Sari la conținut

DIGICULT|Poveşti din Havana

O expoziţie fotografică inedită, despre un spaţiu ALTFEL. "Este deosebită prin faptul că ne prezintă astăzi, într-o societate de consum, o lume cumva atemporală şi încremenită undeva într-un timp în care noi nu prea ne mai regăsim.Sunt pe de-o parte maşinile anilor 50 americane. Diversele picturi pe pereţi cu Che Guevara, culorile şi chiar şi îmbrăcămintea tipică a oamenilor de acolo, poate chiar şi clădirile care nu au geamuri, ci au doar gratii pentru că acolo este foarte cald" spune curatorul expoziţiei.

O lume prinsă parcă într-o capcană a timpului. Un oraş strident: prin culoare, prin muzica străzii şi prin incredibila energie şi poftă de viaţă a cubanezilor. Rom, trabucuri, maşini americane de epocă, graffiti-uri cu imaginea legendarului Che Guevara, străduţe înguste şi case foarte vechi cu ferestre... cu gratii sau clădiri elegante, cu o arhitectură unică în lume.  Toate acestea au fost surprinse, în mii de imagini, de fotografii Gina Buliga şi Bogdan Comănescu, în timpul călătoriei lor ...în Cuba.

"Cuba este din punct de vedere cromatic, este cel mai colorat loc pe care l-am văzut în viaţa mea, culoarea este dată aşa cumva prin maşini şi prin lumină. Ieşeam înainte de răsărit şi atunci parcă lumina este altfel pe maşini, adică maşinile le vezi altfel, chestie pe care puteţi s-o vedeţi şi în expoziţie" ne dezvăluie Gina Buliga, fotograf.

Nimic nu se compară cu Havana, spun cei doi fotografi. Pentru Bogdan Comănescu, obişnuit deja cu experienţe fotografice în locuri inedite din lumea întreagă, Cuba este mai mult decât o simplă atracţie pentru lentila obiectivului: "Parcă vibrează, în momentul când ieşi pe străzi, parcă vibrează totul, este nebunia aia de oameni care se plimbă pe stradă care în acelaşi timp comunică atât verbal cât şi prin limbajul corpului, au un mod de a se bucura şi de a intra în vorbă cu oamenii. În afară de asta mie străzile mi se par foarte interesante, unii oameni pot să spună da, dar arată a sărăcie, eu nu am văzut lucrurile astea aşa chiar dacă ştiu că există. Dar arhitectura este foarte frumoasă, culorile sunt foarte frumoase, bineînţeles maşinile din anii 50-60 americane."

În anul 1959, imediat după preluarea puterii de către liderul comunist Fidel Castro, cubanezilor li s-a interzis prin lege să vândă sau să achiziţioneze autovehicule noi, fără aprobare din partea guvernului. Un an mai târziu, Statele Unite ale Americii au pus embargo pe schimburile comerciale cu statul cubanez astfel încât populaţia nu mai putea cumpăra nimic venit din afara ţării, deci nici...automobile. Aşa se face că maşinile vechi americane, din anii 50, au rămas, până astăzi, singura opţiune a cubanezilor. Iar proprietarii lor au devenit peste noapte, de nevoie, mecanici auto.

Pentru Gina Buliga şi Bogdan Comănescu, celebrele automobile „yank tank", cum le numesc localnicii, au devenit personaje principale ale călătoriei lor fotografice: cu capotele săltate, parcate sub palmieri, pe butuci sau... în traficul gălăgios al Havanei maşinile NU au cum să te lase...indiferent.

"Am fotografiat cele mai multe maşini din viaţa mea, ce-a putut să vadă aparatul de data asta, mii de fotografii cu maşini, niciodată nu am fotografiat atâtea maşini dar nu puteam să mă opresc, era pur şi simplu..în primul rând eram fascinaţi, stăteam şi ne uitam, cel puţin în Havana" ne spune Gina Buliga.

Bogdan Comănescu o completează: "Unele sunt săracele mai obosite, mai ruginite, mai aşa, dar chiar şi aşa au foarte multă grijă de ele pe-atâta cât se poate şi printre altele sunt şi oameni care le recondiţionează pentru că după atâta timp din anii 50 până acum săracele mai cedează."

În Cuba, s-a dezvoltat un adevărat cult al maşinii. Peste 60 000 de modele clasice americane pot fi întâlnite pe străzile Havanei, de la faimoasele Plymouth până la Buick sau Oldsmobile, vechi de peste jumătate de secol. Este şi motivul pentru care fiecare cubanez are grijă de propria maşină cu o minuţiozitate de chirurg. Este cazul lui...Tarzan, un mecanic auto întâlnit de Bogdan, în mijlocul Havanei: "Am ajuns în atelierul ăsta, Tarzan aşa îl chema pe domnul acesta, Tarzan recondiţiona maşinile, dar le recondiţiona foarte frumos, nu fuşerit, nu pur şi simplu schimba o piesă, nu punea un ciorap în loc de curea, nu, recondiţiona de la A la Z atâta cât se putea."

În prezent, în Cuba, după instalarea la putere a lui Raul Castro, guvernul cubanez a dat un decret prin care locuitorii sunt liberi să-şi vândă maşinile fără aprobare din partea statului. Preţul unui astfel de automobil, însă, nu este pentru buzunarul oricui. "La prima strigare, înainte să mă împrietenesc aşa zis cu Tarzan, am întrebat cât costă şi mi-a zis 30 000 de cuci, asta însemnând undeva la 27 000 de euro, recondiţionată, după care a scăzut la 20 000. Acum nu ştiu dacă stăteam mai multe zile acolo poate scădea şi mai mult" povesteşte amuzat Bogdan Comănescu.

Oamenii din Havana trăiesc într-un altfel de timp, al lor, unic, spun cei doi fotografi. Sunt mereu veseli şi dispuşi să te ajute, şi asta contrar prejudecăţilor care spun că este extrem de periculos să hoinăreşti singur, ca turist, pe străzile Havanei. "Oamenii sunt veseli, sunt veseli şi foarte primitori. Cubanezii sunt...vor să te bage în seamă cumva, e ca un compliment pentru tine, adică să nu fii singur, pe faleză cel puţin acolo la Malacon,e incredibil. Este o încântare să mergi pe străzi, pe lângă faptul că oamenii sunt foarte veseli, oamenii sunt...dansează, oriunde te duci, pe faleză au ei Casa de la musica, este un fel de, cum să spun...oamenii vorbesc şi dacă nu vorbesc dansează" declară încântată Gina Buliga, completată şi de Bogdan: Oamenii sunt foarte prietenoşi, foarte deschişi, nu sunt aşa suspicioşi, pur şi simplu se bucură. Paolo, un personaj foarte frumos din Havana, este pictor..mi-a spus eşti primul român care mi-a trecut pragul. Şi m-a impresionat că ştia nu pot să spun foarte multe dar ştia despre România, ştia foarte bine ce s-a întâmplat în România, inclusiv de revoluţie şi c-am fost o ţară comunistă şi c-am avut o revoluţie."

De altfel, în Cuba, revoluţia înseamnă mai mult decât un simplu eveniment istoric. Este o stare de spirit, permanentă, un fel de-a fi al oamenilor, o atitudine şi, pentru cei mai mulţi dintre ei, motiv de nostalgie. Oamenii mai în vârstă, cei în general peste 40 de ani, la ei încă răzbate şi poate şi-n privirea lor şi-n felul lor de a se manifesta că sunt adepţi ai revoluţiei şi sunt pentru Che Guevara, nu ştiu dacă pentru Fidel pentru că chiar dacă Fidel a rămas în urma lui Che Guevara, Che Guevara răzbate mai puternic ca şi simbol.

Un simbol pe care un fotograf ajuns în Havana NU are cum să nu-l pândească. "Vreau să descoperim pereţi cu Che Guevara şi asta am făcut şi parcă ni se arătau aşa, am avut 4-5 pereţi cum e şi cadrul lui Bogdan cu simbolistica lui cu Che Guevara, şi eram într-un continuu wow, iar am găsit unul wow!"

După o călătorie care le-a schimbat felul în care percep culorile lumii, prin lentila aparatului de fotografiat, Gina Buliga şi Bogdan Comănescu pregătesc o carte jurnal, în imagini şi cuvinte despre...unica şi fascinanta Cuba.