă milioane de români care se cazau pe litoral, anul acesta, potrivit hotelierilor, numărul lor nu va trece de două milioane.

O soluție ar putea exista și pentru hotelurile care au lacăt pe uși, susțin cei care s-au ocupat vremelnic de destinele turismului.

„Dacă cineva ar vrea să facă ordine pe litoral ar putea să facă. Există acum o lege prin care se poate expropria, sigur, nu mai face nimeni asta”, spune Elena Udrea.

Este o procedură pe care o administrație locală nu o poate aplica aproape deloc (...) proprietatea este garantata. (... ) Nu are cum. Niciodata! Nu avem exemplu și nici nu o să avem 20 de ani de acum încolo”, spune, în schimb, Dumitru Filip.

Până când statul se va hotărî cât de dăunătoare sau folositoare este exproprierea și cum ar putea administra hotelurile abandonate până în 2002, singura șansă reală a fostelor clădirilor turistice de la mare rămân tot investitorii privați. Sigur, ar fi bună şi o strategie - ba chiar una pe termen lung. Numai că, după un sfert de veac de strategii care au dus doar la derăpănare, devine greu şi să rosteşti cuvântul. 

Urmăreşte Digi24.ro şi pe FACEBOOK şi TWITTER!

COMENTEAZA!