Sari la conținut

Secretul povestitorilor nordici, dezvăluit pentru Digi24 de norvegianul Lars Sabbye Christensen

Romanul „Beatles” i-a adus faima în anii '80. Este povestea a patru tineri îmbătați de muzica anilor '60, într-o Norvegie în schimbare, animată de muzica celor de la Beatles.

Reporter: Scriitorii scandinavi sunt vestiţi ca buni povestitori. Care e secretul, cum spui o poveste bună? Nu e uşor.

Lars Saabye Christensen: Nu, nu e uşor şi nici nu ar trebui să fie. Dar cred că această dorinţă de a ne spune poveşti unul altuia a însoţit dintotdeauna fiinţa umană. În Norvegia avem o tradiţie veche în arta povestirii, care coboară până în vremea vikingilor. Poate că are legătură cu iernile lungi, cu nopţile întunecate, când trebuie să spunem poveşti.

Reporter: Vă gândiţi la publicul dumneavoastră atunci când scrieţi?

Lars Saabye Christensen: Trebuie sa recunosc că nu mă gândesc la cititori când scriu un roman sau un poem. Pentru că mă gândesc cum să scriu cât mai bine, mă concentrez pe povestea pe care o spun. Dar la final mă gândesc foarte mult la cititori.

Cel mai mare succes literar al lui Christensen este romanul „Frați pe jumătate”, tradus în peste treizeci de limbi. Cartea a fost declarată de critica literară americană cel mai bun roman al începutului de secol și a fost ecranizată anul trecut.

( „Noiembrie 1966. Fratele meu vitreg a dispărut. Fred era boxer. Eu eram scriitor. Pentru multă vreme, Fred a fost tot ce aveam. Nu aș fi supraviețuit anilor '60 fără el. Dumnezeule! La 10 ani dupa dispariție, Fred a trecut pe aici. Fred trăiește”)

Cel mai recent roman al său, „Vizionare”, este o poveste de dragoste între un scenarist şi o tânără specialistă în publicitate. Cei doi pornesc un joc erotic incitant în casele de vânzare pe care le vizitează.

Reporter: Nu scrieţi romane autobiografice, dar amestecaţi detalii din viaţa personală în cărţile dumneavoastră.

Lars Saabye Christensen: Folosesc mult din experiența mea ca să-mi dezvolt imaginaţia. E multă istorie personală şi contextuală în romanele mele. M-am făcut scriitor pentru că nu ştiu să fac altceva. 

(Interviu realizat de Ana Iorga)