Sari la conținut

Digicult - 26 iulie 2014

26 iulie 2014. Tezele din Iulie 1971 au marcat începutul unei epoci caracterizate prin îndoctrinare şi cenzură. Tineretul trebuia să devină o marionetă în slujba conducătorului suprem, Nicolae Ceauşescu. Regulile erau stricte: fără muzică decadentă, fără versuri subversive, fără băuturi alcoolice, fără comportamente deviante, adică inspirate din Vest.

A fi scriitor în comunism a însemnat învățarea unei noi meserii: pentru unii, cea de nomenclaturist de frunte, gata oricând să ridice în slăvi partidul și pe conducătorul său. Pentru alții, cea de disident: oamenii care au luat atitudine împotriva regimului ori au preferat să-l taxeze măcar prin tăcere. Și unii, și ceilalți, și-au căpătat locul în istoria recentă. 

Orice regim totalitar are ambiția de a controla tot ceea ce se spune și se scrie. În perioada comunistă, cenzura a devenit o instituție-mamut, cu sucursale în toată țara și cu sute de funcționari plătiți să fie vigilenți.

21 august 1968. Ceauşescu condamnă invazia Cehoslovaciei de către trupele Uniunii Sovietice, fapt unic în istoria blocului comunist şi momentul de maximă glorie a dictatorului român. Trei ani mai târziu, Ceauşescu îşi schimbă strategia politică şi caută prieteni printre rivalii U.R.S.S din Orientul îndepărtat, unde efectuează o serie de vizite oficiale.