Sari la conținut

Cum a pregătit coaliția corupților reactivarea OUG 13

Atacarea OUG 14 la Curtea Constituțională, acceptată de ICCJ în procesul de corupție al Alinei Bica, a fost rapid catalogată de inamicii înverșunați ai procurorilor drept o „bombă”, o „lovitură cumplită pentru Sistemul (...) care a scos oamenii în stradă”. Se vântură iar idei precum „lovitură de stat”, încercare de „dărâmare” a Guvernului PSD „instalat în urma unor alegeri libere”, dar nu se spune nimic despre contextul în care fosta șefă a DIICOT, cu trei dosare penale la activ și două decizii de condamnare, în prima instanță, a cerut atacarea OUG 14 la CCR-ul condus de Valer Dorneanu. Indicii numeroase indică premeditare și că au fost aranjate cărțile, încă din februarie, la scurt timp după ce, de nevoie, Guvernul Grindeanu a abrogat OUG 13.

Valer Dorneanu si Florin Iordache in 2012_agerpres_6037447

Sursă foto: Agerpres

Inițiatorii și susținătorii nocivei OUG 13 își freacă mâinile bucuroși că OUG 14, prin care a fost abrogată OUG 13, va ajunge la decizia Curții Constituționale, o Curte care, în ultimele luni, a dat numeroase decizii controversate: pe abuzul în serviciu și tentativa de abuz în serviciu, pe interdicția ca persoanele condamnate să facă parte din Guvern, pe conflictul de interese și, nu în ultimul rând, pe ancheta DNA privind modul de adoptare a OUG 13. Inutil a mai aminti de cenzura instaurată de președintele Valer Dorneanu ori de întâlnirile cel puțin inexplicabile pe care acesta le-a avut cu personaje binecunoscute pentru pozițiile împotriva DNA și a luptei anticorupție sau chiar judecate pentru corupție.

Dacă CCR va stabili că OUG 14 este neconstituțională (fie chiar și din motive procedurale, legate de modul în care a fost adoptată de Guvernul Grindeanu), OUG 13 revine în forță. Cu tot cu modificările la Codurile penale care ar aduce scăparea multor politicieni acuzați sau chiar trimiși în judecată, în frunte cu Liviu Dragnea. Sute de dosare construite pe acuzația de abuz în serviciu s-ar închide, altele, care sunt bazate pe denunțuri, s-ar clătina din temelii.

Să vedem însă contextul în care Alina Bica a cerut sesizarea CCR și, mai ales, dacă este vorba de un demers strict individual ori, din contră, de o nouă piesă în puzzle-ul atent și dibaci construit de coaliția PSD-ALDE.

În primul rând, să ținem cont că sesizarea fostei șefe a DIICOT nu este primul atac la OUG 14. La Curtea Constituțională mai există, atenție, NOUĂ sesizări privind OUG 14, toate venite de la instanțe, ca urmare a aprobării solicitărilor celor judecați. Cea mai veche sesizare datează din 8 martie, fiind formulată într-un dosar în care erau judecați pentru corupție mai mulți ofițeri și subofițeri ai ISU Teleorman (sic!). Pe parcurs, s-a raliat atacului și fostul șef al CJ Brăila, Gheorghe Bunea Stancu (PSD), și el deținătorul mai multor dosar penale.

La toate cele nouă sesizări (cea a Alinei Bica, cu numărul zece, nu apare deocamdată înregistrată), la rubrica „stadiu” apare scris „dosar în faza de raport”. Nu este clar dacă sesizările vor fi discutate la pachet ori individual. Cum nu este clar nici de ce, din martie până acum, CCR nu a luat o decizie pe un subiect atât de sensibil, fiind nevoie să vină și fosta șefă a DIICOT cu o sesizare, în septembrie.

Sau este clar, dar trebuie privite lucrurile din altă perspectivă? Așteptau judecătorii conduși de Valer Dorneanu momentul prielnic ca să ia o decizie pe OUG 14? Sau era nevoie să se strângă mai multe sesizări ca aceiași inamici ai procurorilor să poată striga: „Vedeți, tot mai multe instanțe consideră, ca și noi, că este o problemă cu OUG 14 și acceptă sesizarea CCR”?

Ori, dintr-un maxim cinism, lovitura de grație dată luptei anticorupție trebuie să poarte numele Alinei Bica? Nu de alta, dar fosta șefă a DIICOT a contribuit, cu o sesizare, și la decizia din 2016 prin care Curtea Constituțională a dezincriminat parțial abuzul în serviciu (stabilind că se poate formula acuzația doar dacă este vorba de încălcarea legislației primare - legi și ordonanțe de urgență).

Cât despre argumentele invocate de Bica, pentru că tot vorbeam de eventuale motive procedurale ce ar putea atârna în balanța CCR, fosta șefă a DIICOT susține că Executivul a adoptat OUG 14 cu „încălcarea condițiilor și limitelor de adoptare”. Arătând că Executivul a justificat adoptarea ordonanței de urgență prin situația excepțională rezultată „din contestarea publică de către cetățeni și de către instituții/autorități ale statului” a OUG 13, Bica argumentează: „O astfel de apreciere nu poate constitui temei constituțional pentru adoptarea unei ordonanțe de urgență și, în plus, se creează un precedent extrem de periculos. Mai mult, acceptarea unei astfel de teze ar conduce la însăși subminarea ideii de stat de drept și de democrație reprezentativă”. Cum ar fi, dacă judecătorii CCR îi împărtășesc ideile, să ne trezim că OUG 13 este resuscitată doar pentru că Executivul PSD-ALDE a ticluit abil motivarea la OUG 14?

Un alt argument în sprijinul teoriei premeditării poate fi găsit în refuzul CCR din februarie de a analiza OUG 13 și pe fond, ca urmare a sesizării depuse de Avocatul Poporului. Atunci, Curtea a respins sesizarea lui Ciorbea pe OUG 13 pe motiv că, între timp, ordonanța fusese abrogată. Nicio analiză pe fondul ordonanței nu a fost făcută, deși reprezentanții Parchetului General și Avocatului Poporului au cerut expres acest lucru.

Spuneți că trebuie să ne pronunțăm pornind de la ipoteza că OUG 14 s-ar putea să fie declarată neconstituțională, pe ipoteza asta să analizăm?”, a întrebat, în ședința publică, Valer Dorneanu. Argumentele procurorului, care a arătat că degeaba s-ar pronunța ulterior CCR pe OUG 13, deoarece aceasta ar produce efecte imediat după intrarea în vigoare (principiul legii penale mai favorabile), nu l-au convins pe Dorneanu. „Noi nu judecăm o cauză după supoziţii. În momentul în care cineva va ataca OUG 14, ne vom pronunţa pe toate efectele, corelaţiile de acolo vor trebui făcute atunci, nu acum”, mai spunea șeful CCR.

Cu alte cuvinte, lucrurile au fost lăsate intenționat încurcate. Pentru a fi „deslușite” când și cum vor ei. Dar, nu vor putea susține nicio secundă că nu au anticipat efectele, că nu au calculat pașii și că nu au avut indicii că OUG 14, așa cum a fost ea ticluită, nu poate fi „picată” de Curtea Constituțională.

Nu de alta, dar temeri și avertismente că OUG 14 a fost concepută în mod intenționat șubred au existat încă de la început.

Dar, așa a fost gândit jocul, nu? Iar de data aceasta, dacă CCR va îngropa OUG 14, înviind OUG 13, mai nimic nu va mai putea fi făcut.