SPECIAL | Programa fără programare: România, mult în urma altor state europene în privinţa învăţării informaticii în şcoli

Data publicării:
calculator1

  

În ultimii 14 ani, Ministerul Educației a investit degeaba peste 150 de milioane de euro pentru dotarea a peste 13.000 de școli și licee cu calculatoare și cu acces la Internet. Deși 70% din unitățile de învățământ din România au fost echipate cu laboratoare moderne de informatică, aceste tehnologii nu sunt folosite şi se degradează pe zi ce trece. Explicaţiile?

Neavând şi resursa umană care să se ocupe de programe cu sprijinul calculatorului, au rămas, din păcate, în paragină. Multe dintre calculatoare nu mai pot fi folosite”, spune Magdalena Balica, director adjunct al Institutului pentru Ştiinţe ale Educaţiei.

Pot să existe şi situaţii în care acestea să existe pur şi simplu ca mobilă şi să nu aibă toate programele de care avem nevoie. Sau programele sunt învechite”, completează Viorica Ionescu, reprezentant al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ.

Degeaba ai şcoli şi calculatoare şi Internet, dacă nimeni nu le utilizează sau dacă le utilizează doar o oră pe săptămână”, e de părere Tincuţa Apăteanu, preşedinte al Asociaţiei Edusfera.

În România, în învăţământul preuniversitar, nu sunt suficienţi profesori de informatică, iar programa şcolară nu a mai fost actualizată de 11 ani. Cursurile de T.I.C., adică Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor, sunt opţionale în şcoli şi obligatorii doar în liceele de specialitate.

„În gimnaziu şi liceu se studiază componentele calculatorului şi programe clasice de programare care au fost în acest moment depăşite”, mărturiseşte Magdalena Balica.

„Chiar şi în aceste licee de matematică şi informatică programa şcolară nu este, de fapt, adaptată la ceea ce cere industria IT în acest moment”, spune Tincuţa Apăteanu.

„Ar trebui ca şi la noi în ţară copiii, elevii, să fie expuşi la partea de programare, să înţeleagă modul de lucru cu calculatorul foarte devreme. Atât copiii din şcoala primară, cât, mai ales, pregătirea din liceu”, consideră Adina Florea, decan al Facultății de Automatică şi Calculatoare.

În şcolile primare din vest se studiază programarea

În timp ce elevii români învaţă doar cum să folosească calculatorul, cu totul alta este situaţia în alte state din Europa. Unele ţări precum Estonia, Anglia şi Franţa au introdus cursuri în care copiii studiază limbajele de programare încă din clasele primare. Germania şi Finlanda se pregătesc să adopte măsuri similare. Aceste ţări au decis să îşi modifice programa şcolară după ce, în anul 2013, Comisia Europeană a semnalat că pe piaţa forţei de muncă sunt necesari încă un milion de specialişti în domeniul IT, mai ales programatori.

„Este foarte important ca ai noştri copii să aibă abilităţi digitale, pentru că vor concura pe o piaţă a muncii în care ceilalţi sunt deja mai avansaţi. La vârsta de 9-10 ani, deja au abilităţi pe care ai noşti încep să nu le mai aibă”, consideră preşedintele Asociaţiei Edusfera.

Practic, programarea o să devină un fel de alfabet, să zicem. O să fie nevoie de programare pe viitor, iar lipsa acestei competenţe o să fie destul de grav taxată, fiindcă se încearcă automatizarea tuturor lucrurilor”, spune Florentina, trainer.

„Avem ceasuri inteligente, calculatoare inteligente, în curând o să avem haine inteligente, mese inteligente. Şi, atunci, este bine ca ai noştri copii să fie deprinşi încă de mici cu modul de exploatare a tuturor acestor dispozitive”, spune decanul Facultății de Automatică şi Calculatoare.

Românii, ultimii în Europa la competenţe digitale: Procentul specialiştilor în Tehnologia Informaţiei este de 1,3%

România ocupă ultimul loc în Europa în domeniul competenţelor digitale, potrivit statisticilor UE. 40% din adulţi nu folosesc deloc calculatorul şi nici Internetul. Mai grav, avem și cel mai mic procent de specialişti în Tehnologia Informațiilor, din toate statele UE: doar 1,3%. În condiţiile în care Ministerul Educaţiei nu a găsit soluţii pentru eficientizarea studiului informaticii, unii profesori au luat atitudine. Au decis să îi înveţe pe elevi programare pe cont propriu.

Maricel Sirbu este profesor de limba franceză la şcoala Grigore Hagiu, din oraşul Târgu Bujor. În timpul liber le predă școlarilor ABC-ul programării.

„Le-am spus că meseria de programator este o meserie de viitor foarte căutată (...) este şi foarte bine plătită chiar şi în România şi în afară. (...) Şi, atunci, ei au fost foarte receptivi şi au dorit să participe la aceste cursuri”, spune Maricel Sirbu.

Profesorul le explică elevilor săi cum pot crea un peisaj de iarnă cu ajutorul formelor geometrice, prin comenzi pe calculator. Elevii îşi iau notiţe pentru a exersa acasă.

„Mie mi se pare interesant pentru că putem să facem un fulg doar cu nişte comenzi”, spune Bianca, o elevă de la şcoala din Târgu Bujor.

Profesorul de limbă franceză ţine cursuri de programare, ca voluntar, din luna decembrie 2014. De atunci şi până în prezent a avut peste 200 de cursanţi. El susţine că, pentru elevii români, lipsa acestor cursuri din programa şcolară este un mare dezavantaj.

„Pentru că acest domeniu este foarte vast, ar trebui să se înceapă cât mai devreme posibil cu cunoştinţele de bază, bineînţeles adaptat la nivelul elevului”, spune profesorul.

Industria cursurilor private în IT, în ascensiune

Însă cazul profesorului Maricel Sirbu este o excepţie. În România, în lipsa orelor de programare din şcoli, părinţii sunt nevoiţi să își înscrie copiii la cursuri private, care costă. În ultimii ani, în Bucureşti şi în marile oraşe, s-a dezvoltat o adevărată industrie de profil.

„Am început cursurile Digital Kids în februarie 2013, iar în acest moment peste 200 de copii participă în cadrul acestui proiect la cursuri de programare”, spune Tincuţa Apăteanu, preşedinte al Asociaţiei Edusfera.

Copiii, cu vârste între 8 şi 14 ani, învaţă limbaje de programare ce se predau la facultate.

Învaţă să dezvolte pagini web de exemplu, învaţă cel puţin două limbaje de programare, iar cei mai avansaţi învaţă să dezvolte aplicaţii pentru echipamente mobile”, explică Tincuţa Apăteanu.

Mara, o cursantă, învăţă despre HTML, CSS, Java Script şi lucrează în Meteor, un program prin care învaţă să facă aplicaţii.

Andreea este studentă la Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Politehnicii Bucureşti şi lucrează ca trainer. Le explică celor mici cum să îşi facă singuri aplicaţii şi jocuri pe calculator.

„La un proiect din semestrul trecut au reuşit să facă singuri un calculator. Aşa puteau să facă şi jocul spânzurătoarea sau X şi O, deci jocuri simple”, explică Andreea.

„Avem de a face cu copii digitali. Ei s-au născut cu tehnologia, s-au născut cu Internet, s-au născut cu toate aceste echipamente în jur şi este firesc, cumva, ca şi educaţia să se adapteze acestei realităţi”, mai spune Tincuţa Apăteanu.

Sute de elevi, pasionaţi de robotică

Alte organizaţii private, precum Centrul de Creaţie Tehnică pentru Tineret, au mers chiar mai departe. Copiii au ocazia, contra-cost, să îşi programeze şi să îşi construiască singuri propriii roboţi.

Am găsit un lapsus în educaţie în ceea ce priveşte robotica, programarea şi electronica şi de atunci dezvoltăm acest curs”, spune Cristiana Bogăţeanu, coordonator al Centrului de Creaţie Tehnică pentru Tineret.

Din anul 2012, de la înființare, Centrul de Creaţie pentru Tineret a avut peste 200 de cursanţi. Unul dintre ei este Ştefan, în vârstă de 14 ani. În urmă cu doi ani, şi-a programat şi construit un roboţel.

„În primele zile ale cursului am făcut programare de bază, adică cum se mişcă în faţă şi în spate, cum se pun pinii şi restul. Iar apoi am trecut la construcţia lui, am tăiat un pătrat cu latura de 20 de centimetri dintr-o bucată de plexiglas, apoi am montat restul”, spune Ştefan.

„Ideea e că eu am vrut să îl fac să ridice o tavă pe care să am o gramadă de dulciuri, să vină să mi le aducă la birou când fac lecţii. O chestie practică”, explică băiatul.

Alex, în vârstă de 12 ani, a inventat un roboţel capabil să danseze atunci când aude muzica. Spune că nu i-a fost uşor să îşi pună în practică ideea.

Mândru de invenția sa, Alex îi explică bunicului său, de profesie inginer, cum a construit-o: „Uite, bunicule, ăsta e un microfon, ăsta e un fir, ăsta e alt fir şi ăsta, ai ghicit, e încă un fir. Şi aici? Ăştia sunt nişte pini analogici”.

Bunicii şi părinţii sunt nemulţumiţi de faptul că "micii ingineri" nu au ocazia să înveţe programare şi robotică la şcoală, asa cum ar trebui. Singura opțiune rămân cursurile contra-cost.

„Este bine ca aceste domenii ale acestor activităţi să fie extinse cât mai mult în învăţământ. Copiii se formează nu numai pentru şcoală, ci pentru viaţă”, spune Gheorghe Trocan, bunicul lui Alex.

„Am propus să se facă suplimentar în cadrul şcolii şi nu se poate aşa ceva fiindcă nu permite sistemul de învăţământ de la noi. Consider că este vital pentru ei să facă aşa ceva la şcoală”, spune Iulia Bogdan, părinte al unui cursant.

Cursurile de programare din şcoli, aproape inexistente

Până când Ştefan, Alex şi ceilalţi cursanţi vor învăţa şi la şcoală programare, vor mai trece ani buni. Primele noţiuni se predau abia la liceu, în clasa a 12-a, în cadrul unui curs opţional. Însă şi acest curs ar putea fi desfiinţat de Ministerul Educaţiei, după cum susțin profesorii.

Auzim şi noi nişte zvonuri care ne cam alarmează, că ar fi posibil să se desfiinţeze profilul informatică, obiectul informatică, şi în locul acestui obiect să se creeze un nou obiect numit Ştiinţe sau ceva de genul ăsta. Amestecată, fizica, matematica, informatica”, spune Dan Pracsiu, profesor şi antrenor al Lotului naţional de informatică.

Reprezentanţii Institutului pentru Ştiinţe ale Educaţiei, instituţia din cadrul Ministerului care coordonează revizuirea programelor şcolare, admit că iau în calcul să comaseze cursul de Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor cu alte discipline.

Nu este neaparat un lucru rău că ne gândim ca T.I.C.-ul ar putea fi utilizat la diferite discipline, ci mai degrabă trebuie să ne gândim dacă avem capacitatea să facem asta”, spune Magdalena Balica, director adjunct al Institutului pentru Ştiinţe ale Educaţiei.

În ciuda dificultăţilor şi a piedicilor din sistemul educaţional, liceenii români reuşesc însă să obţină performanţe deosebite la olimpiadele naţionale şi internaţionale.

Dan Pracsiu este profesor la liceul Ştefan Procopiu din Vaslui şi antrenor al Lotului naţional de informatică. „Mă ocup de informatică de 20 de ani şi, în ultimii 15 ani, am avut în fiecare an – cred - elevi calificaţi la olimpiadele naţionale de informatică. Am obţinut de multe ori premii acolo şi medalii şi mă mândresc cu asta”, spune Dan Pracsiu.

Profesorul se declară nemulţumit de programa şcolară. În opinia sa, aceasta nu încurajează performanţa.

Numărul de ore de informatică s-a redus. De exemplu, profilul matematică-informatică neintensiv are o singură oră pe săptămână de programare. Şi la Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţiilor numărul de ore s-a redus”, mai spune el.

Absolvenţii de liceu preferă să înveţe programare pe cont propriu

În anul 2004, Gabriel Cliseru a terminat un liceu din București cu specializarea matematică-informatică. Nemulţumit de nivelul scăzut al cursurilor din liceu, a ales să devină autodidact.

„Gândul meu cel mare era să fac un joc. Nu au ştiut să îmi explice cum pot să fac. I-am întrebat cum se întâmplă comunicarea între două calculatoare. Nu au putut să îmi povestească”, spune el.

Gabi a hotărât să nu urmeze cursurile unei facultăţi de informatică. Și a decis să înveţe programare chiar la el acasă. Timp de şase ani a studiat cursuri disponibile pe Internet.

„Necesită doar timp şi voinţă. Cu cât e mai multă voinţă şi mai multă implicare, o să iasă mai bine. Altfel reuşeşti să fii doar un programator mediocru sau slab care, ok, se duce undeva, ia nişte bani, dar nu face nimic să schimbe lumea în vreun fel”, mai spune tânărul.

În prezent, Gabi este şef de echipă la o firmă de software şi coordonează doi testeri, adică specialişti care verifică aplicaţiile realizate de programatori. În opinia sa, cheia succesului o constituie ambiţia de a te perfecționa, în fiecare zi.

Competiţia rămâne dură şi la facultăţile de calculatoare

Românii devin programatori nu doar datorită pregătirii individuale, ci şi ca urmare a cunoştinţelor dobândite în timpul facultăţii. Una dintre cele mai căutate instituții de învățământ superior este Facultatea de Automatică şi Calculatoare din cadrul Politehnicii Bucureşti.

„La nivel de facultate avem în jur de 700 de locuri la programul de licenţă la intrare, la admitere. Şi pentru că avem un învăţământ foarte serios şi foarte riguros, nu toţi cei 700 reuşesc să ajungă ingineri. În general este vorba de o cifră între 550 şi 570 de absolvenţi”, spune Adina Florea, decan al Facultății de Automatică şi Calculatoare.

Adina Florea susţine că o mare problemă o constituie faptul că "bobocii" vin nepregătiţi din liceu.

„Cei care vin de la liceele specializate pe informatică au nişte cunoştinţe, spre deosebire de ceilalţi, care nu sunt la fel de bine pregătiţi. Şi, atunci, pentru noi este o provocare, de exemplu, în anul întâi să reuşim să îi aducem pe toţi la acelaşi nivel”, spune Adina Florea.

Cererea de programatori, mai mare decât oferta

Cum, în România, cererea de programatori este mai mare decât oferta, viitorul studenților este asigurat. Își găsesc ușor un serviciu bine plătit chiar și cei cu rezultate mediocre la învățătură. Pentru absolvenți, intrarea în învățământ este oricum ultima opțiune din cauza salariilor chiar și de zece ori mai mici decât în industria IT. Din acest motiv, numărul de profesori de informatică din școli și licee este redus.

„Ca începător, poţi să câştigi lejer peste 1.000 de euro. Maxim nu aş putea să spun, însă nu cred că acest salariu va fi vreodată un motiv de plângere pentru unul dintre colegii mei”, spune Emanuela, studentă la master.

Reprezentanţii industriei IT susţin însă că structura cursurilor din universităţi ar trebui îmbunătăţită. În opinia lor, actualul sistem de învăţământ produce un număr mare de programatori de nivel mediu şi foarte puţine „vârfuri”.

Dacă undergrad-ul, deci primii patru ani (de facultate, n.r.), ar fi un pic mai puţin bogaţi în materii, am putea să avem un nivel mediu mai crescut”, spune Andrei Pitiş, preşedinte al Asociației Naționale a Industriei Software.

În replică, reprezentaţii Facultăţii de Automatică şi Calculatoare susţin însă că interesul companiilor pentru a angaja studenţi este atât de ridicat încât, în mod paradoxal, a devenit o problemă. Profesorii se plâng că, din cauza serviciului, tinerii nu mai au timp să vină la cursuri.

Industria trebuie să înţeleagă că a angaja un student full-time când este, de exemplu, în anul terminal, nu este nici în avantajul studentului, nici în avantajul companiei”, susţine decanul Facultății de Automatică şi Calculatoare.

Studenţii se perfecţionează şi în afara şcolii

Mulţi studenţi vor însă să înveţe mai mult decât li se predă la facultate, pentru a obţine posturi cheie în companiile de top. În anul 2009, s-a înfiinţat ROSEdu, o asociaţie care organizează cursuri de programare şi de Open Source. Iniţiatorul proiectului este asistentul universitar Laura Vasilescu.

„Open Source înseamnă software pus cu sursele deschise pe Internet. Oricine poate să le vadă, să le citească, să le înţeleagă şi să înveţe lucruri din ele şi apoi pot să aducă contribuţii noi”, spune Laura Vasilescu, coordonator al Asociației Rosedu.

În fiecare weekend, zeci de studenţi se întâlnesc, în facultate, pentru a învăţa, unul de la altul, cum să aducă îmbunătăţiri aplicaţiilor şi pentru a afla care sunt ultimele noutăţi în domeniul limbajelor de programare.

Cursurile sunt gratuite, însă selecţia participanţilor este riguroasă.

Au fost undeva la peste 120 de aplicanţi care au aplicat online şi au trebuit să rezolve o problemă. Apoi, pe baza aplicaţiei lor, am acceptat 60 de studenţi care au venit în Politehnică şi cărora le-am luat interviuri. La sfârşit au rămas 20”, explică Alex, trainer în cadrul programului.

Unii cursanţi au intrat deja în vizorul companiilor de top precum Google. Călin a obţinut o bursă de 5.000 de dolari pentru contribuţia sa în domeniul Open Source, în cadrul unei şcoli de vară organizată de gigantul american.

„Participarea mea la Google Summer of Code m-a ajutat foarte mult pentru că deschide foarte multe uşi. Industria, în general, vede foarte bine contribuțiile Open Source”, spune Călin.

Cercetătorii vor să revoluţioneze mediul virtual cu aplicaţii inedite

Alţi studenţi aleg însă ca, după terminarea studiilor, să nu intre în industria IT, ci să lucreze în cercetare, în laboratoarele facultăţii. Iar rezultatele lor sunt uimitoare. Ciprian Dobre este absolvent al Facultăţii de Automatică şi Calculatoare și, în prezent, deține titlul de conferențiar. În Laboratorul de Sisteme Distribuite a realizat un software intitulat „Monalisa”, care asigură conexiunea între miile de staţii implicate în proiectele CERN. CERN este Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară care a realizat celebrul accelerator de particule „Large Hadron Collider” cu scopul de a elucida originea universului.

Sunt monitorizate în permanenţă staţiile de lucru, calculatoarele care participă în cadrul experiementului de la C.E.R.N. Adică staţii de lucru care primesc evenimente de la C.E.R.N, le procesează şi produc înapoi rezultate. S-ar putea ca, din aceste staţii de lucru, să rezulte de exemplu următorul premiu Nobel”, spune Ciprian Dobre, conferenţiar al Facultății de Automatică și Calculatoare.

„Sistemul acesta niciodată nu a dat greş, nu a murit niciodată, deci practic stă în picioare de peste 10 ani de zile fără probleme”, mai spune Ciprian Dobre.

În laboratorul vecin de Grafică şi Realitate Virtuală, alţi cercetători dezvoltă software-uri ce pot fi folosite în domeniul medical.

În medicină, cred că în ultimii 20 de ani 75% din progresele majore sunt legate de tehnologie şi o bună parte din acestea sunt legate de informatică”, afirmă Alin Munteanu, profesor al Facultății de Automatică și Calculatoare.

Unul dintre proiectele în lucru este o aplicaţie folosită pentru realizarea protezelor în zona şoldului. Programul alcătuieşte un model 3D al protezelor pe baza imaginilor 2D primite de la computerul tomograf, numit C.T.

„De exemplu, un C.T. conţine un set de imagini de aproape chiar şi de 2.000 de imagini de secţiuni prin corp, pe care medicul trebuie să le analizeze. Dacă mediul face lucrul acesta manual, atunci i-ar lua foarte mult”, spune Anca Morar, lector al Facultății de Automatică și Calculatoare.

Aplicația, spun cercetătorii, elimină riscurile ca protezele să nu corespundă cu nevoile pacienților. Și asta nu este tot.

Alţi cercetători din cadrul Laboratorului de Rețele Sociale se pregătesc și ei să revoluționeze mediul virtual cu aplicații complementare sau concurente pentru Facebook, Twitter și Google. Ştefan este doctorand și lucrează la un software care îşi propune să devină o alternativă la gigantul Google. Spre deosebire de celebrul motor de căutare pe Internet, programul său oferă un răspuns direct la orice întrebare.

„Dacă întrebăm sistemul, la întrebarea „În ce filme a jucat Robert de Niro şi Al Pacino?” ne dă chiar lista de filme, avem răspunsul direct. Google în schimb, întoarce o pagină în care putem găsi câteva filme, sunt trei, dar nu sunt toate oricum. Şi, oricum, ar trebui să căutăm aceste filme în text, nu le avem direct”, spune Ştefan.

Colegii săi, Larise şi Traian pregătesc o aplicaţie care stochează şi interpretează tot ce se discută în spațiul public pe reţele sociale, precum Facebook şi Twitter. Programul îl poate identifica pe acel utilizator care a influențat cel mai mult o conservație online.

Ce se discută, cum se discută, care este atitudinea membrilor faţă de ceea ce se discută şi, la final, cum se poate modifica practic o discuţie faţă de atitudinea unui membru sau nu. În termenii noştri, s-ar numi opinion mining, adică analiza sentimentelor”, explică Larise.

Aplicația, momentan la stadiul pilot, îşi propune să devină un instrument eficient pentru firmele de marketing, pentru institutele de sondare a opiniei publice, dar şi în domeniul securităţii, pentru combaterea terorismului. Coordonatorul acestui proiect este profesorul Ştefan Trăuşan.

În Statele Unite, după evenimentele acelea din septembrie, ştiţi, au fost foarte mult dezvoltate instrumentele astea de analiză a limbajului. Să vezi, într-o succesiune de discuţii, dacă discuţia este despre ceva terorism sau nu, dacă ăia vorbesc să pună o bombă sau vorbesc despre un meci de fotbal”, spune Ştefan Trăuşan, profesor al Facultății de Automatică și Calculatoare.

Pentru a-și păstra specialiștii, conducerea Facultății de Automatică și Calculatoare a decis construirea unui Centru de cercetare, în valoare de 10 milioane de euro, chiar în campus. Investiţia, finanţată cu fonduri europene, reprezintă un record pentru învăţământul românesc.

„Acest centru va avea un număr de 28 de laboratoare de cercetare dedicate aplicării tehnologiei informaţiei în sănătate, în probleme de mediu, în industrie şi roboţi, de exemplu, şi multe alte laboratoare şi va crea locuri de muncă pentru tineri”, spune decanul Facultății de Automatică şi Calculatoare.

Noul trend, pensionarii digitali

Însă realizările deosebite ale studenţilor şi cadrelor didactice din universităţi sunt excepţii. Doar 20% din români dețin competențe digitale de bază, conform rapoartelor Comisiei Europene. Nevoia de specialiști este atât de mare încât până și unii pensionari s-au hotărât să devină programatori. Un exemplu în acest sens este Dumitru Zăgan, în vârstă de 66 de ani.

„În 2014, am urmat un curs intensiv de C++ timp de trei luni, pentru că era un fel de provocare. O frustrare în viaţa mea de inginer, că n-am scris niciodată programe”, spune Dumitru Zăgan.

El s-a pensionat în urmă cu doi ani. Nemulţumit de pensia mică și cu mult timp liber la dispoziție, acesta a decis să înceapă o afacere în domeniul electronicii. Fostul inginer spune că a vrut să înveţe programare pentru a-şi uşura munca cu echipamentele. Cu doar câteva comenzi pe calculator evită astfel să mai meșterească manual circuitele.

În timp ce pensionarii se pun la punct cu ultimele noutăți în domeniul programării, elevii continuă să piardă timpul la orele de Tehnologia Informației și Comunicațiilor. Reprezentaţii societăţii civile consideră că Ministerul Educaţiei trebuie să ia măsuri urgente pentru a reforma, din temelii, învăţământul în domeniul informaticii.

Nu trebuie să fii un geniu sau specialist ca să îţi dai seama că va fi nevoie în continuare de specialişti IT. Să se uite un pic la recomandările Comsiei Europene şi să gândească măcar o strategie pe următorii trei, patru, cinci ani, în aşa fel încât să transmită acolo mesajul: Ok, suntem în 2015, vă promitem că în 2017 toţi copiii din România vor avea oportunitatea să înveţe programare la şcoală”, spune preşedintele Asociaţiei Edusfera.

În replică, Ministerul Educaţiei susţine însă că situaţia se va îmbunătăţi. Instituţia a propus pentru dezbatere publică Strategia pentru Educaţie şi Formare Profesională pentru perioada 2014-2020. Documentul face referire la dezvoltarea competenţelor digitale, cu ajutorul fondurilor europene.

România are o mare şansă pentru că tocmai se lansează noile programe din Fondul Social European pentru 2014-2020 unde, cu siguranţă, putem finanţa programe interesante de dotare a şcolilor, de conectare la Internet, dar şi de dezvoltare a competenţelor cadrelor didactice”, spune Magdalena Balica, director adjunct al Institutului pentru Ştiinţe ale Educaţiei.

Pentru moment, România are destui elevi și cercetători capabili de perfomanţă, dar sistemul educațional le pune piedici, în loc să îi ajute. Nu întâmplător ţara noastră ocupă ultimul loc în Europa, la competențe digitale, deși avem în școli peste 180.000 de computere care zac de pomană.

Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News

Partenerii noștri