Sari la conținut

Povestea institutului sovietic de cercetare a nemuririi

Homo sovieticus, adică muncitorul perfect, în pielea unui hibrid om-maimuţă. Ideea a fost a dictatorului Stalin şi s-a încercat să fie pusă în practică, la un institut din Abhazia. Acelaşi unde regizorul român Alexandru Solomon a recreat povestea, sub forma unui documentar intitulat „Ouăle lui Tarzan”, care a pornit de la ideea utopiilor medicale. Filmul va fi lansat pe piaţă în octombrie. Alexandru Solomon a fost invitatul emisiunii „În faţa ta” de la Digi24.

Realizator: Institutul acesta chiar există, la marginea unui oraș din Abhazia. Pare ceva așa, de pe altă planetă. Și înțelegem din filmul dvs. nu numai că există, există în continuare! Se întâmplă lucruri acolo.

Alexandru Solomon: Institutul avea, în vremurile bune, o populație de circa 6.000 de maimuțe, în Suhumi, în capitală, dar și în alte colonii pe care le aveau în jurul orașului. Astăzi au mai rămas numai 600, deci o proporție de 1 la 10 de supraviețuitori maimuțe. Nici oamenii, trecând prin războiul ăsta civil din Abhazia, n-au dus-o mai bine. Jumătate din populația țării a dispărut - fie că a plecat, fie că a fost omorâtă. Deci, vorbim despre un loc care a trecut prin niște traume majore, pentru toate primatele.

- Ați văzut scene din „Planeta Maimuțelor” în timp ce filmați acolo, în Abhazia?

- Cred că senzația asta de post-apocalipsă, care e în „Planeta Maimuțelor”, o ai și în Abhazia, pentru că fie că au trecut prin comunism, într-o altă formă sovietică, după care au trecut printr-un război civil, absolut distrugător, și practic, în habitatul acesta ruinat, dar în același timp atât de frumos ca natură, ca posibilități biologice, trăiesc oameni și maimuțe împreună.

-  În „Planeta Maimuțelor”, maimuțele capătă conștiință, ajung să stăpânească planeta. Dvs. aţi simțit acolo că ce se întâmplă e tulburător, experimentele pe animale...bănuiesc că în Occident, experimente la o asemenea proporție, ar fi strâns organizații pentru drepturile animalelor la porțile institutului. Aici, se întâmplă lucrurile acestea din anii 1920, se întâmplă și în zilele noastre, ați simțit tulburător acest sentiment când ați intrat în institut? Pentru că trebuie să spunem că în momentul acesta se fac experimente pe maimuțe, se injectează, se verifică diverse vaccinuri și așa mai departe.

-  Sigur că e tulburător, pentru că maimuțele sunt extraordinar de aproape, inclusiv speciile astea pe care le cresc ei acolo, macaci și babuini. Deși nu sunt cele mai apropiate de om, totuși, când te uiți în ochii lor, e ceva...Sunt animale care suferă. Sunt ca niște copii, comportamentul acestor animale e foarte aproape cu cel al omului-copil, e greu de suportat să vezi cum sunt chinuite. Pe de altă parte, poți să te întrebi cât din medicina umană ar fi ajuns la tratamentele de azi fără experimente pe animale. Probabil că nu. Cred că majoritatea vaccinurilor și medicamentelor din a doua jumătate a secolului 20 au fost testate pe animale. E o problemă urâtă și pragmatică, dar argumentul ăsta există.

În interviul pentru Digi24, regizorul vorbește despre cum a ajuns în Abhazia, cum a fost bănuit că este spion, cum arată regiunea, dar și despre legenda că la acest institut din Abhazia ar fi fost creat pentru căutarea unui leac pentru prelungirea vieții.

N-aș spune asta. Au avut mai multe linii de cercetare. Cea ințială, fantezistă, cu hibridul om – maimuță, după care s-a diversificat – au început cercetările pe vaccinuri – a fost testat vaccinul antipolio prima oară în URSS, penicilina în timpul războiului, se testa la Suhum, se trimitea în război la Stalingrad. S-au încercat pe această linie cu vaccinurile și medicamente și ideea de reîntinerire hormonală, care se testează și azi pe maimuțe, și dacă stai să te uiți la cercetătorii cei mai de prestigiu din zonă, toți au peste 85 de ani, 90, vin la serviciu, lucrează, testează în continuare, nu știu...”, spune Alexandru Solomon.

El a povestit că a existat inițial ideea unei încrucișări om-maimuță, dar nu s-a mai realizat, pentru că Tarzan, personajul din filmul său documentar, a murit înainte de vreme, după care inițiatorul proiectului a fost deportat.

Urmăriți interviul integral cu Alexandru Solomon aici.