În Alep, presa internaţională este oprită să intre, pentru că oraşul a fost declarat cel mai periculos din lume. Rami Jarrah trăieşte acolo. Este un jurnalist sirian care îşi riscă zilnic viaţa pentru că vrea să arate tuturor condiţiile în care sunt nevoiţi să trăiască civilii din Siria. Televiziunile mari din toată lumea îi preiau reportajele. Rami Jarrah este invitatul de astăzi al emisiunii „Paşaport diplomatic” de la Digi24. Avem acces exclusiv într-un oraş aflat sub asediu. Urmăriți un interviu exclusiv cu Rami Jarrah.

Embed:

Alep a fost desemnat drept cel mai periculos oraş din lume. Multe dintre aceste zone sunt părăsite integral din cauza distrugerilor şi mulţi sirieni se mută constant din loc în loc pentru a-şi face condiţiile de viaţă mai simplu de suportat.

Cristina Cileacu: Rami eşti jurnalist şi lucrezi în Alep. Cunoşti bine situaţia de acolo, ne poţi spune mai întâi, cum este starea de fapt în Alep?

Rami Jarrah: În momentul de faţă centrul oraşului Alep este locul unde facem cele mai multe reportaje. Zona este controlată de forţele rebelilor, care se opun deopotrivă regimului sirian (n.r. Assad) şi extremiştilor, precum ISIS. Cea mai mare problemă în Alep este faptul că este constant sub ameninţare şi este posibil să fie izolat, iar acest lucru poate fi făcut de mai multe grupări. ISIS poate face asta, regimul sirian poate de asemenea, atacurile aeriene ruseşti colaborează cu siguranţă la acest lucru. În momentul de faţă, singurul motiv pentru care nu s-a întâmplat deja asta este faptul că acest drum principal, din Alep spre Turcia, care poartă numele de Castello, este un fel de ultima şansă pentru cei care vor să plece din Alep. Strategia generală pentru atacurile aeriene a fost să creeze o "zonă moartă" în Alep. De aceea se bombardează pieţe, drumuri principale, zone intens populate. Aşa cum am spus, aceasta este ameninţarea constantă în fiecare zi şi de aceea au fugit de aici civili. Dar acum mai sunt circa 500-800 de mii de oameni care încă mai locuiesc aici şi care sunt în pericol constant. Mulţi dintre ei au decis deja să rămână până la capat aici. Deci, ce avem acum în Alep este o frică în creştere că oamenii se opun nu numai regimului, ci unei alianţe internaţionale susţinute de Rusia, dar mai există un inamic, ISIS. Iar prezenţa lor se pierde în acest context în care pare că Rusia şi Assad luptă împreună împotriva ISIS, dar de fapt le permit acestora să se extindă spre zonele din centrul oraşului Alep.

***

Fragment dintr-un reportaj realizat de Rami Jarrah:

Premierul britanic a spus în Parlament că 75.000 de luptători care se opun regimului Assad, adică rebelii, nu sunt grupuri extremiste şi se pot alătura luptei împotriva Statului Islamic. Bineînţeles, Rusia şi Assad contestă acest lucru şi subliniază că toţi cei care se opun regimului lui Assad sunt de fapt terorişti şi corespund ideologiei ISIS. Dar acestea sunt un fel de „el a spus", „ea a spus" . Dar noi suntem aici şi putem să profităm de acest lucru. Să vorbim cu câţiva dintre cei 75.000 de rebeli.

Am urmat drumul care duce din centrul Alep înspre graniţa cu Turcia. Ruta pe care o urmăm ne scoate de pe drumurile principale şi asta pentru că vrem să ajungem la Mare'a, un sat care este acum linia întâi a frontului împotriva ISIS. Drumul până acolo este destul de lung, din cauza circumstanţelor care pot provoca „surprize".

Dincolo de acel deal este poziţia ISIS. Este cam 1 km distanţă de locul în care suntem noi. Deci suntem în cel mai apropiat loc de ISIS în momentul de faţă.

- Inamicul nostru este ISIS. Suntem aici pentru a lupta împotriva lor.

- Cât de aproape sunt?

- Până la dealul acela este 1 km.

- Putin a declarat că susţine FSA în patru oraşe din Siria şi unul dintre ele este Alep.

- Ne susţine?

- Da.

- Cum comentaţi această declaraţie?

- Nu vrem să ne susţină. Vrem să îşi ia avioanele şi să plece de aici. Nu ne dorim susţinerea lui. Doar să îşi ia avioanele. Suntem în stare să eliminăm ISIS. Dar el ajută ISIS prin bombardamentele împotriva noastră. Nu au spus că vor să lupte împotriva ISIS? ISIS este acolo. Acestea sunt punctele controlate de ei. Puteţi filma. La 1km, uitaţi-vă la acel deal.

- Pot să te întreb ceva? Da.

- Discutam mai devreme şi tu ai spus că lumea ştie ce se întâmplă aici.

- Lumea nu ştie unde atacă el (n.r.Putin). Este multă media. Ruşii spun că ei atacă ISIS. Aceasta este o minciună. Ne atacă pe noi. Atacă liniile noastre de apărare, ne atacă satele, familiile, ca să ne ţină ocupaţi. Ei ţin cu ISIS.

- Voi sunteţi împotriva ISIS?

- Noi suntem împotriva ISIS. Suntem împotriva ISIS pentru că fac rău oamenilor, îi tratează greşit. Este o organizaţie criminală.

***

Cristina Cileacu: Cine protejează totuşi civilii din Alep? Există cineva care vă protejează sau toată lumea atacă civilii care trăiesc în Alep?

Rami Jarrah: Sincer, grupurile de rebeli care sunt în Alep sunt singura linie de apărare pentru noi. Armata de Eliberare Siriană? Armata de Eliberare Siriană este un termen folosit des, dar atunci când noi ne referim la ei, vorbim despre un număr de facţiuni diferite care corespund cu ideea de luptă împotriva lui Assad şi a grupărilor extremiste, cum este ISIS. Deci, este un număr de facţiuni. Abilitatea de a proteja aceste zone nu este prea mare. Nu au capacităţi antiaeriene, nu au avioane, deci ceea ce fac de fapt este să apere graniţele, adică liniile de front opuse diferitelor facţiuni. Sunt în Alep linii de front împotriva miliţiilor Hezbollah, în sud, sunt forţele de apărare naţională ale regimului sirian, unde există de asemenea un front. Mai sunt şi miliţiile shiite, localizate într-o regiune care se numeşte Handarat, dealul Handarat, şi desigur ISIS care este în zone cum ar fi Mare'a, în nord-est. Aşadar, grupurile rebelilor pot lupta doar la nivelul solului. În ceea ce priveşte raidurile aeriene, atacurile cu rachete, în faţa lor, civilii sunt lipsiţi de apărare. Nu există nicio linie de apărare. Coaliţia internaţională care a intervenit în Siria, vorbim despre 10-11 ţări, nu este prezentă pentru apărarea civililor din Alep. Ei sunt prezenţi doar ca să lupte împotriva ISIS. Iar aceste atacuri nu fac decât să ajute ISIS să se extindă spre zonele în care trăiesc aceşti civili.

Cristina Cileacu: Cum este să trăieşti acum în Alep? De unde vă luaţi mâncare, medicamente, apă, orice vă trebuie pentru o viaţă decentă?

Rami Jarrah: Totul este disponibil. Motivul pentru care găsim de toate este drumul principal spre Turcia, care este încă deschis şi produsele care se vând astăzi în Siria vin din Turcia. Dacă nu ar fi aşa, am avea parte de o criză umanitară gravă. Ajutoarele ajung în Alep. Cu toate acestea, una din principalele nevoi este cea de combustibil. De exemplu, acum este iarnă şi oamenii vor să se încălzească. Asta nu este posibil, pentru că aprovizionarea cu combustibil a fost tăiată. Iar problema este că ISIS este cel care face asta. Rusia a atacat drumurile pe care se transporta combustibil şi este un lucru de înţeles, pentru că în principiu se încearcă tăierea oricăror "vene" care ar premite ISIS să se extindă. Dar civilii au rămas fără alternative, pentru că ei se opun şi regimului Assad, care nu le asigură aceste resurse. Este aşadar o bătălie continuă iar principala problemă acum este sărăcia. Nu prea se găseşte de lucru în zone ca acestea, activităţile comerciale sunt reduse. Oamenii se luptă cu sărăcia, se străduiesc să îşi găsească cele necesare şi uneori aprovizionarea este tăiată, uneori este doar întreruptă. Aşa arată situaţia în linii mari. Este o problemă umanitară uriaşă. Cu toate acestea, oamenii încă se descurcă. Situaţia nu este ca în Madaya, de exemplu.

Fragment dintr-un reportaj realizat de Rami Jarrah:

La 10-15 atacuri aeriene pe zi în zone populate de civili, în centrul oraşului, realităţile acestei opţiuni se schimbă constant. Dar cu toate aceste distrugeri, în continuare jumătate de milion de oameni încă locuiesc în zonele din jurul meu, într-un oraş care a trăit mai mult haos decât oricare altul, de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

*** 

Cristina Cileacu: Putem vorbi şi despre Madaya? Întreaga lume a fost şocată când a văzut imaginile din Madaya.

Rami Jarrah: În momentul de faţă, Madaya, slavă domnului că a devenit subiect de presă în toată lumea, a şocat, dar Madaya este doar un exemplu. Mai este Moadamiyah, în apropiere de Damasc, care este tot o zonă închisă, nimic nu ajunge acolo, nici medicamente, niciun fel de ajutor. În Madaya, regimul Assad a permis doar acum câteva zile accesul Naţiunilor Unite, datorită acestei campanii media. Au permis acest lucru doar pentru că au fost presaţi în mod public să facă asta. Moadamiyah este un alt exemplu. Mai este o zonă în Deir ez-Zor, situată între teritoriul ISIS şi cel controlat de Assad, care este de asemenea sub asediu. Şi nimeni nu s-a ocupat de asta. Regiunea de est este o imensă problemă umanitară, pentru că cele mai multe drumuri sunt închise, există doar căi secrete pentru a ajunge acolo, care însă sunt controlate de nişte facţiuni interesate să facă bani din asta. Nu cred că Naţiunile Unite fac un efort etic pentru a trimite ajutoare celor care chiar au nevoie. Nu cred că se pune suficientă presiune. Cred că delegatul Naţiunilor Unite are o responsabilitate mare în faptul că nu inistă mai mult pentru susţinerea şi protecţia civililor, pentru a le oferi acestora ceea ce au nevoie. Assad foloseşte situaţia ca o strategie pentru a-i demoraliza pe civili şi pentru a-i face să se supună cererilor sale politice. Şi consider că este un eşec din partea comunităţii internaţionale care nu a reuşit să îl oprească să facă asta. Au spus în schimb, să mergem la masa negocierilor, unde Assad va câştiga în mod evident.

Cristina Cileacu: Dar vor începe negocieri. Assad a fost de acord să participe la discuţii de pace, vor avea loc negocieri de pace. Ce aşteptări ai? Ce crezi că va urma?

Rami Jarrah: Cred că este un fel de conferinţa de pace de la Geneva, la un nivel superior. Şi vedem aceeaşi situaţie peste tot în Siria. Şi dacă te uiţi acum la oraşul Homs, fiecare civil din Homs care s-a opus guvernului, vorbesc aici despre majoritate, nu mai trăiește acolo. Sunt fie în Alep, fie în Idlib sau au plecat din ţară spre Europa. Homs a fost părăsit. Genul acesta de exemple le urmărim şi vom urmări şi ce se va întâmpla la acele negocieri. Atât timp cât regimul sirian controlează teritoriile, adică au zone sub asediu, poate pune presiune asupra oamenilor pentru a-i supune, vor fi mult mai puternici la masa negocierilor, decât oricine ar fi în opoziţie. Iar problema cu opoziţia este că nu este unită. Au multă responsabilitate şi ştiu şi ei acest lucru. Totodată, este multă responsabilitate din partea statelor care susţin această opoziţie siriană. Mă refer la Turcia, Arabia Saudită, SUA, Franţa. Este un fel de susţinere divizată, pentru că grupurile de opoziţie din ţară nu au legătură cu cele din afara ţării şi acest lucru îi permite lui Assad, ca dictatura sa să fie mai puternică în aceste negocieri şi este păcat. Şi vreau să mai adaug un lucru. Este păcat nu doar pentru poporul sirian, este păcat în general pentru întreaga lume şi o ameninţare pentru întreaga lume, pentru că asta înseamnă că grupări precum ISIS vor avea o platformă mai mare să se extindă. Să lupţi cu ISIS din aer nu va duce la eliminarea ISIS. ISIS este o ideologie. Şi este nevoie de o anume rezistenţă la această ideologie. Este nevoie de susţinere pentru grupurile care luptă împotriva ISIS şi trebuie oprită această paradă care anunţă că ruşii şi regimul sirian luptă împotriva lor, când de fapt le permit să se extindă.

Fragment dintr-un reportaj realizat de Rami Jarrah:

Acesta este cartierul Shahar din Alep. Era o zonă foarte populată, dar acum pe cele mai multe străzi nu se vede nicio urmă de viaţă şi cele mai multe dintre casele de aici au fost părăsite. Găsim la parterul unui spital abandonat, o piaţă. Ne-am oprit să-i întrebăm pe cei care încă mai sunt aici de ce nu au plecat încă.

- De ce mai sunteţi încă în Alep?

- Este ţara noastră, pământul nostru, unde să ne ducem?

- Mulţi sirieni s-au refugiat în afara ţării.

- Am fi umiliţi. Aici avem demnitate.

- Sunteţi bombardaţi aici, nu-i aşa? Şi atunci de ce mai staţi?

- Este ţara noastră. Dacă plecăm, cui o lăsăm? Lui Bashar al Assad?

Dacă murim aici, o să murim ca martiri, chiar dacă tot ce facem este să lucrăm în magazinele noastre. Martiri. Pentru că nu ne părăsim pământul.

Nimeni nu a scăpat neafectat. Verii mei au murit pe front. Mulţumim lui dumnezeu, noi suntem încă în viaţă.

- Sunteţi sigură că nu vreţi să plecaţi?

- Să fiu sigură? Dacă voiam, plecam. Dar rămânem aici, indiferent că le place sau nu.

Vrem să muncim să avem ce mânca.

- Mulţi oameni au plecat, tu de ce mai eşti încă aici?

- Eu am credinţă în dumnezeu. Cei care au plecat erau speriaţi de atacuri. Nu noi controlăm moartea.

- Cine este responsabil pentru ce se întâmplă în Siria?

- Comunitatea internaţională, căreia nu îi pasă de nimeni. Noi suntem oamenii rezistenţei.

***

Cristina Cileacu: Pentru că ai fost pe teren şi ai spus că se trăieşte în condiţii grele în Alep, iar oamenii devin tot mai săraci, reuşește ISIS să atragă, în aceste condiţii, mai mulţi oameni? Sunt oamenii din Alep interesaţi să se alăture ISIS?

Rami Jarrah: Este o întrebare bună. Este o întrebare complicată şi are un răspuns complicat. Problema este că, şi îmi dau seama că este greu să înţelegi, dacă nu oferi cuiva posibilitatea să se apere, niciun fel de dreptate, nimic, văd cu propriii ochi cum sunt lăsaţi fără niciun fel de libertate, nu li se permite să trăiască în pace, sunt atacaţi din aer şi mai este şi o campanie propagandistă prin care toţi sunt numiţi terorişti. Dacă eu sunt deja acuzat că sunt terorist, face ca participarea mea la acţiuni teroriste să fie mai simplă. Este doar un pas, nu spun că ar fi o acţiune etică, dar ar fi mai simplu. ISIS conduc o campanie, pe teritoriile lor, care spune: "noi luptăm împotriva lumii, lumea încearcă să ne distrugă, nu ne lasă să fim liberi". Aceasta este campania pe care o difuzează pe teritoriul ţării. Nu o arată celor din Vest, ci doar sirienilor. Şi cei mai mulţi sirieni văd acum că nu prea există justiţie, libertate şi democraţie. Toate sunt nişte glume. Cred că suntem într-o situaţie foarte periculoasă, în care sirienii sunt foarte susceptibili şi pot fi atraşi de ideologia ISIS. Şi nu mă refer la sirienii din Alep sau din Idlib, ci din zonele unde ISIS au preluat controlul. Acolo oamenii spun: uite, ISIS ne oferă protecţie, ne oferă ceva, în timp ce, fac o paranteză - zonele unde este ISIS nu sunt atacate de Rusia la fel de mult ca cele în care nu este ISIS. Şi este deci mai sigur pentru civili să trăiască acolo. Asta este o parte a ecuaţiei. ISIS câştigă teren, devin mai puternici şi asta din cauză că ideologia lor se răspândeşte. Este o ideologie a victimelor: „Noi suntem victime ale acestei lumi, suntem victime ale capitalismului etc". Iar dacă te opui acestui lucru cu raiduri aeriene şi ataci civilii din arii unde nu este ISIS, folosind acest motiv, oferă un punct bun de plecare pentru ISIS. Şi da, recrutează tot mai mulţi oameni de peste graniţe. Am auzit de 15.000 de luptători ISIS ucişi, dar ştim că în fiecare lună mai intră în Siria încă 5.000. Nu este chiar un succes. Este o rădăcină a acestei probleme, o sursă şi nu s-a rezolvat. ISIS rămâne o problemă constantă. Vedem în ultimii ani a fost al-Qaida în Afghanistan, în Irak, acum este în Siria, se răspândeşte în mai multe zone din regiune, a ajuns în Franţa, pentru Dumnezeu! Este o ideologie. Nu este un pachet pe care îl poţi distruge cu o rachetă.

Fragment dintr-un reportaj realizat de Rami Jarrah:

Raidurile aeriene ruseşti au ţintit pieţe locale şi clădiri rezidenţiale. Scuza a fost că grupuri simpatizante ISIS erau acolo. Dar de fiecare dată când am filmat după aceste atacuri, tot ce am văzut au fost victime civile. De aceea, să întrebi dacă este ISIS în aceste zone, nu este cel mai inteligent lucru pe care îl poţi face.

- Este ISIS în aceste zone?

- Nu.

- Şi atunci de ce atacă avioanele?

- Ne atacă pe noi, nu le pasă de ISIS. Dacă ar vrea să atace ISIS s-ar duce la Raqqa.

În Alep nu există ISIS. Bombardează cartierul Sheikh Maksoud. Aici nu este ISIS. Ei nici nu au fost atacaţi. În schimb câştigă teren în faţa Armatei de Eliberare Siriană, în nord, pentru că avioanele ruseşti îi ajută.

Aici în cartierul Fardos, în centrul Alep, nu avem ISIS. Aici este Armata de Eliberare Siriană, ei luptă împotriva ISIS.

Toată lumea ştie ce vă spun eu acum. ISIS lucrează cu Iran şi Rusia, pentru regimul din Siria.

Au avut loc masacre, au atacat pieţele.

- De ce atacă pieţele?

- Pentru că ne consideră pe toţi terorişti. Noi suntem teroriştii, civilii.

Pieţe precum aceasta au devenit ţinte principale ale raidurilor aeriene, de parcă ar fi o intenţie a ruşilor şi a regimului Assad să paralizeze total orice urmă de viaţă din Alep. Victimele acestor raiduri sunt întotdeauna civilii. Grupurile extremiste precum ISIS nu sunt deloc în zonă. Deci ce se întâmplă? Este o întrebare pe care voi ar trebui să o puneţi. Cât despre sirienii care au rămas aici, în Alep, în ciuda haosului, direcţia este simplă: nu îmi părăsesc ţara.

*** 

Cristina Cileacu: Ce fac ruşii acum în Siria?

Rami Jarrah: Ruşii protejează o dictatură şi îşi asigură interesele. Ruşii folosesc exact aceeaşi strategie în ceea ce priveşte raidurile aeriene ca regimul sirian în loviturile lor aeriene. Nu am văzut o schimbare a strategiei, ci doar o schimbare a modelului de avion din aer, a felului în care sună, la ce scrie pe rachete. Acum totul este rusesc. Dar strategia este aceeaşi. Dacă ar fi să "traducem" acest lucru înseamnă că ei îşi protejează interesele şi se asigură că Assad rămâne la putere. Folosesc ofensiva ISIS pentru că ştiu că este un subiect "sexy", pe care îl pot folosi. Ei ştiu că au de câştigat aşa, pentru că fără asta nu s-ar bucura de susţinerea publică pe care o au.

Sunt peste 10 milioane de oameni care au fugit din Siria. Toţi sunt oameni care se opun regimului sirian. Întrebarea este: de ce? Vorbesc despre jumătate din populaţia Siriei, iar cealaltă jumătate care încă mai este în ţară, este atacată de Rusia, de Assad, cu ajutorul unei scuze care este ISIS. Dar ISIS este acolo şi este o problemă foarte serioasă, despre care mulţi sirieni spun că dacă nu se scapă, regimul Assad nu va putea fi eliminat niciodată. Acesta este oul, dar este şi găina care face oul. Acea găină era Assad, iar acum este Rusia.

Cristina Cileacu: Consideri că în acest moment ISIS este o problemă mai mare decât Assad?

Rami Jarrah: Cu siguranţă. Dacă îl numim o problemă mai mare, fără să ştim contextul, este o altă problemă. Şi este una care arată că dictatura va controla Siria atât timp cât ISIS este acolo. Iar problema este că cei care luptă împotriva ISIS nu au nicio strategie pentru perioada de după Assad, pentru că scena este preluată destul de mult de Rusia.

Cristina Cileacu: Cum va afecta Siria conflictul dintre Iran şi Arabia Saudită, pentru că fiecare dintre aceste ţări are propriul interes în Orientul Mijlociu?

Rami Jarrah: Consider Iran şi Arabia Saudită responsabile la scară mare pentru multe dintre lucrurile care se întâmplă în Siria. Când a început revoluţia, mişcarea populară paşnică, era ceva susţinut deopotrivă de musulmanii shiiţi, sunniţi, de creştini, de alawiţi, de druzi, a fost o mişcare populară la care au aderat toate segmentele sociale. Din păcate, interferenţele dese din partea lumii exterioare şi dependenţa de comunitatea internaţională, au permis unor ţări precum Arabia Saudită să preia conducerea asupra a ceea ce ar fi trebuit să se întâmple în Siria şi a produs un conflict sectar, încurajat de regimul sirian, pentru că îl putea folosi. Rolul Iranului în Siria s-a redus dramatic de la intervenţia Rusiei, lucru care a devenit clar pe teren. Iranul încă mai este acolo, dar la nivel politic nu mai au putere la fel de mare în Siria. Rusia preia scena în această direcţie.

Urmăreşte Digi24.ro şi pe FACEBOOK şi TWITTER!

COMENTEAZA!