Sari la conținut
News Alert

Bibliotecile dictatorilor, de la Machiavelli la Robinson Crusoe. Ce cărți citeau Hitler, Stalin și Mussolini

10 mai 1933. În faţa Universităţii din Berlin, studenţi germani, simpatizanţi ai naţional-socialismului, au ars peste 20.000 de cărţi interzise de Fuhrer. Printre scriitorii consideraţi nocivi pentru ideologia nazistă au fost Sigmund Freud, Marcel Proust, Heinrich Mann, Emile Zola, Stefan Zweig sau Jaroslav Hasek.

„E, practic, incapacitatea unui regim dictatorial în frunte cu un om discreţionar, hai să nu spun paranoic, care pur şi simplu nu poate înţelege deschiderea culturală, deschiderea intelectuală pe care trebuie să o aibă un om politic”, spune istoricul Dan Falcan.

Volumele interzise de Adolf Hitler erau indexate într-un catalog. Oamenii erau obligaţi să arunce din bibliotecile personale aceste cărţi.

Ei voiau să interzică gândirea, adică practic voiau ca germanii să citească un singur lucru, o gamă de opere care să proslăvească mitul Fuhrerului, supraomul, mitul arian al rasei superioare”, explică istoricul.

Obsesiile lui Hitler cu privire la formarea „supraomului" şi la supremaţia rasei superioare fuseseră alimentate şi de lecturile unor opere aparţinând autorilor germani naţionalişti.

Un autor foarte îndrăgit de el era Gottfried Feder, părintele naţionalismului german şi practic acest Feder este autorul programului partidului nazist. A citit operele istoricului german Ranke, Leopold von Ranke. Un alt autor rasist pe care l-a gustat foarte mult, Stewart Houston Chamberlain, englez, dar care era ginerele lui Richard Wagner, marele compozitor”, spune Dan Falcan.

În primăvara anului 1945, mai mulți soldaţi americani au descoperit mii de cărţi şi manuscrise care i-au aparţinut lui Hitler, inscripţionate cu ştampila Fuhrerului.

„Avea o bibliotecă, se spune, cifrată la vreo 16,000 de volume. Actualmente, în Biblioteca Congresului American se păstrează în jur de 10%, cam 1.600 de cărţi. Multe dintre ele bineînţeles că au fost luate de către soldaţii ruşi care au ajuns primii la Berlin”, spune istoricul.

Printre volumele găsite de soldaţii americani se găseau „Principele" de Niccolo Machiavelli, studiile critice ale lui Immanuel Kant, tratate de spiritualitate creştină, eseuri despre arte şi texte pornografice.

„Foarte multe dintre cărţile pe care le-a citit Feder, Nietzsche cu Mitul Supraomului, Chamberlain, Rosenberg, foarte multe cărţi se regăsesc în ceea ce, practic, el scrie în Mein Kempf, arată Dan Falcan,

Hitler citea cărţi care îi confirmau propriile convingeri, în special scrieri politice, tratate militare, sau studii despre armele chimice. În biblioteca sa au fost totuşi găsite şi volume de beletristică: Robinson Crusoe, Don Quijote şi autorul său preferat, Karl May.

„Romanele lui erau foarte gustate şi uite că Hitler chiar şi-n 1933, a comandat ediţia completă a operelor lui Karl May la editura partidului, fiindcă le-a plătit cu 20% mai ieftin”, spune istoricul.

Adolf Hitler a fost autodidact. A studiat singur pentru a da examen la Academia de Arte din Viena. Nu a fost, însă, acceptat. În timp, a dezvoltat un complex de inferioritate care a condus la comportamentul despotic şi, ulterior, la uciderea a milioane de oameni.

Autodidact a fost şi Iosif Visarionovici Stalin, tiranul roşu, autoproclamat salvatorul Mamei Rusia şi intelectualul fără seamăn. Controlul asupra producţiilor artistice sovietice era reflectarea propriilor frustrări.

Când avea 14 ani, a fost exmatriculat de la Seminarul Teologic din Tbilisi, capitala Georgiei. Până la moartea sa, în anul 1953, Stalin nu a mai urmat nicio altă şcoală. Cu toate acestea, în biblioteca sa din vila de la Kuntsevo s-au găsit peste 20.000 de volume.

„Se ocupa de ce se publică, citea reviste, participa la deciziile legate de premiile Stalin în literatură, artă. Era clar un antimodernist, era clar un clasicist, era clar că gustul lui nu era neapărat kitsch, dar era foarte.., cum să spun? Tradiţionalist!”, spune politologul Vladimir Tismăneanu.

În volumul „Stalin. Curtea Ţarului Roşu", autorul Simon Montefiore a inclus mărturii ale apropiaţilor lui Stalin. Toţi au susţinut că tiranul citea, zilnic, în jur de 500 de pagini de beletristică sau scrieri istorice.

„Stalin ştia bine fundamentele gândirii occidentale, gândirii filosofice occidentale pentru că făcuse un seminar teologic foarte bun şi acolo se citeau clasicii, cel puţin Platon, Aristotel şamd”, spune Vladimir Tismăneanu.

Printre scriitorii săi favoriţi se numărau Boris Pasternak şi Mihail Bulgakov. Era adept al literaturii clasice, dar şi un cititor împătimit al scrierilor cu caracter doctrinar.

„Citise Goethe, citise clasicii literaturii ruse, ştia democrat-revoluţionarii foarte bine, eu ştiu de la Cernîşevski, Belinski, ştia marxism. Citise foarte mult marxism. Nu cred că citise Heggel, nu avem probe că citise. Lenin, da”, spune politologul.

Milano. 23 martie 1919. Cel care avea să fie cunoscut sub numele de Il Duce, Benito Mussolini, a fondat primul grup politic de orientare fascistă, „fasci di combattimento”.

Pregătirea sa ca jurnalist, dar mai ales discursurile sale pasionale l-au transformat în salvatorul naţiunii italiene.

Aş spune că avea o anvergură intelectuală ceva mai largă decât Hitler. Fusese ziarist, şi el era autodidact şi as spune că el a citit mult mai mult, mult mai variat, citise Georges Sorel, a avut o capacitate de sinteză mai mare şi în urma lecturilor mai degrabă Mussolini a hotărât ce regim vrea să introducă în Italia”, spune Dan Falcan.

Una dintre lecturile care i-au influenţat decisiv ideologiile politice a fost „Republica" lui Platon. Citea în aceeaşi măsură scrierile filozofice ale lui Nietzsche, dar şi lucrările pe teme socialiste şi economice ale sociologului italian Vilfredo Pareto. Era considerat de apropiaţii săi nu doar un genial conducător, dar şi o persoană de o mare anvergură intelectuală.

A citit inclusiv Marx, Capitalul, să nu uităm că Mussolini a fost socialist în tinereţe a fost editor al ziarului Avanti. S-a despărţit de socialişti şi şi-a creat propriul ziar, Il popolo d'Italia”, spune Dan Falcan.

În lumea celor pentru care nimic nu este mai presus de propriile lor ideologii criminale, complexul, frustrarea şi ura au fost coordonate esenţiale. Dublat de lecturi nocive, rasiste, cultul personalităţii dictatorilor a condus la unele dintre cele mai mari atrocităţi din istoria omenirii.