Sari la conținut

Alegerea premierului

Dezbaterea aprinsă pe tema viitorului premier, pe care și PSD și PNL îl vor desemnat din propria tabără, nu are legătură cu alegerile sau campania electorală. Are legătură doar cu neputința partidelor de a atinge majoritatea absolută prin votul direct, în fața urnelor.

PARLAMENT agerpres 7827797-3

La alegerile de la 11 decembrie se alege prin vot Parlamentul, iar președintele țării desemnează premierul în funcție de scorul electoral, pentru că așa impune Constituția.

Nu alegem premierul, pentru că nu suntem republică parlamentară.

Dacă un partid, de unul singur, ajunge la un scor de 50% plus unu din voturi, șeful statului este obligat să numească un premier desemnat din rândul acelui partid. Din 1992 încoace, alegerile parlamentare nu au dat un câștigător al urnelor în termenii majorității absolute. Nici măcar după redistribuirea voturilor, când fiecare formațiune care a pătruns în Parlament și-a mai adăugat procente la rezultatul final, nu am avut astfel de situație. Anul 2012, cu procentul obținut de alianța PSD-PNL, a fost o excepție.

Practic, retorica de acum a PSD și a PNL este un ecou al campaniei din anul 2000. Pe atunci, PSD, care venea după patru ani de opoziție, era creditat de sondajele de opinie de dinainte de scrutin cu procente de peste 50%, iar rezultatul în alegeri, după restribuire, al PSD a fost de 34%, cu tandemul Ion Iliescu președinte, Adrian Năstase, premier. Așa a guvernat patru ani PSD, cu un cabinet minoritar și sprijinit în toate acțiunile de toate formațiunile din Legislativ, opoziție făcând la vremea aceea doar Partidul Democrat.

Campania electorală a anului 2000 a fost blurată de o dezbatere despre cel mai potrivit prim-ministru, cel mai calificat premier.

În acest an, se prefigurează reluarea în campanie a discuției despre obligația șefului statului de a desemna primul ministru. Și Liviu Dragnea, și Călin Popescu Tăriceanu, ca mai toți purtătorii de mesaj ai PSD și ALDE, dau în fiecare săptămână declarații despre obligația respectării Constituției la momentul desemnării de către Klaus Iohannis a premierului care urmează să formeze guvernul.

În condițiile în care nu se vor confirma predicțiile sondajelor și PSD nu va obține majoritatea absolută la urne sau la redistribuirea voturilor, jocurile sunt deschise.

Practic, dacă nici PSD, nici PNL nu întrunesc majoritatea absolută, va fi importantă oferta de premier a fiecăruia dintre cele două partide, persoana în jurul căreia ar trebui, teoretic, să se coaguleze o majoritate parlamentară care să susțină în Parlament acțiunile și deciziile Guvernului.

PSD are doi principali lideri de opinie, cu o imagine care nu ar putea susține nominalizarea la postul de șef al Guvernului. Liviu Dragnea, care a demisionat din guvern la momentul condamnării, și pe Victor Ponta, cu probleme la DNA, dosare pe numele său și pe numele apropiaților.

În culise se vorbește despre Vasile Dâncu potențial premier al PSD, care acum nu este membru PSD și care în Cabinetul Cioloș a fost prezentat ca fiind tehnocrat.

De cealaltă parte se află Dacian Cioloș, curtat de PNL din rațiuni electorale. Pentru liberalii care abia acum se reorganizează sub președinție unică, ar fi un câștig participarea în alegeri cu o locomotivă ca Dacian Cioloș.

În curând se împlinește un an de guvernare a lui Cioloș și se poate spune că acțiunile și discursul, firescul gesturilor și absența acuzațiilor de corupție au creat o imagine publică bună a șefului Executivului.

Modul de a guverna al lui Cioloș a calificat tehnocrația ca alternativă la clasa politică actuală. Partidele care nu au înțeles nimic din furia populației generată de Colectiv au văzut în tehnocrați un pericol pe care l-au tot sancționat.

Există însă argumente care indică faptul că Dacian Cioloș a acționat politic – discursul său, implicarea în polemica politică, mai cu seamă în raport de opozant la inițiativele PSD, sunt doar câteva exemple.

Poate tocmai de aceea PSD îi cere să demisioneze înainte de alegeri. Pentru că participarea sa alături de liberali ar mai fi adus procente în tolba PNL, un partid prea ocupat cu întocmirea bicefală a listelor electorale, cu dosarele DNA care arată că nu este nicio diferență în ''actul de guvernare'' la liberali față de PSD.

Dacă social-democraţilor nu le e frică de Cioloș, așa cum spunea deunăzi Liviu Dragnea, atunci de cine să le fie? Cine le-ar putea strica avântul din sondajele de opinie? Un posibil răspuns ar putea fi chiar cel al lui, din nou, Liviu Dragnea – doar unele instituții, pe care le-a și sugerat, DNA și SRI.

Așadar, calculele partidelor sunt împărțite, în campania electorală, între dosarele DNA și scorul real al alegerilor, care va deschide, cel mai probabil, sarabanda alianțelor în Parlament. Dacă intră în legislativ partidele mici, vom avea un joc al UDMR și, de ceva vreme, al UNPR, multiplicat – cu voturi date în schimbul contractelor personalizate și al funcțiilor care înregimentează politic instituțiile importante și întreaga administrație.