Sari la conținut

PASTILA DE LIMBĂ. Trei verbe folosite neglijent

Când un lucru de acest tip i se întâmplă cuiva care nu se exprimă pe scena publică, urmările sunt neplăcute, dar nu grave. Când însă confuzia de termeni e practicată de oameni care scriu la ziar sau apar la televizor (uneori chiar ca moderatori), cred că e cazul să ne facem griji. Şi să-i invităm pe aceşti oameni să închege raporturi mai bune cu limba română.

Am mai vorbit despre confuzia de termeni cu câteva luni în urmă, când am explicat ce diferenţă este între „fortuit" şi „forţat", între „idiotism" şi „idioţenie" sau între „barbarism" şi „barbarie".

De data asta, vă atrag atenţia asupra a trei verbe care uneori sunt folosite neglijent, unul în locul altuia. Verbele în cauză ţin de domeniul transportului aerian - mai precis, de navele spaţiale sau cosmice. Aceste verbe sunt „a ateriza", „a aseleniza" şi „a ameriza". Toate trei se referă la contactul pe care-l iau navele respective cu diverse suprafeţe după efectuarea unui zbor.

Lucrurile ar trebui să fie simple şi să nu creeze probleme, veţi spune. Aşa mi-am spus şi eu, până când am deschis site-ul unei cunoscute agenţii de presă, unde am nimerit peste un titlu conceput sub forma unei întrebări: „Au aterizat americanii pe Lună?" Iniţial, mi-am zis c-o fi vorba de-o scăpare, aşa că am mers mai departe. Citez: „Una dintre cele mai importante realizări ale omenirii, omul pe Lună, a fost pusă la îndoială de diferite teorii ale conspiraţiei, care susţineau că aterizarea pe Lună a fost o mare farsă”.

Mă grăbesc să răspund: aterizarea pe Lună nu e o farsă, ci o imposibilitate. Pe Lună poţi doar să aselenizezi. În niciun caz să aterizezi. Să ne gândim puţin şi să mai dăm o fugă la dicţionar. „A ateriza" înseamnă „a efectua toate operaţiunile necesare pentru a reveni şi a se opri pe sol", „a lua contact cu pământul coborând din zbor şi rulând până la punctul de oprire" sau, dacă e vorba de un gimnast sau un atlet, „a lua contact cu solul după o săritură". Aterizarea se leagă de Terra, care este un sinonim pentru „Pământ" ca planetă. În mitologia romană, din împreunarea Terrei (Tellus, în greacă, de unde adjectivul „teluric", adică „pământesc") cu Uranus s-au născut titanii, titanidele şi ciclopii.

Prin urmare, enunţul „Apollo 11 a fost nava care a aterizat pentru prima dată pe Lună" este greşit. Corect este să spunem „Apollo 11 a fost nava care a aselenizat pentru prima oară" sau „Apollo 11 a fost nava care a efectuat prima aselenizare". „A aseleniza", care înseamnă „a lua contact cu suprafaţa Lunii" sau „A se aşeza pe Lună", se leagă de Selene, care la greci este zeiţa Lunii (la romani se numeşte chiar Luna), la fel cum Apollo, fiindcă tot vorbeam de Apollo 11, este zeul Soarelui. Cu privire la acest verb, mai trebuie spus că el are şi sinonimul, folosit mult mai rar, „a aluniza", care, evident, nu are nimic de-a face cu recoltarea sau prelucrarea alunelor.

Tot o ilustrare a confuziei de termeni este şi exemplul următor, cules dintr-un film de acţiune în care Harrison Ford îl joacă pe preşedintele Americii. În filmul nostru, aeronava prezidenţială Air Force One e capturată de terorişti şi apoi avariată din cauza unui schimb de focuri. În criză de timp, unul dintre personaje vine cu o idee care, cel puţin în româneşte, sună foarte prost: „Să aterizăm de urgenţă pe suprafaţa Oceanului". Şi această formulare e greşită, la fel ca întrebarea „Au aterizat americanii pe Lună?" Nu de alta, dar pe suprafaţa unei mări sau a unui ocean nu se aterizează, ci se amerizează. Enunţul corect ar fi fost „Să amerizăm de urgenţă". „A ameriza" exact asta înseamnă, „a lua contact cu suprafaţa mării venind din zbor" sau „a coborî pe suprafaţa apei".

Altfel spus, aterizarea pe apă este, la fel ca aterizarea pe Lună, o eroare izvorâtă din necunoaşterea sensului exact al anumitor cuvinte.