Lăcaşul care a unit sârbii şi românii
Lăcaşul de cult care a unit românii şi sârbii din vestul ţării. Biserica Ortodoxă Sârbească din cartierul timişorean Mehala are o poveste impresionantă. Veche de aproape 225 de ani, biserica a trecut prin vremuri grele, care au marcat la propriu lăcaşul de cult. Într-o simplă vizită aici se pot vedea pe pereţi urmele gloanţelor care au fost trase în momente tensionate. Sârbii din Capitala Banatului îi trec săptămânal pragul pentru a spune o rugăciune.
Ridicată între anii 1786 şi 1793, Biserica Ortodoxă Sârbă din cartierul timişorean Mehala i-a unit pe sârbi şi pe români prin rugăciune.
Stoian Petrovici, părintele parohiei: „Aceasta biserică a fost biserica ortodoxă din cartier. În ea s-au ţinut slujbe atât în limba sârbă, cât şi în limba română, până când sârbi şi românii s-au despărţit. Despărţirea a fost puţin dureroasă, pentru că îi anii aceia se propaga foarte mult naţionalism.”
În prezent, 800 de suflete vin la slujbă aici. Altarul impunător, cu ale sale icoane aşezate pe patru nivele, domină întreaga biserică.
Stoian Petrovici, părintele parohiei: „Iconostasul are patru etaje şi sunt 54 de icoane. Cea mai importantă icoană este Cina Cea de Taină, care a fost făcută în verticală. Cel care stă cu spatele, cu faţa întunecată, este Iuda, cel care l-a trădat pe Domnul nostru Iisus Hristos”
Chiar lângă altar este aşezat Tronul Maicii Domnului. Icoana preţioasă a fost restaurată anul acesta.
Stoian Petrovici, părintele parohiei: „Scrie pe ea că a fost realizată în 1811. A făcut-o, a pictat-o acelaşi pictor care a pictat biserica, Sava Petrovic. Este o copie a icoanei Maicii Domnului de la Bezdin.”
Biserica Ortodoxă Sârbă din Mehala a avut un impact uriaş asupra comunităţii de sârbi din zonă. Lăcaşul de cult a avut, pe vremuri, o şcoală confesională, o echipă de fotbal care a participat la meciuri în Croaţia şi Serbia, şi un cor activ, numit Zora. În trecut, fiecare membru al corului purta o insigna specială.
Stoian Petrovici, părintele parohiei: „Steagul corului din 1903, de când s-a format corul, iar pe acest steag, vedeţi? Sunt bătute nişte medalioane. Pe aceste medalioane sunt trecute numele celor care au cântat în corul bisericesc.”
Pe lângă vremurile frumoase, lăcaşul de cult sârbesc din cartierul Mehala a trecut prin momente dificile. În 1848, aici s-au tras focuri de armă, iar mai târziu biserica a fost folosita drept adăpost pentru animale, timp de şase luni.
Stoian Petrovici, părintele parohiei: „Biserica a fost foarte afectată de război. Turnul a fost distrus, clopotele au fost date jos. Blopotele au fost folosite pentru tunuri, pentru că aliajul din care sunt făcute clopotele este foarte bun pentru a se produce un tun.”
Din donaţiile enoriaşilor, s-a reuşit reabilitarea bisericii în 1870.
Cei care vor să descopere mai multe despre istoria cartierului din Timişoara şi implicarea bisericii sârbeşti în comunităţile locului sunt aşteptaţi în lăcaşul de cult.
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
