Sari la conținut

Consilier de etichetă. Cum procedăm când prea mulți străini se opresc să se joace cu câinele

Mulţi oameni sunt iubitori de animale. Cum procedăm când ne plimbam câinele şi prea mulţi străini îl iau în braţe şi încep să ne pună întrebări în legătură cu el?

Karina Nagy, consilier de etichetă, răspunde:

Cum procedăm atunci când ne plimbăm căţelul pe afară şi foarte multe persoane, din ce în ce mai multe persoane, vin, se apropie, şi încep să-l drăgălească, să giugiulească acest căţel micuţ de cele mai multe ori, îl trag de mustăţi şi de coadă şi de toate cele aferente şi încearcă să facă inclusiv dialog cu persoana care îl plimbă.

Varianta în care scurtăm aceste intruziuni din viaţa căţelului, uneori pot să fie chiar chinuitoare pentru animal, este să le spunem celorlalţi „Mulţumesc frumos, da, într-adevăr, este foarte plăcut de toată lumea, ne grăbim puţin, mulţumim, să aveţi o seară sau o zi plăcută”.

Cealaltă variantă este, iarăşi, să stăm şi să discutăm cu persoana care vine şi se apropie de căţeluş. Dar ne va mânca foarte mult timp.

În ambele situaţii suntem o persoană care se comportă cu respect faţă de sine şi cu respect faţă de persoana cu care intră în dialog. Ceea ce nu avem voie să facem niciodată este să le spunem celorlalţi „Hai, lasă-mă! N-am timp pentru tine”. Este urât. Doar pentru că şi-au dorit să împărtăşească un moment de frumuseţe şi de cordialitate şi de frumuseţe sufletească până la urmă cu noi... nu merită să fie chiar atât de biciuiţi.

O altă metodă extrem de manierată de a evita aceste apropouri din partea celorlalţi este să ne ţinem câinele în lesă. De ce? Putem foarte simplu să strunim animalul şi să trecem rapid pe lângă persoana care doreşte să ne complimenteze. Şi va fi o situaţie de genul: persoana se apropie de căţel, „Vai ce căţel drăguţ!” - hap, hap, am tras de două ori din lesă, îndemn animalul să meargă mai departe, şi aşa, en passant şi într-un ritm alert îi spun persoanei: „Vă mulţumesc foarte mult, ştiu că am un animal foarte drăguţ, şi eu îl iubesc foarte mult”, şi chiar grăbesc pasul şi voi fi aşa, într-un pas alergător foarte de bun gust, nu va mai apuca să ajungă în zona personală, uneori chiar în zona intimă, venind să mângâie acest căţel fix lângă glezna mea, a celui care plimbă animalul.

A fi pe grabă este oarecum scuzat din punct de vedere al Codului de Bune Maniere, în concluzie, cea mai bună metodă este să le mulţumesc frumos pentru aprecierile la adresa animalului şi să mă scuz şi să merg mai departe.