Sari la conținut

Digicult - 2 august 2014

2 august 2014. „Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti”. Puţini ştiu că celebrul enunţ îi aparţine lui Jean Anthelme Brillat-Savarin, ilustrul gastronom francez, autorul primului studiu dedicat gastronomiei, apărut în anul 1825: „Fiziologia gustului”.  A fost, de altfel, începutul unui curent la care au aderat mulţi dintre scriitorii vremii, mari pasionaţi de gastronomie, gurmanzi sau simpli admiratori ai bucătăriei fine.

La mâncare se pricepe oricine. Nu și la transformarea ei în operă de artă. Pictorii au avut, întotdeauna, o slăbiciune pentru zona gastronomică. Ospețe fastuoase sau scene austere; tablouri cu semnificație religioasă sau cât se poate de lumești; scene ale vieții cotidiene sau visul unei opulențe imposibil de atins, toate au prins formă și culoare cu ajutorul fructelor parfumate, al cărnurilor alese sau al banalelor legume.

Adrian Cioroianu. Istoric, jurnalist, eseist. Mare pasionat de benzi desenate, un „om de treabă, căruia îi plac poveştile”, aşa cum mărturiseşte chiar el în „Cartea cu bunici”. Dar mai ales, un mare iubitor de cărţi, parfumuri şi un bun povestitor al amintirilor de când era doar un simplu puşti. 

Să cânți jazz în România este o decizie riscantă. Să cânți jazz a capella, adică fără a te ajuta de niciun fel de instrument, în afara vocii umane, pare nebunie curată. Și-au asumat acest lucru șase muzicieni deciși să spulbere prejudecățile și să-i ofere publicului un concept inedit.