Sari la conținut

24 de minute | Scriitorul Filip Florian: Biserica Ortodoxă, cea mai performantă regie autonomă a statului 

Florin Negruțiu: În 2015 vă regăsim în Piața Universității, la protestul Colectiv, la fel ca în urmă cu 25 de ani. De ce?

Filip Florian: Lucrurile astea nu mai au legătură cu vechea mea meserie de jurnalist. E vorba de ce simt. Și, în ultima vreme, în România simți că nu mai reziști. Răul atinge cote de pericol. Protestul e calea prin care îți faci ție un bine.

Răul unde este localizat? Este politic?

Este politic nu numai pentru că se tolerează funcționarea mai mult decât defectuoasă a acestor instituții, așa e dorită funcționarea lor. Partidele își pun pretutindeni oamenii lor, rând pe rând. Cetățeanul e un soi de frunză purtată de vânt și ajungi la un moment dat la starea de neputință absolută. Nu mai reziști la ciubucăreala de peste tot, la nepasarea de peste tot. O vezi în toate instituțiile statului.

Nu acuz un partid. Toate sunt în aceeași logică, din păcate. Dacă ai de-a face minimal cu o chestiune privată - cabinet stomatologic, magazin -, deja e altceva. Nu pricep de ce un stat nu e capabil, de un sfert de secol, ca niște lucruri simple să le facă să funcționeze decent.

Marți am fost fericit văzând ce oameni sunt în Piața Universității. Simțeai fizic o solidaritate și o plăcere că aparții grupului lor.

Ce oameni erau?

Din discuțiile pe care le purtau. Pe chipuri se pot citi foarte multe. Sunt oameni cu decență, cinste, mare disponibilitate de a-și face bine treaba lor, educație - era un miting al unor oameni educați. Era evidentă starea lor de „prea mult”. 

În noiembrie anul trecut, un milion de oameni au ieșit la vot. Au ieșit acum, la un an distanță, câteva zeci de mii. Unde sunt acești oameni? De ce nu pun presiune? 

Sistemul politic e atât de corupt, de indolent, de sfidător față de oamenii obișnuiți încât aceștia au preluat un refuz de a se băga în lumea lor, a politicienilor. S-a creat o silă de a fi cu acești indivizi în aceeași barcă. 

Acelei categorii de oameni pe care o aplaud din adâncul sufletului meu i s-au închis de mult ușile în nas. Niciunul nu se va mânji să intre în politică alături de Blaga, Dragnea, Ponta.

Acest an e o mare șansă pentru noi. E decisiv pentru apariția unei a treia forțe, care să nu aibă legătură cu PNL și PSD.

Minunat ar fi să o facă din oamenii de marți, însă nu cred. E prea mare sila față de mediul politic românesc pentru a accepta să se vâre în politică. Sunt oameni care și-au văzut de propriul lor drum, afaceri, cabinet de consultanță, arhitecț... Nu cred că vor face pasul spre politică.

Eu nu am disponibilitatea de a mă băga în așa ceva. 

Puteți fi civic. De ce credeți că scriitorii preferă să îi lase pe alții în față? Sunt puțini cei din literatură care au coborât în piață.

Să zicem că la mine era un caz particular. Lucrasem în gazetăria politică. Eram prea plin, divorțasem de gazetăria politică. 

În anii 90 ați susținut fenomenul Piața Universității. Cum s-a schimbat piața în 26 de ani?

Senzația mea e că ele sunt - în măsura în care luăm în calcul seara de marți -, lumea aceea are fix același tip de conștiință a societății. Profund onestă, competentă în multe domenii, niște oameni „jos pălăria”. 

S-a degradat Piața Universității de la o zi la alta acum?

Da. Apare acea curiozitate, apar tot felul de grupuri, puști, oameni care nu au cu ce să își ocupe timpul. Pentru cei care au fost marți și au venit, apoi, din ce în ce mai puțin, apare și o dezamăgire. 

Este o revoluție urbană? Se poate face același lucru și la Sinaia, de exemplu?

Este o revoluție clar urbană. Chiar săptămâna asta am vorbit cu niște prieteni din Sinaia și amândoi erau la un nivel de civism și implicare totale. Nicio vagă adiere de aer provincial. 

În primul roman al dvs. apare un călugăr, un marginal al ortodoxiei. În realitate, Biserica cântă cam la aceeași voce. Protestul acestor tineri este contra stilului de comunicare al BOR și al Patriarhului Daniel.

Biserica Ortodoxă s-a transformat, de când acest om - Patriarhul Daniel - este la conducerea ei, în cea mai performantă regie autonomă a statului. Este singura regie în care statul bagă bani și care funcționează perfect. Prefericitul Daniel este un mare om de afaceri. Problema este unde s-a dus religia. 

Sunteți ateu?

Nu sunt ateu. Sunt creștin ortodox. Nu sunt foarte bisericos, e adevărat. Dar vorbesc cu dragoste de dumnezeu. 

Ce ați aștepta să se schimbe la mesajul Bisericii față de comunitatea ortodoxă?

Exemplele lor medievale nu mai au cum să funcționeze astăzi. Cred că prezența cardinalului Ioan Robu la Colectiv a provocat isterie în Dealul Mitropoliei. Li s-a luat caimacul pe care ei înșiși au refuzat să îl atingă. O biserică nu poate, în zilele noastre, să stea departe de oameni. 

După ce ați decis să vă lăsați de presă pentru literatură ați decis să nu vă mai uitați la TV. Se poate trăi așa?

Se poate trăi. Am avut nevoie să mă curăț. 

În roman sunteți un miniaturist al limbajului. În presă, față de acum 20 și ceva de ani, s-a schimbat stilul de a scrie?

S-a schimbat mult și în rău. Stilistic, nivelul a scăzut alarmant. Orice nimic trebuie prezentat ca un început sau sfârșit al lumii, problemele cu limba română sunt grave. Astăzi sunt tabere și rareori minți limpezi, lucide.

Aveți o poveste cu Ioan Slavici, bunicul bunicului dvs.

Astăzi, când știm că diverși condamnați ies mai repede din pușcărie dacă scriu cărți. Slavici, în momentul de după Primul Război Mondial, a făcut cerere scrisă la directorul închisorii să mai stea o lună în închisoare ca să poate să termine o nuvelă. Considera că, dacă se mută, nu va mai putea să o termine. A făcut suplimentar o lună de închisoare ca să își termine nuvela. 

Dacă cineva v-ar oferi o sumă colosală de bani ca să scrieți o carte, ce i-ați răspunde?

Nu. Categoric, nu! Nu trăiesc bine, trăiesc decent. Mai sunt alunecări către sărăcie, dar nu e dramatic. Sunt fericit să pot să trăiesc doar din scris. E prețul libertății mele de a nu avea șefi, de a avea mintea liberă. 

Nu ați fost afiliat niciunui grup literar. Credeți în solitudinea scrisului. Care credeți că e cel mai mare scriitor român în viață?

Ține și de gusturi. Doi domni care merită mai mult decât plecăciuni sunt Radu Cosașu și Ștefan Agopian.