Sari la conținut

Ce soluții avem la dispoziție pentru a evita risipa de alimente

Cândva am fost grânarul Europei şi astăzi importăm alimente în valoare de miliarde de euro.

Marius Nicola, proprietar magazin alimentar: Aprovizionarea, în proporţie de 90%, se face zilnic, în special la produsele uşor perisabile. Am avut în aceşti ani îndrăzneala de a cumpăra tot timpul produse mai multe decât se vând pentru ca clientul să aibă posibilitatea să îşi aleagă din gama largă care există pe piaţă.

Rafturile marilor magazine stau mărturie: sunt ticsite cu produse din toate colţurile lumii.

Prof. acad. dr. Constantin Ionescu-Târgovişte, Directorul Institutului de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „Nicolae Paulescu”: Societatea modernă e bazată pe profit. E ca şi cum te-ai urca pe o bicicletă. Şi dacă nu mai pedalezi, ieşi din cursă. Şi nimeni nu iese din cursă!

Marius Nicola, proprietar magazin alimentar: Clientul a devenit de la un an la altul tot mai pretenţios şi îşi doreşte că pe masă să aibă întodeauna produse cât mai proaspete, cu un aspect cât mai plăcut.

Ce se întâmplă însă cu alimentele al căror termen de valabilitate a ajuns la final?

Prof. acad. dr. Constantin Ionescu-Târgovişte: Pe mine m-au şocat prima dată cu 20 de ani în urmă când am fost în Suedia când un vapor întreg de unt era aruncat în mare pentru că expirase termenul lor de utilizare şi această aruncare în mare era impusă de menţinerea preţului pe piaţă.

La nivel naţional trimitem la coş peste 2,2 milioane de tone de alimente. La nivel mondial 1.3 miliarde de tone de mâncare ajung în tomberoane.

Mihai Vişan, director executiv Romalimenta: Într-o perioadă în care toată lumea vorbeşte de resurse şi de limitele lor, este clar că a irosi este criminal, se poate spune.

Asta în timp ce în lume, peste 840 de milioane de oameni suferă zilnic de foame, 840 de milioane. Ca să vă faceți o idee, populaţia din întreaga Europă este de aproape 750 de milioane.

O soluţie pentru a opri această fabuloasă risipă ar fi introducerea băncilor de alimente. Principiul prin care acestea funcţionează cu succes în unele ţări din Vest este simplu şi lăudabil: marile magazine care au stocuri de marfă gata să expire donează alimentele acestor bănci. Apoi marfa ajunge la oamenii nevoiaşi. Legislaţia din România face însă acest lucru greu de pus în practică.

Mihai Vişan, director executiv Romalimenta: Trebuie o groază de aprobări şi autorizaţii. Vreau să vă spun că unii chiar au pus în practică chestia asta şi şi-au auzit vorbe de genul... nouă ne dai doar chestii care expiră peste trei zile?

Prof. acad. dr. Constantin Ionescu-Târgovişte: Această noţiune de expirație este relativă. Este formulată fără criterii foarte precise de valabilitate. Vreau să vă aduc aminte că în unele amfore greceşti rămase de acum 2000 de ani s-au găsit boabe de grâu a căror valoare nutritivă s-a menţinut.

Specialiştii cred că ar trebui să adoptăm o nouă legislaţie pentru termenele de valabilitate.

Mihai Vişan, director executiv Romalimenta: Probabil vom asista în anii următori chiar la schimbarea legislaţiei. Ceva trebuie să se întâmple la Bruxelles pentru că produsele alimentare care sunt încă consumabile şi în dată în care este scris acel termen pe ambalaj, să mai aibă un termen de siguranţă.

Dr. Cristina Pavel, medic specialist medicină generală: Să nu va închipuiţi că dacă scrie acolo o anumită dată, data expirării, bacteriile ştiu asta şi exact în momentul acela o să înceapă să se înmulţească necontrolat. Sunt nişte date orientative.

Prof. acad. dr. Constantin Ionescu-Târgovişte: Ia gândiţi-vă cum trăiau strămoşii noştri. Ţineau ouăle şi două luni de zile la beci. Regulile sunt făcute de oameni. Natura are propriile sale reguli, iar omul s-a adaptat foarte bine de milenii la aceste reguli. Aceste reguli care se impun acum sunt artificiale şi nebazate pe dovezi.

Citiți și Cât de sigur este să consumăm produse expirate

Persoanele care aleg să consume produse a căror dată de expirare a trecut, trebuie să fie atente atât la aspect, cât şi la miros.

Dr. Cristina Pavel, medic specialist medicină generală: Sunt elemente din acestea de inspecţie vizuală simplă şi după aceea gustăm. Dacă ceva ni se pare suspect, dacă a făcut o peliculă albicioasă pe suprafaţă, e mai bine să nu consumăm pentru că putem să avem şi risc de toxiinfecţie alimentară.

Există însă produse care nu au termen de valabilitate.

Dr. Cristina Pavel: Sarea - de exemplu - nu se strică. Sarea e cel mai bun conservant. Nu are ce să crească pe ea. Bacteriile nu se înmulţesc într-un mediu de sare. Dimpotrivă, conţinutul foarte mare de sare poate să blocheze înmulţirea oricărui microorganism.

Un alt exemplu este mierea.

Dr. Cristina Pavel: Există nişte substanţe în miere care îi asigură proprietăţi antibiotice. E vorba de acea bogăţie de enzime. Când mierea este vie, nepreparată, ea nu permite să se înmulţească deloc bacteriile.

Termenul de valabilitate nu se găseşte nici pe sticlele de oţet, de alcool sau pe pachetele de zahăr. Însă, indiferent de cât de mult rezistă pe raft un produs, atât timp cât autorităţile nu vor veni cu strategii concrete pentru a stopa risipa alimentară, oamenii din toată lumea vor continua să arunce. Fără să se gândească la faptul că până la urmă, resursele de hrană sunt tot mai limitate.

Dr. Ruxandra Constantina, medic de familie, și Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară, vorbesc despre risipa de alimente.