Sari la conținut

Digicult | Arhitecții care „reinventează” ce aruncă alții

Vă pregătiți să scăpați un lucru uzat din casă? Mai gândiți-vă! Dacă încape pe mâinile și imaginația cui trebuie, va trăi o altă viață. Câțiva arhitecți sunt hotărâți să recupereze ceea ce pare irecuperabil. Să dea întrebuințări noi unor obiecte vechi. Aventura a început în anul 2009, când Justin Baroncea intra, împreună cu prieten care-i este și asociat, într-o fabrică de radiatoare din București.

„Undeva, pe perete, era agățat un calorifer. Și-am spus: Hai să-ncercăm să facem și altfel de obiecte din sistemul vostru de producție! Ne bazăm pe el, îl deturnăm minim și putem să facem mobilier urban! Au fost foarte încântați de ideea de a experimenta”, povestește Justin Baroncea, arhitect.

Au mai fost și alții încântați de ce a ieșit din mâinile lui Justin și ale colaboratorilor săi: oameni care au „împrumutat” ideile, fără acordul artiștilor, și au produs obiecte similare fără să le plătească vreun drept de autor.

În 2009, după ce am produs prototipurile pentru bănci din radiatoare, le-am prezentat la Street Delivery. Și nouă nu ne-a venit nicio comandă, de la nicio primărie. Dar peste numai câteva luni, Ștefan Dănciulescu - alt prieten și coleg de-al nostru - ne-a zis: Băi, s-a umplut Parcul Tineretului de băncile voastre! Și-am zis: Foarte interesant! Noi nu știam nimic! Băi, vezi că sunt lucrate foarte urât!Băi, nu sunt ale noastre, dacă sunt lucrate urât”, spune Justin Baroncea.

Arhitectul nu s-a limitat la mobilier de exterior. Nivelul următor l-a atins un an mai târziu.

Justin Baroncea: În 2010, când voiam să modificăm ambianța unui club numai prin intermediul luminii și, cu niște țevi, niște CD-uri și câteva becuri LED - mult mai slabe decât becurile LED pe care le găsim astăzi pe piață - asociate unor obiective foto de la camere stricate și adunate de prin magazine de obiecte prăfuite, pe care nu le mai vrea nimeni... am compus niște hibrizi! 

Cu timpul, Justin Baroncea şi partenerii săi în acest drum creativ s-au „perfecționat”.

„Încet-încet, am început să încercăm, în obiectele pe care le facem, să includem cât mai multe componente reciclate. Și acum, în 2016, la șapte ani după asta, suntem foarte aproape de a face un apartament întreg, o amenajare în care 95% din obiecte sunt reciclate. Adică nu sunt reciclate electrocasnicele și chiuveta de la bucătărie”, explică Justin Baroncea.

Recent, poveștile din spatele obiectelor create de Justin și colegii săi au devenit carte. „Iepuri și sateliți” a fost lansată în galeria de artă a unui prieten, care găzduiește câteva dintre creațiile inedite.

„Noi ne-am îndrăgostit, pur și simplu, de ele și am vrut să fim gazdă pe termen cât mai nelimitat. Îți oferă în permanență o reală bucurie aceste obiecte!”, spune Alex Radu, proprietarul galeriei Aiurart

Lucruri de care nu mai are nimeni nevoie sau cele la care nu se mai uită nimeni cu interes capătă, astfel, o a doua șansă. Și o a doua viață.

„Atât un cârlig pentru memorie, cât și un obiect cu un design deosebit”, mai spune Alex Radu, proprietarul galeriei Aiurart.

„Oamenii înțeleg, de fapt! Lenea e un vehicul care îi face să renunțe foarte repede la ce au, la instrumentele și materia primă pe care le-o furnizează cotidianul”, spune Justin Baroncea.

„Ceea ce unul consideră gunoi, dacă stai și privești obiectul ăla și te gândești, un timp, ce-ai putea să faci cu el, îți dai seama că poate fi reutilizat. Multe obiecte pe care le aruncăm, durata lor de viață poate să fie prelungită”, spune Ștefan Bățroș, student la Arhitectură.

„Să construiești ceva nou? Poți s-o faci oriunde. Este păcat să arunci, să distrugi ceva care există deja”, spune Alex Radu, proprietarul galeriei Aiurart.

Justin Baroncea a reușit să le dea obiectelor o nouă dimensiune. Un CD devenit parte a unui proiector; bucăți dintr-o planșetă de proiectare ajunse candelabru, bănci vechi de școală transformate în scaune de bar, toate au același efect: cei care le văd le privesc cu alți ochi, nu le mai consideră simple piese de mobilier.

„Să-i facem să se uite altfel la obiectele pe care le au în jur. Altfel, ăsta, nu e o chestie generică, toți vrem să fim altfel... Nu, să îți dai seama că o răzătoare asociată cu clanța pe care ți-a lăsat-o bunica și cu două lemne pe care le-a uitat transportatorul de mobilă, puse la un loc, pot să creeze plusvaloare”, spune Justin Baroncea.

Celebra poveste a scaunului lui Heidegger, în care el povestea de diferența în care noi, oamenii obișnuiți, privim un scaun și modul în care un artist privește un scaun. În linii mari, noi ne uităm la un scaun, cum ai spus, și ne interesează cum îl folosim. În timp ce artistul se uită la un scaun și-l interesează ce este scaunul, cum este el. Viziunea lui deja influențează utilizatorul să gândească ca un artist. Să-și aducă aminte că acolo-i poveste, că este vorba de un anume scaun, cu o anume poveste. Te antrenează! Asta este un scaun de succes!”, spune Alex Radu.

Un proiect de succes cere inspirație, muncă, dar și locuri din care să te poți aproviziona. Justin dezvăluie ce anume reprezintă, pentru el, „peștera lui Alladin”.

Justin Baroncea explică: E un truc aici! De obicei, oamenii nu prea vor să-ți arate trucurile: nici bucătarul nu-ți zice din ce a făcut sosul, până la capăt, uită două-trei ingrediente, uită două-trei gramaje și-atunci nu-ți iese. Noi putem să spunem: secretul stă în ideea asta de nod. Ne-a luat mult să descoperim asta. Nodurile, modul în care faci obiectele să se-așeze împreună le ajută să fie expresive.

Tocmai de aceea, Justin se simte în largul lui în marile magazine de amenajări și bricolaj.

„Au fel de fel de noduri, pe care oamenii le folosesc să prindă țevi în perete, burlane de casă, să coasă lemne cu metal, metal cu metal, dacă le iei și le deturnezi un pic, nodurile astea, vezi că, de fapt, poți să asamblezi o șeavă de cupru cu o cutie de carton. Atunci poți să începi să avansezi”, spune Justin.

Printre prieteni, a ajuns de notorietate faptul că arhitectul și trupa lui veselă și inventivă adună tot soiul de lucruri aparent inutile. Astfel că amicii sună, înainte de a arunca orice.

Justin Baroncea: Și frustrările apar atunci când cineva zice Am o sobă enormă, de fontă, vino s-o iei! Băi, eu am doar un ghiozdan și-o sacoșă! Ce fac?! N-am... Și-ncepi și dai telefoane: O dubiță, cine are? Câteodată, lucrurile se leagă extraordinar și recuperezi căzi de fontă, recuperezi obiecte foarte mari - am recuperat cuptoare, frigidere - și câteodată, nu: Băi, dulapul lu bunica? Gata, am pus toporul pe el, l-am aruncat!

Nu doar lemn, fier, sticlă și plastic au intrat pe mâinile lui Justin. De curând, a lucrat și cu materiale mai... domoale.

„Un dulap banal, din PAL alb, melaminat, primește o hăinuță textilă. Și am dat iama în Obor, și-am cumpărat fel de fel de bucăți de material, am făcut rost de niște piele din altă parte, am făcut rost de niște calculatoare, pe care le-am desfăcut și, din circuitele integrate curățate, asamblate cu piele, cu ceramică, cu textile, începem să ne ocupăm de design vestimentar pentru dulapuri, deocamdată”, spune Justin Baroncea.

Fiecare dintre seriile de obiecte are propria lui poveste. E extrem de important acest lucru și este unul dintre lucrurile care ne-a apropiat foarte mult. Sigur, obiectul în sine are propria sa valoare, de multe ori. Dar dimensiunea sa narativă, acel lucru pe care poate nu-l vezi din prima, n-ai cum să-l știi, e ca un obiect pe care-l vezi dincolo de obiect. Diferența între 2D și 3D”, explică Alex Radu.

Uneori, încerci să-ți organizezi mai bine vechiturile din casă și te trezești că te-ai ales cu un obiect de artă. Au „pățit-o” cei care și-au încredințat obiectele de familie lui Justin și colegilor săi. Uneltele de dogărie ale unui bunic au căpătat, astfel, întrebuințări neașteptate.