Sari la conținut

Dă-te la o carte - „Scrisori către Dubenka”, de Bohumil Hrabal

19 iulie 2014. La fel ca Irlanda, Cehia este o ţară cu bere bună şi cu scriitori mulţi şi valoroşi. Ajunge să ne gândim la Franz Kafka, Jaroslav Hasek, Karel Capek, Jaroslav Seifert, Josef Skvorecky şi Milan Kundera şi avem deja o hartă literară bine conturată. Acestor nume se cuvine să li-l adăugăm pe al lui Bohumil Hrabal, un prozator special, pe care, spre norocul nostru, editurile româneşti îl publică, nu de azi de ieri, în traduceri de calitate.

Sigur, când spui Hrabal, te gândeşti în primul rând la romanul „L-am servit pe regele Angliei”, publicat în versiune românească de Editura Paralela 45 şi reeditat de Editura Art. Dar tot el este autorul altor cărţi de o factură şi de o sensibilitate aparte: „Toba spartă”, „O singurătate prea zgomotoasă”, „Minunea noastră cea de toate zilele” sau „Trenuri cu prioritate”.

Editura Curtea Veche le-a făcut o surpriză cititorilor români poftindu-i să citească, în traducerea Ancăi Irina Ionescu, un volum intitulat „Scrisori către Dubenka”. Structurată în trei părţi („Uraganul din noiembrie”, „Râuri subterane” şi „Cavalerul rozelor”), cartea cuprinde treizeci şi două de epistole-eseu pe care Hrabal i le-a scris - fără să i le fi trimis – unei anume April Gifford: o boemistă americană care se hotărâse să înveţe limba cehă doar pentru a putea să citească toată opera lui Hrabal în original.