Sari la conținut

24 de minute | Miroslav Tașcu Stavre: Fără societatea civilă am fi putut să îi avem președinți pe Vadim Tudor, pe Adrian Năstase, pe Victor Ponta 


Florin Negruțiu: Ați văzut discursullui Klaus Iohannis din Parlament. Spune că speră să fie anul schimbării. Este o declarație optimistă?

Miroslav Tașcu Stavre: Este o declarație optimistă. Schimbarea clasei politice este un proces de durată. 

Dar ceva s-a schimbat anul ăsta. S-a schimbat modul în care se face politică sau este doar o dorință de schimbare?

Este doar o dorință. Președintele nu a reușit să fie cel care a provocat o schimbare mai de profunzime. Până la urmă, în afară de funcția de președinte, nu avem schimbări foarte mari la nivel de decizie de tip Parlament sau la nivel local. Schimbările acestea o să le avem odată cu alegerile, în cursul anului viitor. Vom avea în primăvară alegeri locale și în toamnă alegeri locale. Parlamentul, așa cum e el azi, arată așa din 2012. Structura lui este neschimbată. 

S-a mai schimbat ceva, deși nu e meritul președintelui, deși își dorea un alt guvern.

A mai apărut un actor pe scena politică, societatea civilă. Unde a dispărut această societate civilă după terminarea protestelor de stradă?

Societatea civilă a fost prezentă. Oamenii au început să își apere drepturile. Din păcate, dialogul normal între societatea civilă - formală sau informală - nu s-a produs până acum.

Societatea civilă conștientizează puterea pe care o are. Gândiți-vă cum ar fi arătat România fără societatea civilă. Am fi putut să îi avem președinți pe Vadim Tudor, pe Adrian Năstase, pe Victor Ponta. 

Cred că președintele, dar nu numai el, ar putea fi folosit. Dar, din păcate, nu a fost utilizat suficient. 

Credeți că societatea civilă ar trebui să intre în politică sau poate face politică din afara ei?

Toate deciziile cu caracter non individual înseamnă politică. Noi facem politică în fiecare zi. Atunci când alegem șeful de scară sau de bloc, când luăm decizii care nu ne privesc numai pe noi. E adevărat că lumea are o percepție greșită despre cum se face politică, și anume: partide. 

Dacă nu te organizezi tu, o să o facă alții, și anume cei care fac acum politică. 

Plusuri și minusuri în primul an de mandat al lui Klaus Iohannis?

Aș remarca promisiunea de la începutul mandatului, că politica la nivelul aparatului prezidențial va fi altfel. Veneam după un președinte jucător sau care era de multe ori în afara reguilor jocului. Klaus Iohannis are o altă tipologie. În privința asta, și-a îndeplinit promisiunea.

Pe de altă parte, multă lume s-a simțit trădată, pentru că aștepta mai mult. Persoana cu cea mai mare legitimitate, președintele, nu are pârghii instituționale ca să facă mai mult. Bine, ar fi putut să convoace o ședință de Guvern, dar nu a făcut-o. 

Lumea i-a reproșat că vorbește puțin, că are reacții întârziate... 

Având în vedere că are și legitimitate și că are rolul de mediator, ar fi putut să joace rolul ăsta mai bine. Luna de miere a oricăror aleși locali se termină după 36 de luni de mandat. Cred că în acea perioadă ar fi avut mai multă putere. 

Cu toate că a vorbit foarte puțin, Klaus Iohannis pare să fi avut un an foarte bun. Are guvernul său, domnul Cioloș cum vi se pare?

A fost mai degrabă o întâmplare căderea Guvernului Ponta. 

A folosit o oportunitate pentru a-l numi pe favoritul său în funcția de premier. Revenind la domnul Cioloș. A avut un start ezitant, după care pare că vrea să împace pe toată lumea... 

Este într-o poziție ingrată. Nu cred neapărat în guvernele tehnocrate. Pentru că politica, bugetul, se fac într-un dialog instituțional. Domnia sa nu are niciun sprijin politic. Într-un an de zile nu poate să facă mare lucru. O gestionare până la alegeri și după niște criterii în care implicarea politică să fie mai degrabă diminuată. 

Are o experiență europeană pe care sper să o fructifice și să se uite Guvernul spre Uniunea Europeană. pare că nu vrea să supere pe nimeni. Face un balet între diverse instituții. 

Nu cred că lucrurile pot fi altfel alegând un nou președinte și cu un guvern tehnocrat, care are un mandat limitat. 

Orice cetățean al României ar dori să aibă măcar o autostradă construită. E un semn de impotență pentru orice guvern... 

E adevărat, dar e o rușine și că 40% din populația României trăiește la limita sărăciei. 

Victor Ponta părea etern la începutul anului?

Domnia sa nu mai beneficia de încredere după alegeri. Un prim pas a fost cu pregătirea alegerilor interne din PSD. Colegii de partid au cerut alegeri. A mai fost un moment pe la mijlocul anului, când a fost trimis în judecată. Ultima poziție de care se mai agăța era poziția de premier. Dacă nu am fi avut incidentul de la Colectiv, Victor Ponta ar mai fi putut avea poziția de premier, dar pentru că nimeni nu se îngrămădea să facă un nou guvern.

Cred că chestiunea care a umplut paharul a fost cererea celor din stradă legată de demisia domnului Oprea. 

Liviu Dragnea unde poate ajunge în politică? Are o condamnare în dosarul Referendumului. 

Nu doar Dragnea, dar toate partidele mari vor avea un viitor dacă la alegeri nu vom avea o schimbare majoră. 

Președintele Traian Băsescu, la un an după terminarea mandatului. Cum vi se pare? Unii spun că i-a luat locul lui Corneliu Vadim Tudor pe scena publică...  

Se apropie, aceasta este și impresia mea. Am văzut multe declarații politice, nu știu de ce le face uneori. Poate încearcă să câștige capital electoral. E păcat că un președinte care a adus foarte multe lucruri bune, mai ales în primul mandat, ajunge... Toate chestiunile legate de problema migranților și de politica externă pe mine m-au dezamăgit. 


Primul an de mandat al preşedintelui Klaus Iohannis seamănă destul de mult cu cel al predecesorului său, Traian Băsescu. Cel puţin din punct de vedere al decretelor emise de la Palatul Cotroceni şi care vizează activitatea magistraţilor. 

Pe plan extern, şeful statului a făcut mai multe vizite de stat strategice. A discutat cu toţi oficialii de la Bruxelles, a mers la Paris şi Berlin, unde a militat pentru aderarea României la spaţiul Schengen. Speranţa sa era aderarea, cu graniţele aeriene şi maritime, încă de anul acesta. Francezii ne-au promis sprijin necondiţionat. Angela Merkel a fost ceva mai rezervată. Până la urmă, România nu a înregistrat mari progrese în această zonă.

Şeful statului a vizitat şi Polonia, ca să discute despre întărirea flancului estic în faţa conflictelor dintre Rusia şi Ucraina.

Cea mai lungă vizită a fost la lucrările ONU de la New York, unde s-a văzut cu vicepreşedintele SUA, Joe Biden. Nu a avut însă o întrevedere cu Barack Obama. Cei doi s-au văzut doar la recepţia oferită de preşedintele Statelor Unite.

Vizita în Statele Unite s-a încheiat totuşi cu un rezultat concret pentru România: un ambasador la Bucureşti. Vizita în Polonia s-a soldat şi ea cu un rezultat palpabil. România a organizat, câteva luni mai târziu, un summit regional NATO, la care au participat statele din Europa Centrală şi de Est.

Citiți și Declarațiile lui Klaus Iohannis la un an de mandat.