Sari la conținut

Cei doi piloni ai reformei economice din Franța

Guvernul francez a anunțat recent liniile directoare pentru un nou cod al muncii, prima reformă majoră de stimulare a economiei prin acordarea unei flexibilități sporite companiilor de a se adapta la piață. Urmează reorganizarea statului francez, cea de-a doua reformă majoră dorită de cabinetul președintelui Emmanuel Macron.

EU Leaders Meet Before G20 Summit

BERLIN, GERMANY - JUNE 29: French President Emmanuel Macron and other EU leaders speak to the media following a meeting of European Union leaders at the Chancellery on June 29, 2017 in Berlin, Germany. The leaders are meeting head of the upcoming G20 summit in Hamburg. (Photo by Sean Gallup/Getty Images)

de Benedicte Berner, Philippe Aghion

Modificările codului muncii au patru obiective. În primul rând, negocierea directă între angajați și angajatori în companiile mici și mijlocii (reprezentând 55% din totalul forței de muncă) vor fi facilitate prin permisiunea acordată companiilor de a negocia cu reprezentanți aleși ai lucrătorilor care nu au fost mandatați de sindicate. În al doilea rând, dialogul social din cadrul firmelor mai mari va fi simplificat prin contopirea diferitelor comitete ale lucrătorilor (de igienă, sănătate, protecția muncii etc.) într-un organism unic. În al treilea rând, negocierile colective privitoare la salarii și angajări vor fi descentralizate de la nivel național către nivelul sectorial sau de companie. În ultimul rând, procedurile de concediere se vor simplifica și vor deveni mai predictibile, grație introducerii unor limite superioare și inferioare pentru plățile compensatorii.

Reforma codului muncii va fi urmată curând de reforme ale asigurărilor pentru șomaj și ale sistemelor de formare profesională.  Asigurările pentru șomaj vor fi preluate de guvern de la sindicate pentru a fi extinse la toate categoriile de lucrători, inclusiv la cei independenți și la cei care și-au dat demisia pentru a-și căuta un nou loc de muncă. Costul reformei sistemului asigurărilor pentru șomaj este estimat la 3-5 miliarde de Euro, sumă care s-ar putea dovedi dificil de finanțat în bugetul pe 2018 care prevede tăieri de cheltuieli în valoare de 20 de miliarde de Euro.

Luată în ansamblu, reforma pieței muncii are în intenție să reconcilieze o mai mare flexibilitate pentru firme de a angaja și concedia lucrătorii (lucru de care este nevoie într-o economie în care creșterea se bazează pe inovație și distrugere creativă) cu o îmbunătățire a protecției financiare și a formării profesionale a șomerilor. Piața muncii din Franța suferă în acest moment de o uriașă discrepanță între lucrătorii calificați ce au contracte de muncă pe termen lung și cei necalificați care oscilează constant între șomaj și joburi pe termen scurt. Reforma guvernului este destinată să micșoreze această discrepanță prin creșterea mobilității sociale.

Al doilea pilon al programului economic al lui Macron, reforma statului, are două componente majore: o modernizare a politicii fiscale și o reorganizare a sistemului de cheltuieli publice. Și aici reforma vrea să rezolve două vechi probleme.

În primul rând, veniturile de capital sunt taxate prea mult în Franța față de celelalte țări dezvoltate, ceea ce descurajează inovația și spiritul antreprenorial. În al doilea rând, banii publici nu sunt investiți într-un mod eficient și care să stimuleze creșterea. În al treilea rând, Franța suferă de pe urma multitudinii de niveluri administrative care generează ineficiență și redundanțe în furnizarea serviciilor publice. Și, în ultimul rând, Franța rămâne o țară extrem de corporatistă, cu o multitudine de sisteme de pensii, asigurări de sănătate și subvenții pentru familii. Într-o economie bazată pe inovație, în care schimbarea repetată a locului de muncă sau chiar a sectorului este foarte probabilă pe parcursul vieții indivizilor, acest hățiș birocratic devine o sursă de risc și ineficiență.

În domeniul fiscal, Macron a făcut două mișcări importante. Prima, în domeniul veniturilor, privește taxarea unică a veniturilor de capital cu 30%; anterior, capitalul era taxat mai mult decât munca. Cea de a doua se referă la eliminarea taxei pe avere pentru bunurile ne-imobiliare, o mișcare pentru încurajarea antreprenorilor și inovatorilor.

Guvernul nu s-a decis deocamdată cu privire la modul precis de acțiune în domeniul cheltuielilor publice, deși Macron și echipa sa analizează reformele introduse de Canada și Suedia în anii 90. În special, guvernul ar putea decide să reducă numărul funcționarilor publici prin eliminarea unor niveluri administrative de guvernare regională și locală și prin delegarea unor sarcini administrative către agenții autonome. În plus, guvernul ar putea să comaseze toate tipurile de pensii într-un sigur sistem (așa cum ar trebui și în domeniile asigurărilor sociale, de sănătate și al subvențiilor pentru familii). Aceasta îi va permite guvernului să investească în educație, asigurări pentru șomaj sau inovație și ar respecta în același timp angajamentele bugetare europene.

După deceniile în care Franța a cunoscut o creștere economică scăzută, șomaj ridicat și instituții corporatiste rigide care au blocat orice tentativă de reformă, a apărut o nouă speranță de schimbare. Deciziile luate anul viitor ne vor arăta dacă aceste speranțe vor fi îndeplinite.