Sari la conținut

BONTON. Maestru la 28 de ani. Gabriel Bebeşelea a câștigat un important concurs internațional pentru dirijori

Aţi auzit de Gabriel Bebeşelea? Are 28 de ani şi a condus deja cele mai importante orchestre din România.

Este cunoscut în străinătate, dar cu toate acestea prea puţină lume a auzit de el în ţara noastră.

Anul acesta a participat la Lucerne Festival Academy (Elveţia), unde au concurat 330 de dirijori din întreaga lume. A ieşit din acest concurs pe primul loc.

Gabriel Bebeşelea, dirijor Opera Română Iaşi: „Premiul a constat în studiul cu unul dintre cei mai mari dirijori la ora actuală Bernard Haitink şi nu numai atât, a constat în faptul că am dirijat una din cele mai bune orchestre din lume, formată din cele mai bune orchestre din Europa, cu membri celor mai bune orchestre din Europa.”

Seria reuşitelor lui Gabriel Bebeşelea este impresionantă: a câştigat premii internaţionale, burse şi multe aplauze. Însă dirijorul spune ca nu talentul a fost decisiv pentru reuşita sa.

„Educaţia a avut principalul rol. Mai mult decât talentul şi munca pe care am depus-o eu. Pentru că dacă nu aş fi fost pus pe o cale corectă atunci nu aş fi studiat bine, nu aş fi ştiut cum să iau lucrurile. Recunosc că am primit o educaţie extrem de bine închegată prin prisma faptului că eu am studiat la şcoală germană la început. Prima limba vorbită de mine la început a fost germană, când totul a fost foarte riguros, uneori rigid şi a trebuit să mai şlefuiesc asta. Lucrul ăsta m-a ajutat pentru că viaţa unui dirijor depinde foarte mult de orar, depinde foarte mult de program, de agendă. Dacă lucrurile nu merg bine şi nu sunt foarte riguroase, atunci e posibil să devină totul un haos. Atunci educaţia primită de când am fost copil mic, până la studiile pe care le-am finalizat în Viena, au avut o continuitate”, adaugă prim-dirijorul Operei Române din Iaşi.

Şi la fel de continuă a fost munca pe care a depus-o zi de zi.

Cred că ceea ce vede publicul pot să spun că e cam 10% din ceea ce face un dirijor, pentru că munca dirijorului se consumă mai mult acasă, cu partitura în mâna şi cu creionul în mână”, spune Gabriel Bebeşelea.

Gabriel a condus interpreţi şi instrumentişti cu o experienţă de scenă mai mare că anii lui de viaţă. În lumea orgolioasă a artiştilor, tânărul dirijor a ştiut însă să îşi câştige respectul: „Atâta timp cât există respect pentru muzică şi pentru compozitorul nostru de a aduce partitura aproape de public, atunci există întotdeauna o alchimie între dirijor şi orchestră, între solişti şi orchestră, între orchestră şi dirijor. Când există respectul de care spuneam, cu siguranţă nu e dificil.”

Respectul este cel care îl ghidează pe Gabriel Bebeşelea şi în muzica, dar şi în viaţă.

Sunt foarte respectuos faţă de ceea ce a scris compozitorul. Personajul meu este partitura. Întrebarea mea este "De ce?". De ce a scris aşa şi nu a scris altfel. Şi atunci de la acel de ce porneşte de fapt construcţia. Iar după acest curent mă ghidez şi în viaţă de zi cu zi. Încerc să am cât mai mult respect pentru totul şi cât mai multă sinceritate. Dacă nu eşti sincer cu artă pe care o faci, nu ai cum să transmiţi publicului”, afirmă prim-dirijorul Operei Române din Iaşi.

Cariera tânărului dirijor prinde aripi la Viena, unde a studiat la Universitatea de muzică şi arte ale spectacolului. Oraşul este capitala mondială a muzicii clasice, acolo sunt peste 15.000 de concerte de în fiecare an.

„Eu încă locuiesc de fapt la Viena şi dirijez în străinătate, dar Iaşul a fost opera care... aveam 22-23 de ani când am semnat contractual cu Opera din Iaşi. Am devenit dirijor aici. Sunt familia mea practic, sunt cei care mi-au dat şansa să evoluez şi împreună cu ei am crescut şi ei alături de mine şi eu alături de ei”, spune el.

Gabriel Bebeşelea a înţeles ca obstacolele sunt doar lecţii de viaţă. Iar mesajul său pentru tinerii României este că motorul performanţei este pasiunea: „Nu mi-a fost uşor şi atunci recunosc că au fost multe momente în care am stat şi m-am gândit dacă toate munca pe care o depun va ajunge undeva. Dar dacă pasiunea e atât de puternică încât am decis de la început că trebuie, nu am decât un drum: înainte. Nu există stânga, dreapta sau înapoi. Şi atunci cred că fiecare tânăr trebuie să îşi găsească pasiunea şi asta îi va genera şi determinarea.”