Sari la conținut

Dă-te la o carte | Ian Buruma, „Anul Zero. 1945, o istorie”

În 2010, revista Foreign Policy scria că este printre primii 100 de gânditori ai lumii. Cu doi ani mai devreme, în 2008, primise premiul Erasmus, care se acordă pentru contribuții fundamentale în dezvoltarea culturii, societății și științelor sociale din Europa. Este vorba despre Ian Buruma, un autor cu o biografie interesantă și cu o geografie interesantă. Este anglo-olandez, a trăit în America și este absolvent a două facultăți: una în Olanda, cealaltă în Japonia. Studiază literatură chineză și cinematografia. Este, în același timp, un asiduu publicist, cu articole, eseuri în publicații prestigioase din America. Dintr-o operă care numără aproape 20 de cărți, Radu Paraschivescu recomandă „Anul Zero. 1945, o istorie”, o carte apărută în colecția „Istorie” a editurii Humanitas, în traducerea Ancăi Bărbulescu.

Cartea are trei părți: „Complexul de eliberare”, „Înlăturarea dărâmăturilor” și „Să nu se repete!”. Buruma nu oferă doar o panoramă a distrugerilor provocate de război, ci pune, în numele nostru, câteva întrebări simple, cărora însă îți este foarte greu să le răspunzi:

Cum se mai poate reface țesutul etic, țesutul moral al omenirii după o asemenea oroare?

Cum poți ierta, după ce ai trecut prin orori?

Cum să poți să nu ceri răzbunare, cum să nu fii animat de setea de revanșă?

Care sunt reperele pe care trebuie să le ai ca să nu te smintești definitiv?

E o carte scrisă cu multă eleganță, cu erudiție, cu patos, o carte care fructifică experiența de prizonier de război prin care a trecut tatăl său.

Este o carte care ne arată cum a reacționat lumea când a aflat despre lagărele de concentrare, este o carte care ne arată cum a fost apreciat, judecat, evaluat și pedepsit colaboraționismul, fie în Asia, în Japonia, de pildă, fie în Europa, cazul francez fiind exemplificator.

Cum s-au comportat oamenii?

Cum au ajuns torționarii din lagărele de concentrare să cumpere de pe piața neagră certificate de supraviețuitori ai lagărelor?

Cum s-a întâmplat ca oamenii vechiului regim să legitimeze noul regim, pentru că exista atunci un deficit, un vid de competență și de instituții care i-au obligat pe noii conducători să apeleze la oameni ai trecutului pentru a construi împreună viitorul.

Cum au plătit cei care au plătit și cum au arătat țapii ispășitori, care au fost puși să plătească, deși nu ei erau marii vinovați?

Este o carte fundamentală pentru felul în care putem înțelege ce s-a întâmplat cu omenirea în timpul și după cel de-al Doilea Război Mondial. Este o carte scrisă frumos, o carte la sfârșitul căreia simți nevoia să repeți cu voce tare, de câteva ori, titlul părții a III-a: Să nu se repete!