Libertatea de a fi rocker
Andreea, clape, trupa Eternal Fire: „Piesa lor, The Day We Die...versurile n-aveau nimic de-a face cu crime, cu atacuri, atac direct asupra unei persoane. Era vorba despre corupţie în piesa asta, era teama. „Ziua în care încetăm să luptăm e ziua în care o să murim".
Unii au mers atât de departe încât au spus că muzica heavy metal le-a atras blestemul focului.
Vali, solistul trupei Eternal Fire: Au spus că se bucură că au murit acei satanişti de acolo.
Andreea, clape, Eternal Fire: Sună foarte medieval, dar oamenii încearcă să găsească explicaţii, oamenii nu prea au încărcare, caută să găsească explicaţiile care le sunt cel mai la îndemână, cele mai facile.
Florin, chitarist, Eternal Fire: Este o falsă problemă pentru că tragedia asta putea să se întâmple la orice concert. S-a întâmplat, dar n-are nimic de-a face cu fenomenul rock şi cu muzica rock.
În urma tragediei, pe lângă valul uriaş de solidaritate, pe reţelele sociale sau în spaţiul public au apărut şi declaraţii golite de logică. Prejudecăţile, lipsa toleranţei şi-au spus cuvântul.
Bogdan Șerban, jurnalist de radio: Egalitatea de şanse ar trebui să fie şi să se militeze pentru egalitatea de şanse inclusiv de genul muzical.
Guido Janssens, organizator, firmă concerte: Există anumite persoane, grupuri în societatea noastră care au ceva împotriva rockului şi spun că rockerii sunt satanişti. (...) Îmi pare rău, dar nu pot să-i iau în serios pe oamenii aceştia. Ţin minte că noi am adus Marilyn Manson în 2007 la Bestfest. Iar domnul Becali a vorbit la televizor despre Satan şi că noi aducem pe Satan în România.
Prejudecăţile legate de muzica rock există încă din anii comunismului, când „pletoşii" erau duşmanii regimului şi, ca atare, stigmatizaţi.26 de ani mai târziu, în mod paradoxal, încă mai există oameni care îi judecă pe semeni în funcţie de cât de lung au părul şi ce muzică ascultă.
Guido Janssens, organizator, firmă concerte: Pot să-mi imaginez că nişte oameni de rând se sperie dacă văd unul mare cu motocicletă, cu cască, cu ...şi dacă vorbeşti cu oamenii ăştia, sunt oameni deosebiţi, doctori, avocaţi....tot ce au în comun este o iubire pentru muzica rock.
Membrii trupei heavy metal Eternal Fire s-au lovit şi ei de prejudecăţile oamenilor. Şi-ar dori ca publicul să înţeleagă că muzica heavy metal, la fel ca multe alte stiluri muzicale, înseamnă adeziunea la un sistem de valori, nicidecum instigare la violenţă.
Andreea, clape, Eternal Fire: Dacă cânţi un stil ceva mai agresiv, asta nu se traduce neapărat în violenţă.
În România, muzica heavy-metal are foarte mulţi fani şi este cântată de sute de trupe.
Despre ele, însă, nu vorbeşte nimeni. Şi asta pentru că cele mai multe dintre ele concertează pe unde apucă, adesea în spaţii mici, înghesuite, retrase.
Bogdan Șerban, jurnalist de radio: Suntem foarte mulţi cei care plecăm de la tipul ăsta de prejudecată: că genul ăsta muzical n-are fani. E muzica ce nu are acces la media tradiţională.
Răzvan Brăileanu, trupa Shifting Sands: Din păcate, nu există locuri în care să se adune această comunitate, pentru că e un gen mai de nişă, dar nu ştiu, un concert poate să adune până la 1.000 de oameni, iar în Bucureşti nu există săli, săli adevărate pentru astfel de manifestări.
Multe dintre trupele româneşti de heavy metal abia dacă reuşesc să obţină un concert în cadrul festivalurilor sau în săli de spectacol şi cluburi... decente. Numărul celor care au reşit să pătrundă pe piaţa rock din afara ţării este mic, succesul pe care îl au însă este mare.
Andreea, clape, Eternal Fire: Sunt câteva trupe, patru-cinci româneşti, care au turnee în America de Nord, în Europa...Vorbim despre Negură Bunget, vorbim despre Bucovina, vorbim despre Gram God, vorbim despre Goodbye to Gravity...sunt doar câţiva.
Ceea ce este cel mai dureros pentru un artist heavy-metal, spun membrii trupei Eternal Fire, este să fie judecat prin prisma muzicii pe care o cântă, marginalizat şi închis într-un tipar, pe nedrept.
Andreea, clape, Eternal Fire: Pentru noi e mai important să ne placă decât să ne integrăm, noi asta simţim. Probabil că noi n-o să avem niciodată concert în Piaţa Constituţiei cu mici şi bere. Nu asta a contat pentru noi.
Citiți și:
Incendiul de la Colectiv. Explicațiile unui rocker psihiatru
Povestea trupei Goodbye to Gravity
Urmărește știrile Digi24.ro și pe Google News
