Sari la conținut

24 de minute | Gabriela Alexandrescu, președintele Salvați Copiii: România alocă 3,7% din PIB educației. State apropiate nouă ca dezvoltare alocă în jur de 7%


Claudiu Pândaru: Discutăm despre o problemă care revine pe tapet din când în când. Dar nu e o preocupare continuă a agendei presei mainstream. Situația copiilor din Români, a feluluio în care statul îi ocrotește. Organizația pe care o conduceți a lansat recent un raport privind analiza bugetului alocat copiilor.

Gabriela Alexandrescu: Salvați Copiii a dorit să vadă ce bani alocă România copiilor în trei direcții: educație, sănătate, protecție socială. Am lucrat cu oameni din ministere, dar foarte puțini știu mai departe de cifre. Cifrele nu sunt întotdeauna corelate cu politica socială sau educațională. Fiecare își vede bucățica lui, dar nu și imaginea de ansamblu. Pentru bugetele locale transparența e foarte mică.

Ar trebui discutat cu ministere cum se defalcă aceste bugete. Ai senzația că este un copy paste în fiecare an, neacoperind nevoile reale. Cred că oamenii gândesc doar financiar-contabil, nu gândesc având în vedere nevoile copiilor.  

De multe ori, alocarea bugetară depinde de bugetul centralizat. Cam 80% din acoperire nevoilor de sănătate, de educație vin de la bugetul de stat. Nu de la bugetul local. De multe ori, asigurarea nevoilor depinde de bunăvoința autorităților. Nu se face o analiză, nu se repartizează banii în raport cu nevoile copiilor. 

Un astfel de exercițiu nu ar trebui făcut în primul rând de statul român?

Desigur. Ca să îți canalizezi bine politicile. 

Execuția bugetară e o nebuloasă... Mă refer la achiziții, la fel în care se stabilesc prioritățile.

Am observat o fluctuație fantastică, nu există o predictibilitate. Nu știm de ce bugetul educației nu crește, că vorbim de accesul la educație. Vorbim de multe carențe pe care sistemul trebuie să le rezolve, dar sunt puțini bani alocați. 

Sunt diferențe majore de alocare a banilor între județe, între mediul urban și cel rural. 

Da. Una din propunerile noastre a fost să se revizuiască costul standard per elev. Nu este posibil să aloci mai puțini bani într-un județ deja sărac decât în București. Ar trebui revizuit acest cost încât să existe un acces la educație egal pentru toți elevii.  

România are cel mai mare grad de copii care trăiesc în risc de sărăcie. Rezultatele la testele naționale sunt extrem de slabe. Rata abandonului școlar este una dintre cele mai mari din Europa, suntem pe locul 26 din 28, cu o rată de 18%. 

Ca bugetare a educației, România se mai află pe ultimele locuri din Europa?

Da. Aveam, ultima dată, 3,7% din PIB, iar media europeană era de 5,5%. Dar state apropiate nouă ca dezvoltare, Portugalia, Cipru, alocau în jur de 7%. State care au probleme de sărăcie investesc mai mult în educație, pentru a preveni. 

Este important să se investească în resursa umană. Altfel, vom fi o societate care nu va avea o forță de muncă. 

Un alt capitol din studiu se referă la sănătate. Erau 740 de medici școlari angajați la numărul de 2,012 milioane de copii. Poate un medic să aibă grijă de atâția copii câți îi sunt în grijă?

Nu. O recomandare a noastră a fost creșterea numărului de cabinete medicale și stomatologice din școli. Ele fiind în școli, ar putea fi mult mai eficiente în diagnosticarea și tratarea afecțiunilor. Cabinetele din școli au și rolul de informare.

Această investiție ar putea evita costuri suplimentare. Dacă diagnostichezi la timp o boală, eviți cheltuieli ulterioare pentru tratament. 

Da. Noi vom continua să prezentăm concluziile studiului către toți responsabilii din ministere și primului ministru. Azi am trimis studiul însoțit de câte o scrisoare către noul Cabinet. A fost greu pentru noi să facem acest studiu și ar fi păcat să se piardă și să nu bebeficieze copiii de rezultatele acestui studiu. 

Ce alte recomandări ați face autorităților? 

Ar fi multe legate de alocări financiare, dar ar trebui dezvoltate și niște sisteme informatice transparente. Ar trebui ca informarea legată de bani să nu se facă doar de dragul transparenței, ci și foarte detaliată. Și oricine să aibă acces la aceste informații. 

La nivel local nu se stabilesc niște priorități. Nu se discută cu părinții, cu profesorii. Credem că ar trebui la nivel local un exercițiu public, oamenii să fie consultați. La noi este o lipsă de transparență cronică. 

Trebuie investit în îmbunătățirea managementului finaciar, de la nivel local până sus. Să își instruiască oamenii, în așa fel încât ei să vadă mai mult decât niște cifre. Să gândească mai larg decât într-o structură financiar-contabilă. 

În raport includeți și anumite citate din discuțiile pe care le-ați avut cu reprezentanți ai statului, dar fără să dați nume. E o modalitate prin care oferiți o imagine a pregătirii celor din sistem. S-ar putea ca banii să fie puțini, dar aveți certitudinea că ei sunt folosiți eficient?

E greu să faci o analiză a eficienței cheltuirii banilor. Bugetele trebuie construite mai bine. Iar o transparență mai mare ar putea avea rezultate în sensul folosirii mai eficiente a banilor. 

Vorbeați despre Salvați Copiii și cum vă faceți dvs. bugetul. Un studiu costă, la fel și evenimentele dvs. Mai sunt românii dispuși să sprijine societatea civilă care ajută copiii? 

Salvați Copiii își stabilește bugetul prin aplicarea la diferite fonduri. Fondurile europene nu au mai fost deschise pentru noi de doi ani. Aplicăm la fundații, companii. Folosim și 2% din impozitul pe venit, 20% din impozitul pe profit. Nu este ușor. Nici după 25 de ani nu e ușor să faci astfel de acțiuni. Dar credem că Salvați Copiii și-a câștigat un renume și niște parteneri buni. 

Relația cu autoritățile. Vi se deschide ușa în momentul în care bateți?

Trebuie să trimiți scrisoare oficială, să stabilești întâlniri. Nu e simplu. E o adevărată procedură. Mai ales când e vorba de bani. Relația cu autoritățile depinde de oameni, de fapt. Schimbările dese de la nivelul ministerelor au dus la un scurtcircuit la un moment dat. La noi sunt multe decizii pe care le ia ministrul. Din păcate, nu toți funcționarii publici sunt dispuși să facă lucrurile diferit. Dacă ia mereu deciziile ministrul, lucrurile se întrerup mereu. S-a și politizat foarte mult. Și la nivel de școli. Directori de școli puși pe criterii politice. Politizarea este un factor nociv. Să conduci o școală, un spital, e o chestiune de specializare, nu de politică.

Avem un nou premier. Vorbea despre cât de greu este să aducă oameni profesioniști în guvern sau în aparatul administrației de stat. De ce îi este greu unui profesionist să accepte să intre în structuri de stat?

Domnului Cioloș îi este greu și pentru că are un mandat limitat. Puțini oameni își lasă jobul pentru un mandat de un an. Faptul că poate că nu poți să faci ceea ce știi tu că trebuie făcut și că trebuie să faci altceva, impus. Cred că pentru cei care sunt obișnuiți să facă, mersul într-o structură în care mai mult se vorbește decât se face cred că este un obstracol. 


Salvaţi Copiii România este o organizaţie neguvernamentală, de utilitate publică, non-profit care, din 1990 militează activ pentru drepturile și protecția copilului în România.

În cei 25 de ani de activitate în România, Salvați Copiii a inclus în programele sale 1.150.000 de copii. În prezent, organizaţia desfăşoară programe în 39 de localităţi, are filiale în 12 judeţe şi în Bucureşti, peste 6.000 de membri şi mai mult de 1.800 de voluntari, în majoritate tineri.